ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5547/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la data de 4 decembrie 2003, V.T. și

V.E. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul orașului Focșani și Comisia

pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Focșani, ca prin

hotărârea ce se va pronunța aceștia să fie obligați la emiterea dispoziției în

soluționarea notificării nr. 1675/2001.

La data de 11 decembrie

2003, reclamanții și-au completat acțiunea în sensul că au solicitat obligarea

pârâților la daune cominatorii de 1 milion lei pe zi, de la data expirării

termenului legal de la care trebuia să li se facă oferta și până la emiterea

ofertei.

Urmare emiterii

dispoziției nr. 75 din 27 ianuarie 2004, reclamanții, la data de 12 februarie

2004, și-au modificat obiectul acțiunii, în sensul că au solicitat obligarea

Primarului municipiului Focșani să stabilească despăgubirile ce li se cuvin în

bani, bunuri sau servicii și nu în titluri de valoare nominală folosite

exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale

tranzacționate pe piața de capital.

În ședința publică din 4

martie 2004, au fost introduse în cauză în calitate de pârâte SC E.T. SA

Focșani, SC E. SA Focșani și C.U.P. RA Focșani, iar urmare a susținerilor

reclamantei potrivit cărora solicită despăgubiri bănești și nu compensarea

datoriilor pe care le are către societățile menționate, instanța de fond, în

ședința publică din 18 martie 2004 a dispus scoaterea din cauză a acestor

pârâte.

Tribunalul Vrancea, secția

civilă, prin sentința nr. 102 din 18 martie 2004 a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanți împotriva dispoziției nr. 75 din 27 ianuarie 2004 emisă

de Primăria municipiului Focșani, județul Vrancea.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr.

98/1980, iar terenul este în prezent ocupat de obiectivul pentru care s-a

dispus exproprierea, respectiv parcul Robert Schuman, astfel încât restituirea

în natură nu este posibilă, motiv pentru care Primăria municipiului Focșani a

făcut o ofertă pentru măsuri reparatorii în echivalent la nivelul sumei

rezultată din raportul de expertiză depus de reclamanți. Potrivit art. 11 alin.

(8) din Legea nr. 10/2001, singura formă de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru imobilele expropriate constă în titluri de valoare sau acțiuni. S-a

constatat că nu este întemeiată nici cererea privind obligarea la plata

daunelor cominatorii pentru că dispoziția s-a emis până la soluționarea cauzei,

această sancțiune civilă nemaiputându-se aplica după ce obligația de a face a

fost executată.

Soluția instanței de

fond a fost menținută de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr.

943/A din 17 iunie 2004, prin care s-a respins ca nefondat apelul

reclamanților.

Instanța de apel a

reținut că din materialul probator administrat la fond, inclusiv expertiza

efectuată a reieșit că reclamanții au fost proprietarii unui imobil compus din

suprafața de 504 mp și casă, situat în Focșani, care a fost expropriat în baza

Decretului nr. 98/1980, iar ulterior casa a fost demolată, terenul fiind

afectat în totalitate de lucrări de utilitate publică pentru care s-a dispus

exproprierea. Cum nu există posibilitatea de a se restitui în natură nici o

porțiune din imobil, s-a reținut că au fost corect aplicate dispozițiile art. 11

pct. 3 și 4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, atât la

emiterea dispoziției nr. 75 din 27 ianuarie 2004 cât și la pronunțarea

hotărârii apelate.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamanții arătând că terenul a fost liber până în

anul 2002, când prin H.G. nr. 908, la propunerea organelor locale, s-a declarat

bun public al județului Vrancea sub denumirea de „parc al Tineretului” o

suprafață de 12.830 mp în care au fost incluși și cei 504 mp în litigiu. Or,

atât Legea nr. 10/2001 cât și Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003

au în vedere situația existentă la data apariției legii, astfel încât este

eronată soluția instanței de apel. Au solicitat acordarea de despăgubiri pentru

casa demolată și restituirea în natură a terenului.

La dezbaterile care au

avut loc în ședința publică din 7 iunie 2006, reclamanții au arătat că în

situația în care nu li se poate restitui terenul în litigiu solicită la schimb

un teren comparabil cu acesta.

Recursul este nefondat

urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce se vor expune în

continuare.

În ceea ce privește solicitarea

orală a reclamanților din ședința publică din 7 iunie 2006, prin care au

solicitat la schimb un teren comparabil cu cel în litigiu, se reține că aceasta

reprezintă o cerere nouă, în înțelesul dispozițiilor art. 294 alin. (1) C.

proc. civ., iar conform art. 316 C. proc. civ., aceste prevederi sunt

aplicabile și în recurs și prin urmare o astfel de cerere nu este admisibilă.

Potrivit art. 11 alin. (4)

din Legea nr. 10/2001, î

n

cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional

întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru

întregul imobil, iar conform alin. (5) al aceluiași articol, valoarea

construcțiilor expropriate și demolate se stabilește potrivit valorii de piață

de la data soluționării notificării, stabilită potrivit standardelor

internaționale de evaluare în funcție de volumul de informații puse la

dispoziția evaluatorului.

Textul cuprins la alin.

(1)-(3) ale art. 11 din Legea nr. 10/2001 reglementează restituirea în natură a

terenurilor și construcțiilor expropriate numai în situațiile prevăzute expres,

respectiv cele în care imobilele expropriate și ale căror construcții edificate

pe acestea nu au fost demolate, dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea

dispozițiilor legale și cele în care nu s-au executat lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea.

Or, în speță, imobilul

în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 98/1980 cu plata unor

despăgubiri, în scopul realizării a 586 apartamente, construcția fiind

demolată. Din analiza actelor și lucrărilor cauzei, inclusiv din raportul de

expertiză tehnică aflat la fila 4 dosar fond rezultă că pe amplasamentul

imobilului în litigiu, în prezent, sunt construite blocurile din zona „Doi

stejari” și o parte a parcului Robert Schuman.

Prin urmare, în raport

de dispozițiile legale menționate, nu este posibilă restituirea în natură a

imobilului în litigiu, situație în care s-a făcut de către Primăria

municipiului Focșani ofertă pentru măsuri reparatorii în echivalent la nivelul

sumei rezultată din raportul de expertiză depus de reclamanți, în condițiile

art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.

Susținerile recurenților-reclamanți

potrivit cărora terenul în litigiu a fost liber până în anul 2002 când prin H.G.

nr. 908, la propunerea organelor locale, s-a declarat bun public al județului

Vrancea sub denumirea de parc al Tineretului o suprafață de 12830 mp în care au

fost incluși și cei 504 mp în litigiu nu au fost probate. Astfel, se reține că

prin hotărârea nr. 122 din 9 mai 2002 emisă de Consiliul local al municipiului

Focșani (fila 30 dosar apel) s-a hotărât doar schimbarea denumirii Parcului

Tineretului în parcul Robert Schuman și nu construirea acestuia. Totodată, prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Primăria municipiului Focșani a precizat

că parcul a fost construit după expropriere și nicidecum după apariția Legii

nr. 10/2001, având o existență de aproximativ 20 de ani, iar recurenții-reclamanți

nu au făcut dovada contrarie.

Pentru cele ce preced,

în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanții V.T. și V.E. împotriva deciziei nr. 943/A din 17 iunie

2004 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 iunie 2006.