ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4665/2006

Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 10 din 20 februarie 2006, Tribunalul Covasna a dispus condamnarea inculpaților F.K.J., la pedepse de: - 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complimentară, constând în interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., și anume „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice”, respectiv „dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat” pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen.; - câte 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., parte vătămată fiind S.I.; - câte un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., partea vătămată fiind M.D.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., din pedepsele aplicate mai sus inculpaților, fiecare execută pedeapsa cea mai grea respectiv: F.K.J. pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., și anume „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice” respectiv „dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat” și B.I. pedeapsa de 16 ani închisoare și 8 ani pedeapsă complimentară constând în interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) și b) C. pen., și anume „dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice”, respectiv „dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat”.

S-a dedus din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive a inculpaților de la data de 29 august 2005, până astăzi 20 februarie 2006. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților. De la rămânerea definitivă a hotărârii, până la terminarea executării pedepselor, inculpații pierd drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a obiectelor care au fost folosite de cei doi inculpați la comiterea infracțiunii, depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Covasna și anume: o bucată bâtă aparținând inculpatului F.K.J. și fragmente de bâtă aparținând inculpatului B.I.

S-a dispus restituirea către partea vătămată M.D. a unei bucăți din material textil ridicată ca mijloc de probă. Inculpații au fost obligați în solidar să plătească părții civile C.A.S. Covasna suma de 546,69 lei noi cheltuieli de spitalizare ale părților vătămate M.D. și S.I., iar pentru C.A.S. Brașov suma de 816,38 lei noi reprezentând cheltuieli de spitalizare a victimei B.A., sume la care s-a adăugat dobânda legală până la data achitării integrale a sumelor de mai sus. A obligat pe inculpați în solidar să plătească părților civile: S.G., suma de 5.000 lei noi despăgubiri civile (daune materiale), B.G. și B.A. jun. la numitul H.R., fără forme legale, reprezentat prin curator B.G. numit prin decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2006 de Primarul com.

Aita Mare câte 15.000 lei noi despăgubiri morale, S.I., suma de 3654 lei noi despăgubiri materiale din care suma de 654 lei noi, despăgubiri materiale iar suma de 3000 lei despăgubiri morale iar părții civile M.D., suma de 2280 lei despăgubiri civile din care suma de 280 lei despăgubiri materiale iar suma de 2000 lei noi despăgubiri morale. Au fost respinse celelalte pretenții ale părții civile ca nedovedite. Inculpații au fost obligați să plătească suma de 1400 lei noi cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 100 lei noi reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se achită din fondurile Ministerului Justiției. De asemenea, au fost obligați în solidar să plătească părților civile S.G., M.D., S.I.

și B.G. suma de 1000 lei noi cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că: Inculpații F.K.J. și B.I., în vara anului 2005, au fost angajați la stâna numitului T.L., amplasată pe Dealul P. situată în partea stângă a DJ 121 C, din direcția Sf. Gheorghe spre Șigaș Băi, primul inculpat având în pază turma de oi sterpe iar cel de-al doilea inculpat turma de oi mulgătoare. În apropiere, pe partea dreaptă a DJ 121 C în aceeași direcție pe dealul numit C. se afla amplasată stâna de oi a lui S.G., la care erau angajate victima B.A. și părțile vătămate S.I. și M.D. În seara zilei de 16 august 2005, cei doi inculpați, în jurul orelor 19,00, au consumat un litru de rachiu și un litru de vin, ajungând în stare de ebrietate.

În jurul orelor 21,00, după ce proprietarul stânei T.L. s-a culcat, precum și ceilalți angajați la stână, inculpații F.K.J. și B.I. au plecat pentru a paște doar turma de oi mulgătoare. În loc să rămână în jurul stânei, inculpații s-au dus cu turma de oi pe dealul C. trecând anterior prin fața saivanului aparținând lui S.G., unde au fost interpelați de martorul K.A.A. care i-a întrebat ce caută acolo. Inculpații l-au ignorat și au mers cu turma până în vârful dealului C. lângă saivanul lui S.G., unde au ajuns în jurul orelor 23,00. Auzind gălăgie, victima B.A. care dormea în clădirea stânei a ieșit afară și a întrebat pe cei doi inculpați de ce au mers acolo. În acel moment, inculpații s-au repezit la victimă, au început să o lovească pe tot corpul cu bâtele ciobănești pe care le aveau asupra lor, iar după ce victima a căzut la pământ, au continuat să o lovească cu picioarele.

Victima a început să strige după ajutor iar dintr-o colibă aflată lângă saivanul oilor a ieșit partea vătămată S.I. care s-a apropiat de cei doi inculpați solicitându-le să înceteze agresiunea victimei. Inculpații au început să o lovească cu bâtele și pe această parte vătămată, până când au doborât-o la pământ. La strigătele părții vătămate, din clădirea saivanului au ieșit partea vătămată M.D. și martorul K.A.A., care au fugit pe deal spre inculpați, încercând să îi împiedice să agreseze victimele. La intervenția celor de mai sus inculpații au încercat agresiunea asupra părții vătămate S.I. și s-au apropiat de ceilalți, inculpatul B.I. întâlnindu-se cu martorul K.A.A., cei doi au aplicat câte o lovitură cu bâtele, după care martorul a fugit de la fața locului.

În acel moment a ajuns acolo și partea vătămată M.D. și inculpatul F.K.J. și astfel cei doi inculpați i-au aplicat părții vătămate M.D. lovituri cu bâtele precum și cu picioarele, până când aceasta a căzut la pământ. Victima B.A. a fost după la Spitalul județean de Urgență Brașov, unde a decedat la data de 29 august 2005, ca urmare a leziunilor produse de inculpați. Din raportul de constatare medico-legală autopsie nr. 188 din 31 august al S.M.L. Sf. Gheorghe rezultă că, victima a suferit „TCC acut deschis, contuzie forte antebraț stâng, contuzie gamba dreaptă, contuzie forte toraco-abdominală, abdomen acut chirurgical, ruptură de intestin subțire, fiind supus unei intervenții chirurgicale de urgență.

Victima a fost internată la Spitalul jud. de Urgență Brașov cu peritonită difuză purulentă prin perforație de intestin subțire posttraumatic, unde a decedat. Pe toată suprafața corpului victimei s-a constatat numeroase leziuni traumatice sub forma plăgilor și echimozelor care au determinat moartea violentă a victimei, produse prin loviri repetate cu corpuri dure și între acestea și deces există legătură directă și necondiționată de cauzalitate, poziția agresorilor față de victimă putând fi inițial față în față, după care victima a căzut la sol, alcoolemia acesteia fiind zero gr. 0 /oo. Potrivit certificatului medico-legal nr. 412/ C din 29 august 2005 și raportul de constatare nr. 245/ E din 21 septembrie 2005 ale S.M.I.L.

Sf. Gheorghe partea vătămată S.I. a suferit plagă parieto-temporală dreapta, fractură completă cu dislocarea metacorpului la mâna dreaptă și a corpului scapular stâng (omoplat) precum și numeroase echimoze și excoriații la nivelul feței și brațelor, produse prin lovire și de corp dur posibil bâtă, ce au necesitat 22-23 zile îngrijiri medicale. Din certificatul medico-legal nr. 414/ C din 29 august 2005 și Raportul de constatare nr. 244/ E din 21 septembrie 2005 ale S.M.L. Sf. Gheorghe rezultă faptul că, partea vătămată M.D. a suferit multiple plăgi ce au necesitat sutură, echimoze și excoriații pe toată suprafața corpului începând din zona capului, inclusiv fractura arcului costal dreapta, leziuni produse prin lovire cu corp dur ce au necesitat 11-12 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și inculpații B.I. și F.K. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov a criticat soluția pentru netemeinicie în ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpați, arătându-se că față de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, agresivitatea deosebită de care au dat dovadă fără nici un motiv, fără ca persoanele agresate să contribuie la declanșarea violențelor, se impune majorarea pedepselor. Suplimentar față de motivele scrise, cu prilejul susținerii apelului, soluția a mai fost criticată pentru obligarea inculpaților, în solidar, la plata cheltuielilor judiciare, arătându-se că instanța trebuia să precizeze exact pentru fiecare inculpat sumele reprezentând cheltuieli judiciare.

Inculpații B.I. și F.K.J. au solicitat reducerea pedepselor aplicate, arătând că la momentul comiterii faptelor erau în stare de ebrietate. Verificând hotărârea atacată în raport cu motivele de apel și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art. 371 C. proc. pen., a constatat că apelul Ministerului Public este fondat, iar apelurile inculpaților sunt nefondate pentru următoarele considerente: Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și a atribuit faptelor caracterizarea juridică legală.

Față de împrejurările concrete ale comiterii faptei, se poate constata că inculpații au acționat cu intenție indirectă față de rezultatul produs, moartea victimei și având în vedere că au dat dovadă de un comportament extrem de agresiv, lipsit de compasiune față de victimă, dar și de părțile vătămate, că după terminarea conflictului au dat foc clădirii stânei, Curtea a constat că pedepsele aplicate nu sunt suficiente pentru reeducarea inculpaților și pentru realizarea scopului general al sancțiunii penale și că se impune majorarea acestora, așa cum a solicitat Ministerul Public, pedepsele de câte 18 ani închisoare pentru fiecare inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat fiind în strânsă consonanță cu atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare.

În ce privește cheltuielile judiciare la plata cărora inculpații au fost obligați în solidar, este de observat că aceștia au fost obligați, în solidar, la plata despăgubirilor civile, nu a cheltuielilor judiciare și această critică nu poate fi îndreptată în calea de a atac a Ministerului Public și nici în calea de atac a inculpaților, deoarece prin înlăturarea solidarității li s-ar agrava situația. Referitor la apelurile celor doi inculpați, care au solicitat reducerea pedepselor aplicate, este de observat că motivele care justifică majorarea pedepselor și care au fost anterior prezentate, reprezintă motivele pentru care apelurile acestora nu sunt fondate, deoarece în speță nu se impune nicidecum reducerea pedepselor, ci majorarea acestora.

Este adevărat că inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, că au dat dovadă de sinceritate și au recunoscut comiterea faptelor, însă aceste împrejurări, prin ele însele și coroborate cu celelalte împrejurări concrete ale comiterii faptelor nu justifică reținerea vreunei circumstanțe ușurătoare în favoarea acestora. Pentru motivele expuse, Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia penală nr. 155/ Ap din 23 mai 2006, a dispus următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 10 din 20 februarie 2006 a Tribunalului Covasna, pe care a desființat-o cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților F.K.J.

și B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzut de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., și rejudecând în aceste limite: A majorat pedepsele aplicate inculpaților F.K.J. și B.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., de la pedepsele de câte 16 ani închisoare la pedepsele de câte 18 ani închisoare și menține pedepsele complimentare și celelalte pedepse aplicate acestora, urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpații să execute pedepsele de câte 18 ani închisoare și câte 8 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

A dedus prevenția inculpaților începând cu data de 29 august 2005 la zi și a menținut în continuare starea de arest preventiv a acestora. A respins apelurile declarate de inculpații F.K.J. și B.I. împotriva aceleiași sentințe. Onorariul pentru interpret, în sumă de 40 lei RON se va suporta din fondurile Ministerului Justiție și se include în cheltuielile judiciare. Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 100 lei RON se vor suporta din fondurile Ministerului Justiției și se includ în cheltuielile judiciare. A obligat inculpatul B.I. să plătească statului suma de 180 lei RON și inculpatul F.K.J. suma de 140 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații B.I.

și F.K.J. Prin motivele de recurs, susținute oral de apărătorul inculpaților, desemnat din oficiu, inculpații au criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, în principal, s-a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Într-un prim subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina inculpaților în infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 C. pen., iar într-un alt subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate recurenților. De subliniat este faptul că inculpații atât cu prilejul apelurilor declarate, cât și în ultimul cuvânt acordat în recurs, au solicitat reducerea pedepselor acordate, rezultând implicit că nu au de formulat critici referitoare la ansamblul probator administrat în cauză, la vinovăția acestora sau la încadrarea juridică dată faptelor pentru care au fost condamnați.

De altfel, inculpații, cu prilejul declarațiilor făcute pe parcursul procesului penal, nu numai că au recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, dar au și arătat împrejurările comiterii acestora, care coincid cu situația de fapt reținută de prima instanță. Înalta Curte constată că, în raport de considerentele arătate, criticile formulate de avocat sunt nefondate în condițiile în care atât vinovăția recurenților inculpați, cât și încadrarea juridică dată faptelor săvârșite de inculpați, care de altfel au fost stabilite pe baza ansamblului probator complex administrat în cauză, au intrat în puterea lucrului judecat. Chiar dacă aceste aspecte nu ar fi fost reale, nici pe fond aceste critici nu sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art. 333 C. proc. pen., restituirea cauzei procurorului se poate dispune când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă că urmărirea penală nu este completă și că în fața instanței nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere. În cauză nu se impune restituirea dosarului procurorului, întrucât se constată că în timpul urmăririi penale au fost respectate toate dispozițiile legale care reglementează această fază a procesului penal, cât și principiile care guvernează, cât și garanțiile procesuale. În consecință, întrucât organele de urmărire penală au lămurit toate aspectele impuse de o bună rezolvare a cauzei, se constată că urmărirea penală este completă și nu se impune restituirea dosarului procurorului.

Potrivit art. 322 C. pen., constituie infracțiune participarea la o încăierare. Încăierarea fiind o infracțiune cu pluralitate de subiecți activi, trebuie să existe mai multe persoane care participă la rix, respectiv două grupuri de câte cel puțin două persoane fiecare, grupuri între care să se nască un conflict, care să degenereze în săvârșirea de acte de violență de către fiecare participant. În cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare întrucât pe de o parte, nu au existat două grupuri între care să fi avut loc conflictul violent, iar pe de altă parte, nu toți participanții antrenați în mijlocul evenimentului au săvârșit acte de violență.

Astfel, după cum s-a menționat anterior, inculpații, într-adevăr, au format un grup și au aplicat lovituri cu bâtele și cu picioarele celor trei persoane vătămate, care nu au avut nici posibilitatea să se apere, nefiind înarmate și neavând nici timpul material să riposteze datorită atacurilor rapide și multiple ale inculpaților. Se observă că în cauză, inculpații nu au suferit vătămări, iar victimele acțiunilor violente ale recurenților inculpați nu au fost constituite într-un grup, atacurile asupra acestora desfășurându-se în timp ce acestea erau singure. Din ansamblul probator administrat în cauză, rezultă că, cu excepția primei victime, care de altfel a și decedat, celelalte două părți vătămate au intervenit în ajutorul persoanelor agresate de recurenții inculpați.

Înalta Curte constată că în cauză faptele inculpaților F.K.J. și B.I., care în seara zilei de 26 august 2005, au aplicat numeroase lovituri cu bâtele ciobănești, pe care le aveau asupra lor, precum și cu picioarele, victimei B.A. și părților vătămate S.I. și M.D., cauzând decesul victimei și leziuni traumatice părților vătămate, care au necesitat 22-23 și, respectiv, 11-12 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., art. 181 C. pen. și art. 180 alin. (2) C. pen. Examinând hotărârea instanței de apel, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei, Înalta Curte constată că nici acest motiv de recurs nu este fondat, pedepsele aplicate recurenților-inculpați fiind corect individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Potrivit textului de lege menționat, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului, cât și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. La aplicarea pedepselor principale, au fost avute în vedere gradul deosebit de pericol social pe care îl reprezintă faptele săvârșite de recurenți și persoana acestora. Inculpații au săvârșit faptele, împreună, fără nici un motiv, singura lor explicație fiind starea de ebrietate în care se găseau. Recurenții au manifestat o agresivitate deosebită, care a avut consecință multiple leziuni corporale cauzate celor trei victime.

De asemenea, activitatea infracțională a inculpaților s-a prelungit în timp, intensitatea sporită a loviturilor aplicate determinând ruperea în bucăți a uneia dintre bâtele cu care au acționat (împrejurare care nu a determinat încetarea loviturilor). De subliniat este și faptul că victimele nu erau înarmate și nici nu au avut vreo contribuție la declanșarea conflictului. În raport de comportamentul extrem de agresiv al recurenților-inculpați, care a avut drept urmare decesul uneia dintre victime și producerea de leziuni corporale a celorlalte două părți vătămate, Înalta Curte constată că pedepsele aplicate corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

De altfel, la stabilirea pedepselor au fost avute în vedere și circumstanțele persoanele ale inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale și că au fost sinceri, recunoscând și regretând comiterea faptelor. În consecință, Înalta Curte apreciază că pedeapsa rezultantă de 18 ani, stabilită de instanța de apel (se constată că instanța de apel a greșit din punct de vedere al tehnicii juridice al întocmirii minutei și al dispozitivului în sensul că nu a descontopit pedepsele rezultante de câte 16 ani închisoare aplicate fiecărui inculpat de către tribunal, prin repunerea în individualitatea lor a pedepselor stabilite și fiecare infracțiune concurentă, sau după majorarea pedepselor aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i), practic, nu a mai dispus contopirea acestor pedepse cu cele aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen.

și art. 180 alin. (2) C. pen.), va conduce la reeducarea celor doi inculpați. Potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile inculpaților F.K.J. și B.I. vor fi respinse ca nefondate. Se va deduce din durata pedepselor rezultante aplicate fiecărui recurent, durata prevenției de la 29 august 2005 la zi. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.I. și F.K. împotriva deciziei penale nr. 155/ ap din 23 mai 2006 a Curții de Apel Brașov, secția penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 29 august 2005 la 26 iulie 2006, pentru ambii inculpați Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariile cuvenite interpretului de limba maghiară se vor plăti din fondul Înaltei Curți de casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iulie 2006.