ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 228/RC/2017

Deliberând asupra

cererii de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 208/A din data de 08 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/116/2015, privind pe inculpatul A.

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 136 din 18 septembrie 2015, Tribunalul Călărași a respins cererea formulată de inculpatul A. de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau c) din C. proc. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. S-a luat act de faptul că părțile vătămate B. și C. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Prin Decizia penală nr. 208/A din 08 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr.

x/116/2015, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, î

n temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de apelantul - inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 136 din 18 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală, în Dosarul nr. x/116/2015. A desființat, în parte, sentința apelată, astfel cum a fost rectificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale date de Tribunalul Călărași, secția penală, în cauză, la 25 septembrie 2015, și, în fond, rejudecând:

A redus pedeapsa inculpatului A. de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare, cu menținerea incriminării faptei în disp. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II- a și lit. b C. pen. anterior, de la pronunțarea deciziei și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani de la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. A luat act că partea vătămată D. a participat în cauză în calitate de martor. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate și, integral, dispozițiile încheierii de îndreptare a erorii materiale date de Tribunalul Călărași, secția penală, în cauză la 25 septembrie 2015.

Împotriva hotărârii instanței de apel, în termen legal, la data de 05 decembrie 2016, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin cererea de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind soluția ca fiind nelegală în ceea ce privește pedeapsa aplicată inculpatului A., întrucât instanța de apel a pronunțat o pedeapsă nelegală, în condițiile în care a stabilit că legea penală mai favorabilă este reglementarea anterioară N.C.P. și, în consecință, a dispus condamnarea inculpatului, în temeiul art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 din N.C.P., la o pedeapsă de 4 ani închisoare, pedeapsă care se situează sub minimul de 5 ani.

S-a arătat că, în raport cu momentul săvârșirii faptelor (anul 2011), legea aplicabilă este Legea nr. 678/2001, în forma ulterioară modificărilor aduse prin O.U.G. nr. 41/2011.

Chiar în contextul în care Legea nr. 678/2001 a suferit mai multe modificări până la adoptarea N.C.P., în oricare dintre variantele normative aplicabile în speță, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea incriminată de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 sunt de la 5 la 15 ani închisoare, precizându-se că singura variantă a legii, în care pentru infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 limitele de pedeapsă cu închisoarea sunt de la 3 la 12 ani, este forma valabilă până la data de 19 iulie 2005, dar care nu este aplicabilă în cauză, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5 din N.C.P.

Pentru aceste considerente, s-a solicitat, în temeiul art. 448 pct. 2 C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a Deciziei penale nr. 208/A din 08 februarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în ceea ce-l privește pe inculpatul A. și înlăturarea greșitei aplicări a legii.

Prin încheierea din 14 martie 2017 Înalta Curte de Casație și Justiție a a

dmis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 208/A din 08 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/116/2015 (nr. x/2015) și s-a fixat termen pentru judecarea pe fond a recursului în casație, în ședință publică, la data de 25 aprilie 2017.

S-a reținut că cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. c) și d) C. proc. pen. și, de asemenea, respectă dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) și art. 438 C. proc. pen.

S-a constatat că motivul de recurs în casație invocat de procuror se circumscrie cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen., nefiind invocat în mod formal, motiv pentru care fiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a admis în principiu cererea de

recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 208/A din data de 08 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/116/2015, privind pe inculpatul A..

Analizând recursul în casație în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege și numai anumite motive expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să se poată invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Cu atât mai mult, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

În consecință, Înalta Curte reține că sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea analiza și netemeinicia deciziei atacate.

Aceste considerații sunt aplicabile și cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct.

12 C. proc. pen.

, conform căruia hotărârile sunt supuse casării dacă

inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Or, din examinarea activității judiciare desfășurată la instanța de apel se constată că pedeapsa pe care o execută inculpatul este în limitele prevăzute de lege.

Astfel, în cursul dezbaterilor pe fondul apelului (cale de atac exercitată de inculpat) rezultă că procurorul de ședință a pus în discuție posibilitatea reducerii pedepsei de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare prin aplicarea, ca lege penală mai favorabilă, a dispozițiilor N.C.P. (pag. 2 a încheierii de dezbateri din data de 25 ianuarie 2016).

Concluziile procurorului de ședință de la curtea de apel sunt în concordanță cu principiile instituite de art. 5 C. pen. și cu Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale a României cu referire la aplicarea legii penale mai favorabile.

Potrivit N.C.P., pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. (1) C. pen. pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani; conform

art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 limitele de pedeapsă sunt de la 5 la 15 ani închisoare.

Instanța de fond, fără a examina că noua lege penală este lege mai favorabilă, a aplicat o pedeapsă egală cu minimul prevăzut de textul incriminator anterior (5 ani închisoare).

Apelul a fost declarat de inculpat și, deci, instanța de apel nu putea stabili o pedeapsă mai mare decât cea aplicată de instanța de fond.

Instanța de apel, ignorând să examineze care este legea penală mai favorabilă - cu atât mai mult cu cât procurorul de ședință a pus în discuție eventualitatea stabilirii ca lege penală mai favorabilă a C. pen. în vigoare - a redus pedeapsa la 4 ani închisoare, menținând textul de lege incriminator anterior și fără să procedeze la procedura specifică aplicării noii legi penale (lege mai favorabilă).

Cuantumul pedepsei de 4 ani închisoare (pedeapsă în a cărei executare se află inculpatul în prezent) este cel care rezultă din aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile art. 35 și art. 39 C. pen. texte de lege în vigoare la data judecării apelului.

Având în vedere că instanța de fond a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse egale cu minimul special al textului incriminator (din legea anterioară) și că apelul a fost declarat exclusiv de inculpat, curtea de apel (prin aplicarea actualului C. pen.) urma să aplice inculpatului 2 pedepse egale cu minimul special al textului incriminator (3 ani închisoare) după care, conform art. 39 C. pen., să aplice acestuia, în final, pedeapsa de 3 ani închisoare la care să adauge 1/3 din cealaltă pedeapsă (adică 1 an închisoare), astfel ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, adică chiar pedeapsa pe care acesta o execută în prezent.

Acest raționament juridic referitor la reducerea pedepsei de la 5 ani la 4 ani închisoare a fost expus de procurorul de ședință în cursul dezbaterilor pe fondul apelului.

În consecință, având în vedere desfășurarea activității judiciare la instanța de apel, Înalta Curte - ca instanță de recurs în casație - constată că, în realitate, cuantumul pedepsei în a cărei executare se află condamnatul

A.

este în limitele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 208/A din data de 08 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/116/2015, privind pe inculpatul A.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului în casație declarat de parchet rămân în sarcina statului, iar onorariul cuvenit apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva Deciziei penale nr. 208/A din data de 08 februarie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/116/2015, privind pe inculpatul A.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului în casație declarat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 260 lei, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 iunie 2017.