ÎCCJ, Decizia nr. 396/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 396/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Ședința publică de la 19 septembrie 2011
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1020
din 11 iunie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a
fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A.I. împotriva
rezoluției nr.1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, Secția Urmărire Penală și Criminalistică, și s-a
menținut rezoluția atacată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin
rezoluția nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, s-a
dispus în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 alin. (1)
lit. a) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de magistratul procuror
I.M., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
,
sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289,
art. 261
1
, art. 263 și art. 26 raportat la art. 174 C. pen.
Împotriva acestei
rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul șef adjunct al Secției de
urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 2395/1205/II/2/2010
din 30 martie 2010.
Procurorii au reținut
că modul de soluționare a unei plângeri penale nu poate constitui temei pentru
atragerea răspunderii penale a magistratului care a dispus soluția criticată,
pentru contestarea căreia, petentul având posibilitatea exercitării căii de
atac prevăzută de art. 278 și art. 278
1
C. proc. pen.
În temeiul art. 278
1
alin. (1) C. proc. pen., petentul a formulat, în termen legal, plângere
împotriva rezoluției nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și
criminalistică, plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 1020
din 11 iunie 2010 a Secției Penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea
că actele premergătoare efectuate în cauză nu au confirmat existența unor
indicii din care să rezulte săvârșirea infracțiunilor reclamate.
Împotriva acestei
sentințe, petentul A.I. a declarat recurs.
Examinând hotărârea
atacată, potrivit art. 385
6
alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte
constată că recursul declarat de petent nu este fondat.
Din analiza actelor
premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul magistrat M.I.
,
ar
fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, de favorizarea
infractorului, de fals intelectual, împiedicarea participării la proces,
omisiunea sesizării organelor judiciare și complicitate la infracțiunea de
omor.
În cauza de față,
magistratul intimat M.I., în calitate de procuror din cadrul Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, și-a exercitat atribuțiile cu care a
fost investit, analizând plângerea formulată și probele administrate în scopul
aflării adevărului și dispunând soluții, conform convingerilor lui obiective și
nepărtinitoare, astfel încât Înalta Curte apreciază că învinuirile aduse
acestuia nu sunt întemeiate, simplele afirmații și aprecieri subiective ale
petentului, nesusținute de probe, neafectând temeinicia soluțiilor pronunțate.
În speță, magistratul procuror M.I.
a emis rezoluția de respingere a plângerii în concordanță cu probatoriile
administrate, cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la termenul de
soluționare și temeiul juridic privind plângerile contra soluției, iar emiterea
de soluții nefavorabile petentului, nu conferă automat date sau indicii cu
privire la săvârșirea unor fapte penale, având în vedere faptul că acesta avea
posibilitatea exercitării căilor de control judecătoresc.
De asemenea, nu se pot
reține în sarcina intimatului nici infracțiunile prevăzute de art. 264 C. pen.,
întrucât în sarcina acestuia nu s-a reținut existența vreunui ajutor dat unui infractor
fără o înțelegere prealabilă sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a
îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori
pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii și de art. 289
C. pen., întrucât nu ne aflăm în prezența falsificării unui înscris oficial.
Deoarece din actele
premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul magistrat, în
exercitarea atribuțiilor de serviciu ar fi cauzat vreo vătămare a intereselor
legale ale unei persoane, că ar fi acordat ajutor unui infractor, fără o
înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a
îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori
pentru a asigura infractorului, folosul sau produsul infracțiunii și că nu ne
aflăm în prezența falsificării unui înscris oficial, în mod corect s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de acesta.
În consecință,
soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentului împotriva
rezoluției nr. 1094/P/2009 din 2 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, este
legală și temeinică.
Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat
de petentul A.I. împotriva sentinței primei instanțe.
În baza art. 192
alin. (2) C. proc. pen., recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 300
lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de petentul A.I. împotriva sentinței nr. 1020 din
11 iunie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală,
în dosarul nr. 3341/1/2010.
Obligă recurentul
petent la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2011.