ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC S.

& C.O. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, a solicitat ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună obligarea pârâtului Spitalul Municipal Roman la plata

sumei de 146.342,88 lei reprezentând penalități de întârziere, calculate de la

data scadenței, până la data achitării integrale a debitului respectiv 10

noiembrie 2009, conform raportului de expertiză contabilă extrajudiciară.

Prin

sentința civilă nr. 823 COM din 2 septembrie 2010 Tribunalul Neamț, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis în parte acțiunea

reclamantei și a obligat pârâtul Spitalul Municipal Roman

la plata sumei de

144785,63 lei către reclamantă reprezentând penalități de întârziere și a sumei

de 8000 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat de

pârâtul Spitalul Municipal Roman, împotriva acestei sentințe, a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 30/2011 din 22 martie 2011 de Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Roman a declarat recurs,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 punctele 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, după o prezentare detaliată a situației de fapt, recurentul a

susținut că prin raportul de audit public intern nr. 1455 din 11 decembrie 2008

întocmit de către Autoritatea de Sănătate Publică Neamț s-a recomandat

recuperarea sumei de 45000 lei și reîntregirea capitolului bugetar prejudiciat

de la persoanele răspunzătoare de schimbarea destinației fondurilor.

Făcând referiri la

raportul de control întocmit de Ministerul Sănătății și la cercetarea penală

împotriva persoanelor responsabile, recurentul susține că prin actele depuse la

dosarul cauzei s-a făcut dovada faptului că întârzierea plății s-a datorat

modalității de încheiere a contractelor prin încălcarea normelor legale în

vigoare.

Pentru aceste motive

recurentul a solicitat admiterea recursului modificarea în totalitate a

hotărârii recurate și respingerea cererii de obligare la plata sumei de

144785,63 lei cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 8000 lei

cheltuieli de judecată.

Înalta Curte în

conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

lit. c)

C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului.

Din expunerea criticilor aduse

deciziei, rezultă că deși au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute

de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., criticile la adresa deciziei recurate

reprezintă o succesiune de fapte și afirmații, nestructurate din punct de

vedere juridic, fără să se indice nici unul din cazurile de casare sau

modificare. Prin urmare, in recurs, cale de atac extraordinară, nedevolutivă,

instanței nu-i revine obligația să examineze legalitatea si temeinicia deciziei

atacate, dacă motivele nu au fost invocate si argumentate, indicându-se

încălcările de lege care atrag nelegalitatea.

Prin criticile

invocate în cererea de recurs pârâta, și-a exprimat nemulțumirea privind modul

de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând

încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C.

proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi

reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate .

Indicarea de către recurenți a

unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în

conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de

recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru

cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de

atac.

Nu

în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții

pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate,

pentru că, potrivit art. 129 alin.

(1)

C. proc. civ., părțile

sunt cele care

au obligația să îndeplinească actele de procedură în

condițiile

stabilite

de lege.

În alți termeni fața de

considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune

respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare

de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea

recursului în conformitate cu dispozițiile art. 302

1

lit. c) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de pârâtul Spitalul Municipal de Urgență Roman împotriva

deciziei nr. 30/2011 din 22 martie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.