ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4665/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4665/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursurilor de

față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 din 20

februarie 2006, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpaților F.K.J., la

pedepse de:

- 16 ani închisoare și 8 ani

pedeapsă complimentară, constând în interzicerea drepturilor înscrise în art. 64

lit. a) și b) C. pen., și anume „dreptul de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice”, respectiv „dreptul de a

ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat” pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C.

pen.;

- câte 2 ani și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin.

(1) C. pen., parte vătămată fiind S.I.;

- câte un an și 6 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., partea vătămată fiind M.D.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., din pedepsele aplicate mai sus inculpaților, fiecare execută

pedeapsa cea mai grea respectiv: F.K.J. pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor înscrise în art. 64 lit. a)

și b) C. pen., și anume „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice” respectiv „dreptul de a ocupa o

funcție implicând exercițiul autorității de stat” și B.I. pedeapsa de 16 ani

închisoare și 8 ani pedeapsă complimentară constând în interzicerea drepturilor

înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., și anume „dreptul de a alege și de a

fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice”, respectiv „dreptul

de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat”.

S-a dedus din pedepsele aplicate

durata reținerii și arestării preventive a inculpaților de la data de 29 august

2005, până astăzi 20 februarie 2006.

S-a menținut starea de arest

preventiv a inculpaților.

De la rămânerea definitivă a

hotărârii, până la terminarea executării pedepselor, inculpații pierd

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., ca pedeapsă

accesorie.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea specială a obiectelor care au fost folosite de cei doi

inculpați la comiterea infracțiunii, depuse la camera de corpuri delicte a

Tribunalului Covasna și anume: o bucată bâtă aparținând inculpatului F.K.J. și

fragmente de bâtă aparținând inculpatului B.I.

S-a dispus restituirea către partea

vătămată M.D. a unei bucăți din material textil ridicată ca mijloc de probă.

Inculpații au fost obligați în

solidar să plătească părții civile C.A.S. Covasna suma de 546,69 lei noi

cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate M.D. și S.I., iar pentru C.A.S.

Brașov suma de 816,38 lei noi reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei

B.A., sume la care s-a adăugat dobânda legală până la data achitării integrale

a sumelor de mai sus.

A obligat pe inculpați în solidar să

plătească părților civile: S.G., suma de 5.000 lei noi despăgubiri civile

(daune materiale), B.G. și B.A. jun. la numitul H.R., fără forme legale,

reprezentat prin curator B.G. numit prin decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2006 de

Primarul com. Aita Mare câte 15.000 lei noi despăgubiri morale, S.I., suma de

3654 lei noi despăgubiri materiale din care suma de 654 lei noi, despăgubiri

materiale iar suma de 3000 lei despăgubiri morale iar părții civile M.D., suma

de 2280 lei despăgubiri civile din care suma de 280 lei despăgubiri materiale

iar suma de 2000 lei noi despăgubiri morale.

Au fost respinse celelalte pretenții

ale părții civile ca nedovedite.

Inculpații au fost obligați să

plătească suma de 1400 lei noi cheltuieli judiciare, din care sumele de câte

100 lei noi reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se achită

din fondurile Ministerului Justiției.

De asemenea, au fost obligați în

solidar să plătească părților civile S.G., M.D., S.I. și B.G. suma de 1000 lei

noi cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că:

Inculpații F.K.J. și B.I., în vara

anului 2005, au fost angajați la stâna numitului T.L., amplasată pe Dealul P. situată

în partea stângă a DJ 121 C, din direcția Sf. Gheorghe spre Șigaș Băi, primul

inculpat având în pază turma de oi sterpe iar cel de-al doilea inculpat turma

de oi mulgătoare.

În apropiere, pe partea dreaptă a DJ

121 C în aceeași direcție pe dealul numit C. se afla amplasată stâna de oi a

lui S.G., la care erau angajate victima B.A. și părțile vătămate S.I. și M.D.

În seara zilei de 16 august 2005,

cei doi inculpați, în jurul orelor 19,00, au consumat un litru de rachiu și un

litru de vin, ajungând în stare de ebrietate.

În jurul orelor 21,00, după ce

proprietarul stânei T.L. s-a culcat, precum și ceilalți angajați la stână,

inculpații F.K.J. și B.I. au plecat pentru a paște doar turma de oi mulgătoare.

În loc să rămână în jurul stânei, inculpații s-au dus cu turma de oi pe dealul C.

trecând anterior prin fața saivanului aparținând lui S.G., unde au fost

interpelați de martorul K.A.A. care i-a întrebat ce caută acolo. Inculpații

l-au ignorat și au mers cu turma până în vârful dealului C. lângă saivanul lui

S.G., unde au ajuns în jurul orelor 23,00.

Auzind gălăgie, victima B.A. care

dormea în clădirea stânei a ieșit afară și a întrebat pe cei doi inculpați de

ce au mers acolo. În acel moment, inculpații s-au repezit la victimă, au

început să o lovească pe tot corpul cu bâtele ciobănești pe care le aveau

asupra lor, iar după ce victima a căzut la pământ, au continuat să o lovească

cu picioarele.

Victima a început să strige după

ajutor iar dintr-o colibă aflată lângă saivanul oilor a ieșit partea vătămată S.I.

care s-a apropiat de cei doi inculpați solicitându-le să înceteze agresiunea

victimei.

Inculpații au început să o lovească

cu bâtele și pe această parte vătămată, până când au doborât-o la pământ. La

strigătele părții vătămate, din clădirea saivanului au ieșit partea vătămată M.D.

și martorul K.A.A., care au fugit pe deal spre inculpați, încercând să îi

împiedice să agreseze victimele. La intervenția celor de mai sus inculpații au

încercat agresiunea asupra părții vătămate S.I. și s-au apropiat de ceilalți,

inculpatul B.I. întâlnindu-se cu martorul K.A.A., cei doi au aplicat câte o

lovitură cu bâtele, după care martorul a fugit de la fața locului.

În acel moment a ajuns acolo și

partea vătămată M.D. și inculpatul F.K.J. și astfel cei doi inculpați i-au

aplicat părții vătămate M.D. lovituri cu bâtele precum și cu picioarele, până

când aceasta a căzut la pământ.

Victima B.A. a fost după la Spitalul județean de Urgență Brașov, unde a decedat la data de 29 august 2005, ca urmare a

leziunilor produse de inculpați. Din raportul de constatare medico-legală autopsie

nr. 188 din 31 august al S.M.L. Sf. Gheorghe rezultă că, victima a suferit „TCC

acut deschis, contuzie forte antebraț stâng, contuzie gamba dreaptă, contuzie

forte toraco-abdominală, abdomen acut chirurgical, ruptură de intestin subțire,

fiind supus unei intervenții chirurgicale de urgență.

Victima a fost internată la Spitalul jud. de Urgență Brașov cu peritonită difuză purulentă prin perforație de intestin

subțire posttraumatic, unde a decedat.

Pe toată suprafața corpului victimei

s-a constatat numeroase leziuni traumatice sub forma plăgilor și echimozelor

care au determinat moartea violentă a victimei, produse prin loviri repetate cu

corpuri dure și între acestea și deces există legătură directă și

necondiționată de cauzalitate, poziția agresorilor față de victimă putând fi

inițial față în față, după care victima a căzut la sol, alcoolemia acesteia

fiind zero gr.

0

/oo.

Potrivit certificatului medico-legal

nr. 412/ C din 29 august 2005 și raportul de constatare nr. 245/ E din 21

septembrie 2005 ale S.M.I.L. Sf. Gheorghe partea vătămată S.I. a suferit plagă

parieto-temporală dreapta, fractură completă cu dislocarea metacorpului la mâna

dreaptă și a corpului scapular stâng (omoplat) precum și numeroase echimoze și

excoriații la nivelul feței și brațelor, produse prin lovire și de corp dur

posibil bâtă, ce au necesitat 22-23 zile îngrijiri medicale.

Din certificatul medico-legal nr. 414/

C din 29 august 2005 și Raportul de constatare nr. 244/ E din 21 septembrie

2005 ale S.M.L. Sf. Gheorghe rezultă faptul că, partea vătămată M.D. a suferit

multiple plăgi ce au necesitat sutură, echimoze și excoriații pe toată

suprafața corpului începând din zona capului, inclusiv fractura arcului costal

dreapta, leziuni produse prin lovire cu corp dur ce au necesitat 11-12 zile

îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații B.I. și F.K.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Brașov a criticat soluția pentru netemeinicie în ce privește individualizarea

judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, arătându-se că față de

gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, agresivitatea deosebită de

care au dat dovadă fără nici un motiv, fără ca persoanele agresate să

contribuie la declanșarea violențelor, se impune majorarea pedepselor.

Suplimentar față de motivele scrise,

cu prilejul susținerii apelului, soluția a mai fost criticată pentru obligarea

inculpaților, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare, arătându-se că

instanța trebuia să precizeze exact pentru fiecare inculpat sumele reprezentând

cheltuieli judiciare.

Inculpații B.I. și F.K.J. au

solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că la momentul comiterii

faptelor erau în stare de ebrietate.

Verificând hotărârea atacată în

raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit

art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul Ministerului Public este fondat,

iar apelurile inculpaților sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Prima instanță a reținut în mod corect

starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a

atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Față de împrejurările concrete ale

comiterii faptei, se poate constata că inculpații au acționat cu intenție

indirectă față de rezultatul produs, moartea victimei și având în vedere că au

dat dovadă de un comportament extrem de agresiv, lipsit de compasiune față de

victimă, dar și de părțile vătămate, că după terminarea conflictului au dat foc

clădirii stânei, Curtea a constat că pedepsele aplicate nu sunt suficiente

pentru reeducarea inculpaților și pentru realizarea scopului general al

sancțiunii penale și că se impune majorarea acestora, așa cum a solicitat

Ministerul Public, pedepsele de câte 18 ani închisoare pentru fiecare inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat fiind în strânsă consonanță cu

atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare.

În ce privește cheltuielile

judiciare la plata cărora inculpații au fost obligați în solidar, este de

observat că aceștia au fost obligați, în solidar, la plata despăgubirilor

civile, nu a cheltuielilor judiciare și această critică nu poate fi îndreptată

în calea de a atac a Ministerului Public și nici în calea de atac a

inculpaților, deoarece prin înlăturarea solidarității li s-ar agrava situația.

Referitor la apelurile celor doi

inculpați, care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, este de observat că

motivele care justifică majorarea pedepselor și care au fost anterior

prezentate, reprezintă motivele pentru care apelurile acestora nu sunt fondate,

deoarece în speță nu se impune nicidecum reducerea pedepselor, ci majorarea

acestora.

Este adevărat că inculpații nu sunt

cunoscuți cu antecedente penale, că au dat dovadă de sinceritate și au

recunoscut comiterea faptelor, însă aceste împrejurări, prin ele însele și

coroborate cu celelalte împrejurări concrete ale comiterii faptelor nu

justifică reținerea vreunei circumstanțe ușurătoare în favoarea acestora.

Pentru motivele expuse, Curtea de

Apel Brașov, secția penală, prin decizia penală nr. 155/ Ap din 23 mai 2006, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 10 din 20 februarie

2006 a Tribunalului Covasna, pe care a desființat-o cu privire la

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților F.K.J. și B.I. pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 și 175 lit. i) C.

pen., și rejudecând în aceste limite:

A majorat pedepsele aplicate

inculpaților F.K.J. și B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat

prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., de la pedepsele de câte 16 ani

închisoare la pedepsele de câte 18 ani închisoare și menține pedepsele

complimentare și celelalte pedepse aplicate acestora, urmând ca potrivit art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpații să execute pedepsele de câte 18

ani închisoare și câte 8 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

A dedus prevenția inculpaților

începând cu data de 29 august 2005 la zi și a menținut în continuare starea de

arest preventiv a acestora.

A respins apelurile declarate de

inculpații F.K.J. și B.I. împotriva aceleiași sentințe.

Onorariul pentru interpret, în sumă

de 40 lei RON se va suporta din fondurile Ministerului Justiție și se include

în cheltuielile judiciare.

Onorariile pentru apărătorii din

oficiu, în sume de câte 100 lei RON se vor suporta din fondurile Ministerului

Justiției și se includ în cheltuielile judiciare.

A obligat inculpatul B.I. să

plătească statului suma de 180 lei RON și inculpatul F.K.J. suma de 140 lei RON

cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au formulat recurs inculpații B.I. și F.K.J.

Prin motivele de recurs, susținute

oral de apărătorul inculpaților, desemnat din oficiu, inculpații au criticat

hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în principal, s-a solicitat

casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea

urmăririi penale.

Într-un prim subsidiar, s-a

solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina

inculpaților în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., iar într-un alt subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate recurenților.

De subliniat este faptul că

inculpații atât cu prilejul apelurilor declarate, cât și în ultimul cuvânt

acordat în recurs, au solicitat reducerea pedepselor acordate, rezultând

implicit că nu au de formulat critici referitoare la ansamblul probator

administrat în cauză, la vinovăția acestora sau la încadrarea juridică dată

faptelor pentru care au fost condamnați.

De altfel, inculpații, cu prilejul

declarațiilor făcute pe parcursul procesului penal, nu numai că au recunoscut

săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, dar au și arătat

împrejurările comiterii acestora, care coincid cu situația de fapt reținută de

prima instanță.

Înalta Curte constată că, în raport

de considerentele arătate, criticile formulate de avocat sunt nefondate în

condițiile în care atât vinovăția recurenților inculpați, cât și încadrarea

juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, care de altfel au fost stabilite

pe baza ansamblului probator complex administrat în cauză, au intrat în puterea

lucrului judecat.

Chiar dacă aceste aspecte nu ar fi

fost reale, nici pe fond aceste critici nu sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei procurorului se poate dispune când din administrarea probelor

sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața

instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.

În cauză nu se impune restituirea

dosarului procurorului, întrucât se constată că în timpul urmăririi penale au

fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această fază a

procesului penal, cât și principiile care guvernează, cât și garanțiile

procesuale.

În consecință, întrucât organele de

urmărire penală au lămurit toate aspectele impuse de o bună rezolvare a cauzei,

se constată că urmărirea penală este completă și nu se impune restituirea

dosarului procurorului.

Potrivit art. 322 C. pen., constituie infracțiune participarea la o încăierare.

Încăierarea fiind o infracțiune cu

pluralitate de subiecți activi, trebuie să existe mai multe persoane care

participă la rix, respectiv două grupuri de câte cel puțin două persoane

fiecare, grupuri între care să se nască un conflict, care să degenereze în

săvârșirea de acte de violență de către fiecare participant.

În cauză, nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare întrucât pe de o parte,

nu au existat două grupuri între care să fi avut loc conflictul violent, iar pe

de altă parte, nu toți participanții antrenați în mijlocul evenimentului au

săvârșit acte de violență.

Astfel, după cum s-a menționat

anterior, inculpații, într-adevăr, au format un grup și au aplicat lovituri cu

bâtele și cu picioarele celor trei persoane vătămate, care nu au avut nici

posibilitatea să se apere, nefiind înarmate și neavând nici timpul material să

riposteze datorită atacurilor rapide și multiple ale inculpaților.

Se observă că în cauză, inculpații

nu au suferit vătămări, iar victimele acțiunilor violente ale recurenților

inculpați nu au fost constituite într-un grup, atacurile asupra acestora

desfășurându-se în timp ce acestea erau singure.

Din ansamblul probator administrat

în cauză, rezultă că, cu excepția primei victime, care de altfel a și decedat,

celelalte două părți vătămate au intervenit în ajutorul persoanelor agresate de

recurenții inculpați.

Înalta Curte constată că în cauză

faptele inculpaților F.K.J. și B.I., care în seara zilei de 26 august 2005, au

aplicat numeroase lovituri cu bâtele ciobănești, pe care le aveau asupra lor,

precum și cu picioarele, victimei B.A. și părților vătămate S.I. și M.D.,

cauzând decesul victimei și leziuni traumatice părților vătămate, care au

necesitat 22-23 și, respectiv, 11-12 zile îngrijiri medicale, întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., art. 181 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.

Examinând hotărârea instanței de

apel, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că nici

acest motiv de recurs nu este fondat, pedepsele aplicate recurenților-inculpați

fiind corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit textului de lege menționat,

la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea

specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana

inculpatului, cât și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea

penală.

La aplicarea pedepselor principale,

au fost avute în vedere gradul deosebit de pericol social pe care îl reprezintă

faptele săvârșite de recurenți și persoana acestora.

Inculpații au săvârșit faptele,

împreună, fără nici un motiv, singura lor explicație fiind starea de ebrietate

în care se găseau.

Recurenții au manifestat o

agresivitate deosebită, care a avut consecință multiple leziuni corporale

cauzate celor trei victime.

De asemenea, activitatea

infracțională a inculpaților s-a prelungit în timp, intensitatea sporită a

loviturilor aplicate determinând ruperea în bucăți a uneia dintre bâtele cu

care au acționat (împrejurare care nu a determinat încetarea loviturilor).

De subliniat este și faptul că

victimele nu erau înarmate și nici nu au avut vreo contribuție la declanșarea

conflictului.

În raport de comportamentul extrem

de agresiv al recurenților-inculpați, care a avut drept urmare decesul uneia

dintre victime și producerea de leziuni corporale a celorlalte două părți

vătămate, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate corespund, atât prin

cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop educativ și

coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

De altfel, la stabilirea pedepselor

au fost avute în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpaților care nu

sunt cunoscuți cu antecedente penale și că au fost sinceri, recunoscând și

regretând comiterea faptelor.

În consecință, Înalta Curte

apreciază că pedeapsa rezultantă de 18 ani, stabilită de instanța de apel (se

constată că instanța de apel a greșit din punct de vedere al tehnicii juridice

al întocmirii minutei și al dispozitivului în sensul că nu a descontopit

pedepsele rezultante de câte 16 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat de

către tribunal, prin repunerea în individualitatea lor a pedepselor stabilite

și fiecare infracțiune concurentă, sau după majorarea pedepselor aplicate

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i), practic, nu a mai

dispus contopirea acestor pedepse cu cele aplicate pentru infracțiunea

prevăzută de art. 181 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen.), va conduce la

reeducarea celor doi inculpați.

Potrivit art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților F.K.J. și B.I. vor fi respinse

ca nefondate.

Se va deduce din durata pedepselor

rezultante aplicate fiecărui recurent, durata prevenției de la 29 august 2005

la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.I. și F.K. împotriva deciziei penale nr. 155/ ap din

23 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Deduce

din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 29

august 2005 la 26 iulie 2006, pentru ambii inculpați

Obligă recurenții inculpați la plata

sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte100

lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Onorariile cuvenite interpretului de

limba maghiară se vor plăti din fondul Înaltei Curți de casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.