ÎCCJ, Decizia nr. 30/2011

Ședința publică de la 24 ianuarie 2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 380 din 11 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 9400/1/2009, s-a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de petenta A., în favoarea Curții de Apel București.

Pentru a se pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin plângerea întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen. adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, petenta A. a solicitat desființarea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale nr. 1485/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prima instanță a constatat că, potrivit art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., plângerea împotriva soluțiilor procurorului de netrimitere în judecată se soluționează de instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judeca cauza în prima instanță, or, în speță, fiind în discuție o soluție a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, competența revine acelui organ judiciar să soluționeze, în primă instanță, plângerea.

Împotriva acestei sentințe,

petenta A.

a declarat recurs.

La termenul de azi, 24 ianuarie 2011, Curtea, în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 42 alin. (4) C. proc. pen., a pus în discuția părților admisibilitatea recursului declarat de în baza art. 302 alin. (1) raportat la art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. combinat cu art. 42 alin. (4) C. proc. pen.

Examinând recursul declarat de petentă, în conformitate cu dispozițiile art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că în cauză a fost pronunțată o hotărâre penală definitivă, respectiv o hotărâre de declinare a competenței în favoarea altei instanțe.

Or, potrivit reglementării date prin Codul de procedură penală, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp, cât părțile ar fi nemulțumite de soluția definitivă dată cauzei penale.

Astfel, potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare, pe calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Așadar, s-a limitat calea de atac menționată, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege.

Mai mult decât atât, potrivit art. 42 alin. (4) C. proc. pen., hotărârea de declinare a competenței nu este supusă nici apelului și nici recursului.

Petenta A., exercitându-și dreptul la recurs, recurs declarat împotriva unei hotărâri definitive, cu care Completul de 9 judecători a fost sesizat, nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibil potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Așa fiind, excepția inadmisibilității recursului pusă în discuția părților din oficiu de către instanță, este întemeiată.

În consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A..

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva sentinței nr. 380 din 11 martie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 9400/1/2009.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 ianuarie 2011.