ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1035/2017

Decizia nr. 1035/2017 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 450 din data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale a curții de apel, invocată din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Împotriva acestei hotărâri, revizuenta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 februarie 2017. Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară față de aspectele de fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc.

civ., dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este suspusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională competent. Prin urmare, cu privire la litigiile în care instanța s-a declarat necompetentă, legiuitorul a stabilit expres că împotriva hotărârii prin care a fost declinată competența de soluționare a unei cauze nu poate fi exercitată nicio cale de atac . Drept urmare, în raport de conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază că recursul declarat de revizuenta A. este inadmisibil, Decizia civilă nr. 450 din data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nefiind susceptibilă de a fi atacată, potrivit legii, cu recurs.

În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar potrivit principiului legalității care guvernează procesul civil, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Ca atare, în raport de dispozițiile legale mai sus menționate, constatând că Decizia civilă nr. 450 din data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 450 din data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2017.