ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC S. & C.O. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Spitalul Municipal Roman la plata sumei de 146.342,88 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței, până la data achitării integrale a debitului respectiv 10 noiembrie 2009, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară.

Prin sentința civilă nr. 823 COM din 2 septembrie 2010 Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul Spitalul Municipal Roman la plata sumei de 144785,63 lei către reclamantă reprezentând penalități de întârziere și a sumei de 8000 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată. Apelul declarat de pârâtul Spitalul Municipal Roman, împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 30/2011 din 22 martie 2011 de Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Roman a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc.

civ. În motivarea cererii de recurs, după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurentul a susținut că prin raportul de audit public intern nr. 1455 din 11 decembrie 2008 întocmit de către Autoritatea de Sănătate Publică Neamț s-a recomandat recuperarea sumei de 45000 lei și reîntregirea capitolului bugetar prejudiciat de la persoanele răspunzătoare de schimbarea destinației fondurilor. Făcând referiri la raportul de control întocmit de Ministerul Sănătății și la cercetarea penală împotriva persoanelor responsabile, recurentul susține că prin actele depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada faptului că întârzierea plății s-a datorat modalității de încheiere a contractelor prin încălcarea normelor legale în vigoare.

Pentru aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului modificarea în totalitate a hotărârii recurate și respingerea cererii de obligare la plata sumei de 144785,63 lei cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 8000 lei cheltuieli de judecată. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Din expunerea criticilor aduse deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau modificare.

Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă, instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se încălcările de lege care atrag nelegalitatea. Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate . Indicarea de către recurenți a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea recursului în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Roman împotriva deciziei nr. 30/2011 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.