ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 319/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 319/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Decizia nr.
319/2018
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 467 din 28 septembrie
2017, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca inadmisibilă,
cererea de revizuire formulată de revizuentul Sindicatul Național
"A." al Metalurgiștilor din România (S.N.S.M.R.), împotriva Deciziei
civile nr. 174R din 15 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Ilfov,
secția civilă, în Dosarul nr. x/1748/2010.
În motivare,
curtea a avut în vedere susținerile revizuentului, în sensul că
Decizia civilă nr. 174R din data de 15 mai 2017, pronunțată de
Tribunalul Ilfov în Dosarul nr. x/1748/2010, este în contradicție cu
Decizia civilă nr. 148R din 24 ianuarie 2011, pronunțată de
Tribunalul București în Dosarul nr. 5854/94/2010.
Curtea a
arătat că, prin Decizia nr. 174R din 15 mai 2017, Tribunalul Ilfov,
secția civilă, a respins excepțiile autorității de
lucru judecat și a lipsei de interes, ca neîntemeiate, și a admis
recursurile declarate de recurenții Sindicatul "A." și
Federația A. al Metalurgiștilor din România împotriva Sentinței
civile nr. 1955 din 20 iulie 2010 a Judecătoriei Cornetu, în contradictoriu
cu intimatul Sindicatul Național "A." al Metalurgiștilor
din România (S.N.S.M.R.), fiind modificată în tot hotărârea
recurată, în sensul respingerii cererii de acordare a
personalității juridice, formulată de Sindicatul Național
"A." al Metalurgiștilor din România (S.N.S.M.R), ca
neîntemeiată.
Prin Decizia
civilă nr. 1R din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul
București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. x/94/2010, s-a
admis recursul formulat de recurentul Sindicatul Național "A."
al Metalurgiștilor din România (S.N.S.M.R.) împotriva Sentinței
civile nr. 13 din 23 iunie 2010, pronunțată de Judecătoria
Buftea și a fost modificată, în tot, sentința recurată, în
sensul că s-a admis cererea formulată de petent (revizuentul din
cauza pendinte) și s-a acordat personalitate juridică Sindicatului
Național "A." al Metalurgiștilor din România (S.N.S.M.R.),
dispunându-se înscrierea acestuia în Registrul special.
Prin
aceeași decizie, s-a constatat încetată personalitatea juridică
a sindicatelor "A." al Metalurgiștilor din Galați și
"A." din cadrul B. Hunedoara SA, dispunându-se radierea acestora din
Registrele speciale de evidență,
Având în
vedere cele statuate prin cele două hotărâri judecătorești
indicate de revizuent ca fiind contradictorii, curtea a remarcat, în prealabil,
că autoritatea sau puterea lucrului judecat este o calitate
atașată verificării și sancționării
jurisdicționale, împiedicând reluarea aceluiași litigiu asupra unor
chestiuni dezbătute și analizate de o instanță în cadrul
și pe parcursul procedurii contencioase.
Instanța
a arătat că, potrivit art. 337 C. proc. civ. de la 1865, încheierile
prin care judecătorul soluționează cererile în materie
necontencioasă nu au putere de lucru judecat.
Or, o
asemenea situație se regăsește în cauză, ținând seama
că procedura de acordare a personalității juridice și de
înregistrare a unei organizații sindicale, prevăzută de legea
specială, Legea nr. 54/2003, act normativ avut în vedere de
instanțele ce au pronunțat hotărârile sus-menționate,
și Legea nr. 62/2011, act normativ în vigoare la acest moment, este una cu
caracter necontencios (aspect reținut, de altfel, și prin
considerentele deciziei a cărei retractare se solicită).
În aceste
condiții, curtea a arătat că nu se poate reține că
hotărârea atacată ar fi fost pronunțată cu încălcarea
autorității lucrului judecat a hotărârii anterioare.
Împotriva
acestei decizii, Sindicatul Național "A." al
Metalurgiștilor din România (S.N.S.M.R.) a formulat recurs.
Revizuentul a
susținut că instanța de apel a pronunțat o hotărâre
fără a arăta motivele pe care se sprijină, că
respectiva decizie cuprinde motive contradictorii și străine de
natura pricinii, fiind incident art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
A arătat
și că decizia recurată a fost pronunțată cu
interpretarea greșită a actelor juridice deduse judecății,
instanța schimbându-le natura și înțelesul lămurit,
vădit neîndoielnic, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art.
304 pct. 8 C. proc. civ.
De asemenea,
a susținut incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru că
hotărârea este lipsită de temei legal și este dată cu
încălcarea legii, cu aplicarea greșită a legii și cu
interpretarea eronată a înscrisurilor aflate la dosar.
Revizuentul a
invocat încălcarea art. 326 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., prin
aplicarea greșită a art. 322 pct. 7 C. proc. civ., deoarece
dezbaterile asupra cererii de revizuire ar fi trebuit să se limiteze la
admisibilitatea acestei căi de atac și a faptelor pe care se
întemeiază, reproșând curții de apel că a permis
părții adverse să facă diverse susțineri prin care a
fost antamat fondul cauzei.
Așadar,
cu referire la textele legale sus-menționate, instanța de revizuire
ar fi trebuit să analizeze cererea de revizuire în raport de temeiul
acesteia de drept, respectiv să constate contradictorialitatea
hotărârilor judecătorești menționate.
Revizuentul a
apreciat că cererea de revizuire este admisibilă, pentru că sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în
sensul că respectivele hotărâri simt pronunțate între
aceleași părți, în aceeași calitate și care au
același obiect.
Totodată,
a combătut pe larg susținerile intimaților din cuprinsul
întâmpinării și notelor scrise, făcând referire la situația
de fapt și la probele administrate în cauză.
Revizuentul a
mai susținut și că Decizia civilă nr. 174R din 15 mai 2017,
pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în Dosarul
nr. x/1748/2010 este nelegală, întrucât judecătorii care au
soluționat cauza au confundat reorganizarea unei persoane juridice cu
asocierea între astfel de entități.
Analizând
recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:
Ca o
chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurentul a
indicat în cererea de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8
și 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea nu cuprinde
motivele reale pe care se sprijină, cuprinde motive contradictorii și
chiar străine de natura pricinii, că au fost interpretare greșit
actele deduse judecății, schimbându-se natura și înțelesul
lor și că decizia recurată a fost pronunțată cu
aplicarea greșită a legii.
Înalta Curte
constată că, în dezvoltarea motivelor de revizuire, s-a susținut
că instanța de revizuire ar fi interpretat greșit art. 322 pct.
7 C. proc. civ., pentru că s-a limitat la analizarea
admisibilității revizuirii și ar fi apreciat greșit asupra
autorității de lucru judecat invocate.
Așadar,
critica privind greșita aplicare a normelor de procedură civilă
poate fi circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5
C. proc. civ.
Se
constată, totodată, că recurentul a indicat formai art. 304 pct.
7, 8 și 9 C. proc. civ., câtă vreme nu a dezvoltat și nu a
indicat care este norma de drept material greșit aplicată de
instanța de revizuire, care sunt motivele contradictorii ale deciziei
recurate sau căror acte juridice deduse judecății le-a fost
schimbată natura.
Pe fondul
recursului, Înalta Curte a reținut următoarele:
Critica
privind analizarea exclusivă a admisibilității cererii de
revizuire de către Curtea de Apel București este nefondată.
Înalta Curte
reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar
instanța învestită cu o astfel cerere va analiza, cu prioritate,
admisibilitatea respectivei căi de atac, în raport de condițiile
prevăzute de art. 322 C. proc. civ., cu aplicarea art. 137 alin. (1) C.
proc. civ., care prevede că "Instanța se va pronunța mai
întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de
fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a
pricinii".
Or, în
speță, curtea de apel a analizat, cu prioritate, admisibilitatea
cererii de revizuire, prin verificarea condițiilor prevăzute art. 322
pct. 7 C. proc. civ., care este temeiul de drept al cererii formulate de
revizuent și a reținut că cele două hotărâri judecătorești
invocate nu sunt contradictorii.
Înalta Curte
reține că, în mod legal, odată ce instanța a constatat
neîndeplinită condiția de admisibilitate prevăzută de
textul de lege invocat ca temei de drept ai cererii de revizuire, a respins ca
inadmisibilă cererea de revizuire.
Nefiind
îndeplinită condiția de admisibilitate, instanța învestită
cu judecarea cererii de revizuire nu avea dreptul de a păși la
analizarea motivelor de revizuire, cum solicită revizuentul.
Nici critica
privind greșita aplicare a art. 322 pct 7 C. proc. civ. nu este fondată.
Conform art.
331 C. proc. civ. "Cererile pentru dezlegarea cărora este nevoie de
mijlocirea instanței fără însă să se
urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o
altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea
autorizațiilor judecătorești, sau la luarea unor măsuri
legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare, sunt supuse dispozițiilor
de procedură mai jos arătate".
Din
interpretarea prevederilor legale mai sus citate, Înalta Curte reține
că procedura necontencioasă reprezintă acea procedură sub
imperiul căreia instanța de judecată este abilitată cu
soluționarea unor cereri pentru a căror dezlegare nu este
necesară stabilirea unui drept potrivnic față de o altă
persoană.
Particularitatea
procedurii necontencioase o reprezintă tocmai inexistența
contrarietății de interese, respectiv caracterul unilateral, întrucât
cererea nu este îndreptată împotriva unei alte părți, cu
potențial interes în a se opune la admiterea acesteia. În procedura
necontencioasă, instanța exercită mai degrabă un control
asupra cererilor cu care este sesizată.
În prezenta
cauză, Înalta Curte reține că obiectul Dosarului nr.
x/1748/2010, în care s-a pronunțat Decizia nr. 174R din data de 15 mai
2017 a Tribunalului Ilfov, îl constituie cererea de acordare a
personalității juridice formulată de Sindicatul Național
"A." al Metalurgiștilor din România.
De asemenea,
Dosarul nr. x/94/2010, în care Tribunalul București a pronunțat
Decizia nr. 148R din 24 ianuarie 2011, a avut ca obiect cererea de acordare a
personalității juridice formulată de Sindicatul Național
"A." al Metalurgiștilor din România.
Așadar,
ambele litigii sus-menționate au avut ca obiect acordarea
personalității juridice unei organizații sindicale, în temeiul
Legii nr. 54/2003, fiind pronunțate în materie necontencioasă, în
care Codul de procedură civilă din 1865 prevede la art. 337 că
"încheierile pronunțate în procedura necontencioasă nu au
puterea lucrului judecat".
Primind
cereri de acordare a personalității juridice unei organizații
sindicale, instanța este chemată să verifice îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege, iar în cazul în care constată
neîndeplinirea acestora, va respinge cererea, petentul având însă
posibilitatea legală de a reveni cu un număr nelimitate de astfel de
cereri.
Dacă nu
s-ar admite această opinie, ar însemna că respingerea unei cereri de
acordare a personalității juridice unei organizații sindicale,
pentru neîndeplinirea unei singure condiții prevăzute de lege, spre
exemplu numărul de persoane prevăzut de art. 2 alin. (2) din Legea nr.
54/2003, să aibă autoritate de lucru judecat, iar organizația
sindicală să nu aibă deschisă calea pentru o nouă
cerere, odată satisfăcute condițiile legale mai sus
menționate.
În
consecință, cele reținute prin Decizia nr. 174R din data de 15
mai 2017 a Tribunalului Ilfov nu pot fi opuse cu autoritate de lucru judecat,
pentru a se constata o eventuală contradicție între decizia
sus-menționată și Decizia nr. 148R din 24 ianuarie 2011
pronunțată de Tribunalul București.
Față
de aceste aspecte, Înalta Curte constată că instanța de
revizuire a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale mai sus
citate, reținând caracterul necontencios ai procedurii de acordare a
personalității juridice, și, în consecință,
inexistența autorității de lucru judecat, criticile
revizuentului pe acest aspect fiind nefondate.
Având în
vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte constată că decizia
recurată nu este susceptibilă de criticile formulate, cu referire la
art. 304 pct. 5 C. proc. civ., urmând ca recursul să fie respins, ca
nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de recurentul revizuent Sindicatul Național "A." al
Metalurgiștilor din România (S.N.S.M.R.) împotriva Deciziei nr. 467 din 28
septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București,
secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi, 01 februarie 2018.
Procesat
de GGC - NN