ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1875/2017

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin decizia nr. 933/A din 6 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în majoritate, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 129 din 30 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimații -pârâți B. și C. A anulat, în parte, hotărârea. A reținut cauza spre evocarea fondului cu privire la primul capăt de cerere referitor la acțiunea pauliana. A păstrat sentința pentru rest și a stabilit termen pentru continuarea judecății.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 575/A din 20 iunie 2017, evocând fondul în apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, a admis, în parte cererea de chemare în judecată. A declarat inopozabilitatea față de reclamant a contractului de donație autentificat sub nr. 169 din 4 februarie 2010 la BNP D. și E.

Împotriva acestor decizii au declarat recursuri pârâții B. și C.

Investită cu soluționarea căilor de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 25 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Completul de filtru C3, la data de 25 octombrie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 8 noiembrie 2017 și la 10 noiembrie 2017, au fost înregistrate punctele de vedere aîe recurenților, prin ambele solicitându-se a se constata admisibilitatea căii de atac, în raport de decizia Curții Constituționale nr. 369/2017, ale cărei efecte sunt aplicabile în cauză (ex tune).

S-a arătat astfel, în esență, că decizia privind evocarea fondului a fost pronunțată la 20 iunie 2017, după declararea neconstituționalității sintagmei cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

S-a mai precizat ca, deși căile de atac sunt mijloace sau remedii juridice indispensabile În orice sistem procesual pentru remedierea eventualelor greșeli de judecată sau de ordin procedural, în cauză, în situația în care s-ar considera inadmisibil recursul, soluția pe fond nu ar fi susceptibilă de nicio cenzură/verificare judecătorească.

Recurenții au criticat și încălcarea de către instanța de apel a principiului contradictoria!ității, deși se cunoștea că era înregistrată sesizarea Curții Constituționale.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 16 noiembrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursurilor la data de 22 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fara citarea părților.

Analizând recursurile, Înalta Curte constată că sunt inadmisibile, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanță, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. și C., pronunțarea unei hotărâri prin care, în principal, să se dispună revocarea contractului de donație autentificat sub nr. 169 din 4 februarie 2010 de B.N.P. E., având ca obiect apartamentul nr. 98, situat în imobilul din București, b-dul Octavian Goga, sector 3, având număr cadastral nou 22I190-C1-U101 (nr. CF vechi 64166), iar în subsidiar, să se constate nulitatea absolută a contractului de donație specificat.

Învestit cu soluționarea cauzei în urma declinării competenței de către Judecătoria sectorului 3 București, secția civilă, prin sentința nr. 5146 din 15 aprilie 2014 (în raport de valoarea imobilului ce face obiectul cererii, evaluat, potrivit contractului de donație, la suma de 128.000 euro, respectiv 524.749 RON), Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 129 din 30 ianuarie 2015 a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește primul capăt de cerere, pe care l-a respins ca fiind prescris. A admis excepția netimbrării celui de-al doilea capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație nr. 169 din 4 februarie 2010 și a anulat acest capăt de cerere, ca netimbrat A respins excepțiile prematurității acțiunii și a lipsei de interes, ca rămase tară obiect.

Prin decizia nr. 933 A din 6 decembrie 2016, Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă, în majoritate, a admis apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței tribunalului, pe care a anulat-o în parte. A reținut cauza spre evocarea fondului cu privire la primul capăt de cerere referitor la acțiunea pauliană, A păstrat sentința pentru rest și a stabilit termen pentru continuarea judecății.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 575/A din 20 iunie 2017, evocând fondul în apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței pronunțate de tribunal, a admis, în parte cererea de chemare în judecată. A declarat inopozabilitatea față de reclamant a contractului de donație autentificat din 4 februarie 2010 la BNP D. și E..

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

Contbrrn art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare depănă la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Se observă că prin decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la L000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost declarată neconstituțională.

În considerentele deciziei, instanța de contencios constituțional a reținut că, efect al constatării neconstituționalității dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a se aplica prevederile textului de lege în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul material prevăzut de același text de lege.

În consecință, dat fund faptul că deciziile nr. 575/A și nr. 933/A, atacate cu recurs în prezenta cauză, au fost pronunțate la 20 iunie 2017 și la 6 decembrie 2016, anterior publicării deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, rezultă că în speță aceasta nu este incidență, raportat și la dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, care consacră principiul producerii efectelor general obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale pentru viitor (ulterior publicării în Monitorul Oficial).

Înalta Curte nu poate reține admisibilitatea recursurilor declarate în cauză de către pârâți nici în raport de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în considerarea valorii de 524.749 RON a obiectului litigiului, astfel după cum au susținut aceștia prin punctele de vedere la raport, dat fiind că norma legală în cauză a fost amânată de la aplicare prin prevederile art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 până la 1 ianuarie 2016 și doar în privința proceselor pornite începând cu această dată, iar în continuare, în mod succesiv, prin dispozițiile O.U.G. nr. 63/2015, până la 1 ianuarie 2017 și prin cele ale O.U.G. nr. 95/2016 până 31 decembrie 2018, inclusiv.

Or, normele legale care prorogă de la aplicare prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu au fost declarate ca fiind neconstituționale, iar în aceste condiții, aplicarea în litigiul de față, început la 3 octombrie 2013, a dispoziției invocate din C. proc. civ. nu s-ar putea face decât prin nesocotirea dispozițiilor Legii nr. 2/2013 și ale ordonanțelor de urgență ale Guvernului prin care au fost prorogate unele termene prevăzute în cuprinsul acesteia.

Față de toate dispozițiile normative mai sus evocate, deciziile nr. 575/A din 20 iunie 2017 și nr. 933/A din 6 decembrie 2016 ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, atacate în prezenta cauză, nu sunt supuse recursului, contrar susținerilor recurenților.

Se reține totodată că prin dispozițiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părților îndeplinirea actelor de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Fată de toate cele de mai sus, recursurile declarate în cauză apar ca inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare, apărările recurenților nefiind relevante prin prisma celor expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de pârâții C. și B. împotriva deciziilor nr. 933/A din 6 decembrie 2016 și nr. 575/A din 20 iunie 2017 ale Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2017.