ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/3 din 30.12.2015 reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâte S.C. B. S.A., solicitând instanței, în contradictoriu și cu C., în calitate de intervenient forțat, obligarea pârâtei la plata sumei de 175.000 euro respectiv 780.000 RON reprezentând daune moraie și 25.000 euro respectiv daune materiale, sume ce urmează a fi actualizate cu rata inflației de la data pronunțării hotărârii până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 567 clin data de 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis, în parte, cererea privind pe reclamanta A., pe pârâta S.C. B. S.A. și pe intervenienta forțată C. A obligat pârâta să plătească reclamantei suma. de 50.000 de lei cu titlu de daune morale și suma de 2.013 RON cu titlu de daune materiale. S-a respins cererea de actualizare a debitului principal cu rata inflației. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei din urma hotărâri, reclamanta a declarat prezenta cale de atac, înregistrată la Tribunalul București care a înaintat-o către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe roiul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 5 februarie 2018 și trimis, spre soluționare, prin repartizare computerizată aleatorie, completului de filtru nr. C11.

Prin rezoluția completului din data de 12 februarie 2018, s-a fixat termen de judecată la 15 martie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în judecarea cererii formulate.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea cauzei de față, în raport de dispozițiile art. 97 C. proc. civ.

Analizând excepția, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Prezenta hotărâre atacată a fost pronunțată de către tribunal, ca instanță de fond, într-un litigiu având ca obiect pretenții.

Cu privire Ia cererea intitulată "apel" se constată că în ceea ce privește normele de competență, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară prevede că "Secția I civilă, secția a 11-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natura, care nupot.fi atacate pe nicio alta cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel".

În ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege, "Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții".

Rezultă deci, că în reglementarea dispozițiilor Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și ale Legii nr. 303/2004 menționate anterior, Înaltei Curți de Casație și Justiție nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care legile procesuale și de organizare judiciara nu menționează expres o astfel de posibilitate.

Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fte expres atribuite de lege în competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, din economia textelor de lege citate anterior, nu există o prevedere care să confere expres Înaltei Curți competență în soluționarea apelului.

Potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (2) C. proc. civ., Curțile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță.

Aceasta este și situația în cauză, astfel că, în aplicarea acestei norme, competența de soluționare a căii de atac împotriva hotărârii pronunțate în fond de către Tribunalul București revine instanței ierarhic superioare, respectiv Curții de Apel București, instanță în favoarea căreia Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei, văzând și dispozițiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a cauzei formulată de către reclamanta A. împotriva deciziei nr. 567 din data de 16 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în favoarea Curții de Apel București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 martie 2018.