ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1035/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1035/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1035/2017
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin Decizia civilă
nr. 450 din data de
5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale, a fost admisă excepția
necompetenței materiale a curții de apel, invocată din oficiu,
și a fost declinată competența de soluționare a cererii de
revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în
favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva
acestei hotărâri, revizuenta A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul
Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13
februarie 2017.
Examinând recursul în raport de
excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, a
cărei analiză este prioritară față de aspectele de
fond ale cauzei, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit
dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ., dacă instanța se
declară necompetentă, hotărârea nu este suspusă niciunei
căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente
sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicțională
competent.
Prin urmare, cu privire la litigiile
în care instanța s-a declarat necompetentă, legiuitorul a stabilit
expres că împotriva hotărârii prin care a fost declinată
competența de soluționare a unei cauze nu poate fi exercitată
nicio cale de atac
.
Drept urmare, în raport de
conținutul dispozițiilor legale anterior menționate, se apreciază
că recursul declarat
de revizuenta A.
este inadmisibil, Decizia
civilă nr. 450 din data de
5 decembrie 2016 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale,
nefiind
susceptibilă de a fi atacată, potrivit legii, cu recurs.
În
conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile
au obligația îndeplinirii actelor de procedură în condițiile,
ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, iar potrivit
principiului legalității care guvernează procesul civil,
în
afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte
mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea
unei hotărâri judecătorești.
Această
regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art.
129 din Constituție dispunând că mijloacele procesuale prin care
poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele
prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie făcută în
condițiile legii, cu respectarea acesteia.
Revine,
așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția
competentă și de a formula căile de atac pe care le
consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în
condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine
publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor
judecătorești și de soluționare a cererilor deduse
judecății, implicit și a căilor de atac.
Recunoașterea
unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea
procesuală, constituie atât o încălcare a principiului
legalității, cât și a principiului constituțional al
egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o
soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Ca atare, în raport de dispozițiile
legale mai sus menționate, constatând că Decizia civilă
nr. 450 din
data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și
asigurări sociale,
nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi
de atac, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 450
din data de 5 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de
muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 15 iunie 2017.