ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2415/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2415/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr. 2415/2015
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Judecătoriei Mediaș, petenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov, contestație împotriva proceselor-verbale de sancționare contravențională, emise de C.N.A.D.N.R. SA, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională, în temeiul art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri din România.
Hotărârea Judecătoriei Mediaș
Prin Sentința civilă nr. 1.856 din 10 decembrie 2014 a Judecătoriei Mediaș a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, județul Ilfov.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 prevăd faptul că aparține competența de soluționare a cauzei judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, motiv pentru care Judecătoria Cornetu este instanța competentă.
Hotărârea Judecătoriei Cornetu
Prin Sentința civilă nr. 906 din 10 martie 2015 a Judecătoriei Cornetu a fost admisă excepția de necompetență teritorială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș.
A fost constatat ivit un conflict negativ de competență și a fost înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că dispozițiile art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 stabilesc, prin derogare de la prevederile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, competența de judecată a cererilor având ca obiect plângeri împotriva proceselor-verbale emise de C.N.A.D.N.R. SA în favoarea judecătoriei de la domiciliul petentului.
II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Mediaș, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte a constatat că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă contestația formulată de petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov, împotriva proceselor-verbale de sancționare contravențională, toate din 6 iulie 2011 emise de C.N.A.D.N.R. SA, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională, în temeiul art. 8 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, întrucât la data de 9 martie 2011, s-a constatat că vehiculul aparținând reclamantei a circulat pe autostrada A2, km 12+450 m pe raza localității Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă, la data de 21 ianuarie 2011 s-a constatat că același vehicul aparținând reclamantei a circulat pe DN1, localitatea Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, la data de 15 ianuarie 2011 s-a constatat că același vehicul aparținând reclamantei, a circulat pe DN1, localitatea Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, la data de 16 februarie 2011, același vehicul aparținând reclamantei a circulat pe DN1, localitatea Romanești, județul Prahova, fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Așa cum rezultă din actele dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei la data de 4 august 2014, după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., iar potrivit art. 24 C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curți, norma de competență prevăzută de dispozițiile art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 se aplică plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, motiv pentru care în cauza dedusă judecății, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Mediaș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A., în contradictoriu cu intimata Direcția Regională Drumuri și Poduri Brașov, în favoarea Judecătoriei Mediaș.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2015.
Procesat de GGC - N