ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1967/2016

Decizia nr. 1967/2016

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele:

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 244 din 14 aprilie 2016, a admis apelul declarat de pârâta A. împotriva Sentinței civile nr. 1008 din 28 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a schimbat-o în parte. A respins acțiunea formulată de reclamanții B., C. și D. în contradictoriu cu pârâta A.. A obligat pe reclamanți, în solidar, să achite pârâtei suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul declarant de reclamanții B., C. și D. împotriva aceleiași hotărâri.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții C., D. și B., înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la data de 6 iunie 2016 și înaintat de această instanță, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 7 iulie 2016, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 6 septembrie 2016, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data de 26 septembrie 206, Opera Națională Română Iași a depus punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 3 octombrie 2016, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 19 octombrie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, B., C. și D. au solicitat, în contradictoriu cu Opera Națională Română Iași și A., obligarea pârâtelor la acordarea de despăgubiri în cuantum de 600.000 lei pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației reclamanților.

Urmare declinării competenței materiale de soluționare a cauzei de către Judecătoria Iași, secția civilă prin Sentința nr. 525 din 20 ianuarie 2014, Tribunalul Iași, secția I civilă, prin Sentința nr. 1008 din 28 aprilie 2015 a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A.. A obligat-o pe pârâtă la plata către reclamanți a sumei de 6.000 lei cu titlu de despăgubiri. A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta Opera Națională Română Iași, prin manager A., ca nefondată. A obligat-o pe pârâta A. la plata către reclamanții C. și D. a câte 1.000 lei cheltuieli de judecată. A respins cererea de obligare a pârâtei A. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul B., ca nedovedită.

Curtea de Apel Iași, secția civilă, prin Decizia nr. 244 din 14 aprilie 2016, a admis apelul declarat de pârâta A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, pe care a schimbat-o în parte. A respins acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta A.. A obligat, pe reclamanți, în solidar, să achite pârâtei A. suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la fond. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. A respins apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași hotărâri.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 62/2015 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În raport de dispozițiile legale menționate, Decizia nr. 244 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Iași, secția civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Față de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții C., D. și B. împotriva Deciziei nr. 244 din 14 aprilie 2016 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2016.

Procesat de GGC - CL