ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3580/2016

Asupra cererii de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 decembrie 2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "MDRAP"), a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 266 din 11.11.2013 emisă de MDRAP (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Decizia de soluționare a contestației"), comunicată la data de 18.11.2013, precum și împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 28 august 2013 (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "Nota de constatare"), încheiată de Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR și înregistrată la Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin sub nr. x din 05 septembrie 2013, respectiv împotriva constatărilor, măsurilor, concluziilor și corecției financiare stabilite prin nota de constatare.

Prin sentința civilă nr. 1939 din 18 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul MDRAP.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamantul Municipiul Drobeta Turnu-Severin, prin primar, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant solicită casarea sentinței atacate, iar pe fondul cauzei, anularea Deciziei de soluționare a contestației și a Notei de constatare. De asemenea, recurentul-reclamant solicită înlăturarea corecțiilor aplicate, restituirea sumelor reținute ca urmare a aplicării corecției de 10% din valoarea Contractului de servicii de proiectare nr. 17408 din 04.08.2009, încheiat între Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Drobeta Turnu-Severin și S.C. MSVM S.R.L., de la data primei rețineri și până la data rămânerii definitive a hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.

Sub aspectul motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu a analizat apărările formulate prin cererea de chemare în judecată și hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază. În acest sens, recurentul susține că, în considerentele sentinței pronunțate, instanța de fond doar punctează argumentele invocate în contestație, fără a argumenta respingerea acestora și își însușește în totalitate motivarea din Decizia de soluționare a contestației, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei. Se afirmă că prima instanță era datoare să analizeze argumentele invocate în cererea de chemare în judecată, să motiveze temeinicia sau netemeinicia acestora, cu atât mai mult cu cât nu a fost contestată doar Decizia de soluționare a contestației, ci și Nota de constatare. Atâta timp cât actul contestat era unul și același, respectiv Nota de constatare, argumentele din cererea de chemare în judecată nu puteau fi altele decât cele invocate în procedura administrativă, astfel că instanța de fond era în măsură să analizeze fondul apărărilor, atât în ceea ce privește Nota de constatare, cât și în ceea ce privește Decizia de soluționare a contestației și să verifice legalitatea măsurilor dispuse.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant apreciază că în mod nelegal instanța de fond a respins apărările referitoare la retroactivitatea O.U.G. nr. 66/2011, neaplicarea unor criterii restrictive și proporționalitatea sancțiunii aplicate, apărări întemeiate pe susținerile expuse pe larg în cuprinsul contestației, precum și pe argumentele arătate în continuare.

O.U.G. nr. 66/2011 a fost adoptată după ce a fost semnat Contractul de finanțare pentru proiectul în litigiu, moment din care a început derularea perioadei de implementare.

Dosarul achiziției, în urma căreia a fost încheiat Contractul de servicii de proiectare nr. 17408 din 04 august 2009, în valoare de 164.800 RON și 31.312 RON TVA, a fost verificat atât de OIAMPOR în momentul verificării cererii de rambursare de la acel moment, cât și de Curtea de Conturi, fără a se constata încălcarea legislației privind achizițiile publice.

Prin O.U.G. nr. 66/2011 (Secțiunea a II-a, art. 2) au fost definiți termeni cum ar fi principiul proporționalității și aplicarea de corecții financiare, care și-au început aplicabilitatea odată cu adoptarea ordonanței de urgență.

Stabilirea unor corecții financiare prevăzute pentru prima dată în O.U.G. nr. 66/2011, în cazul unor contracte de achiziție publică încheiate anterior adoptării ordonanței de urgență, cum este și contractul în litigiu, contravine principiului neretroactivității legii civile.

În ceea ce privește aplicarea unor criterii restrictive, recurentul-reclamant subliniază faptul că proiectul supus verificării este finanțat din fonduri europene în proporție de 85%, iar îndeplinirea cerințelor de calitate pentru lucrările ce urmau a fi executate în baza proiectului tehnic, reprezintă o condiție obligatorie pentru plata de către finanțator, ceea ce a impus ca, la stabilirea ofertei câștigătoare, să se țină cont, pe lângă prețul ofertei, și de specificul și capacitatea societății, cât și de oferta tehnică prezentată.

Prin solicitarea din cadrul fișei de date a achiziției, respectiv "obiectul principal de activitate să corespundă cu obiectul contractului" nu s-a urmărit restricționarea accesului la procedură, ci s-a urmărit ca societatea să fie una care prestează servicii de proiectare și să dețină codul CAEN specific acestei activități. Nicio societate nu a fost eliminată din procedură pentru acest motiv, astfel că nu a fost în mod concret exercitată o restricționare a accesului participanților la procedura achiziției.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, recurentul solicită a fi avut în vedere că aplicarea unor corecții mari pentru spețe care, la momentul aplicării procedurilor de achiziție, nu erau clar reglementate de legislația națională sau pentru aspecte care nu au produs efecte asupra rezultatului licitației este de natură să afecteze grav atât bugetul primăriei, cât și derularea acestor proiecte aflate în implementare, ducând chiar la blocaje financiare nedorite și, implicit, la scăderea gradului de absorbție al fondurilor în Municipiul Drobeta Turnu-Severin.

III. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar prin încheierea din 3 februarie 2016, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe fond la data de 13 aprilie 2016, când s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene a întrebărilor preliminare în cauzele C-260/14 și C-261/14.

Analizând criticile formulate de recurentul-reclamant în prin prisma motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

În condițiile în care circumstanțele litigiului dedus judecății au fost detaliat expuse în cuprinsul hotărârii ce formează obiectul recursului, reluarea acestora în cadrul prezentelor considerente ar avea caracter redundant, iar, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza motivele de casare invocate prin prisma criticilor formulate de recurentă în contextul factual prezentat în hotărârea atacată.

2.1. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Verificând considerentele sentinței atacate, Înalta Curte constată că hotărârea explică în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a reținut, în final, că este neîntemeiată acțiunea cu care a fost învestit.

Împrejurarea că argumentele expuse în considerentele sentinței recurate corespund modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale cuprins în actele administrative contestate nu reprezintă o necercetare în fond a cauzei în sensul celor susținute de recurentul-reclamant, în condițiile în care soluția pronunțată de prima instanță este de respingere a acțiunii în anulare și de menținere a actelor contestate ca fiind legale și temeinicie.

2.2. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

2.2.1. În ceea ce privește aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 în raport cu principiul neretroactivității legii civile

Instanța de recurs constată că opinia judecătorului fondului este în acord cu jurisprudența Înaltei Curți (cu precădere, este avută în vedere jurisprudența recentă reprezentată de Decizia nr. 3577 din 14 decembrie 2016), în care s-a reținut că este respectat principiul neretroactivității legii civile în ipoteza aplicării corecției financiare prin acte administrative emise în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare (O.G. nr. 79/2003).

În acest sens, sunt edificatoare considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene cuprinse în Hotărârea din 26 mai 2016, pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C.261/14, conform cărora:

"53. [...] instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă, în împrejurările din cauza principală, principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice.

Având în vedere considerentele expuse ale Curții de Justiție a Uniunii Europene și jurisprudența Curții Constituționale a României, în raport cu circumstanțele cauzei deduse judecății, instanța de recurs reține argumentele arătate în continuare.

În speță, actele administrative contestate vizează Contractul de finanțare nr. 871 din 24 septembrie 2010, proiect cod SMIS 5708 "Reabilitare școala nr. 7 Drobeta Turnu Severin", beneficiar Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Drobeta Turnu Severin, Axa 3 - "Îmbunătățirea infrastructurii sociale".

Prin Contractul de servicii de proiectare nr. 17408 din 04 august 2009, încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006 între Municipiul Drobeta Turnu Severin (beneficiarul contractului de finanțare menționat), în calitate de achizitor, și S.C. MSVM S.R.L., în calitate de prestator, prestatorul s-a obligat să execute P.T. REABILITARE ȘCOALA GENERALĂ nr. 7 - COD CPV 71322000-1, în perioada convenită în conformitate cu obligațiile asumate prin contract.

Cu privire la contractul de servicii de proiectare, prin actele administrative contestate au fost reținute două nereguli, și anume: (i) impunerea cerinței minime de calificare ca obiectul principal de activitate al prestatorului să corespundă cu obiectul contractului, care nu a fost motivată în nota justificativă a achiziției; (ii) încălcarea principiului tratamentului egal, întrucât durata maximă a contractului de 30 de zile calendaristice prevăzută în caietul de sarcini și în fișa de date a achiziției a fost modificată la 45 de zile lucrătoare în cuprinsul contractului de achiziție publică atribuit. Abaterile respective sunt prevăzute la pct. 2.3 și 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, pentru fiecare dintre abaterile respectiv fiind prevăzută o corecție financiară de "10% din valoarea contractului în cauză. Rata reducerii/corecției poate fi diminuată la 5%, în funcție de gravitate".

În cadrul procedurii de verificare și constatare a neregulilor, prin actele administrative contestate s-a reținut încălcarea prevederilor art. 33, art. 34 alin. (1), art. 36 alin. (1) lit. b), art. 178 alin. (2), art. 179, art. 188 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006 (în vigoare la momentul desfășurării achiziției), art. 8 alin. (2) și art. 81 din H.G. nr. 925/2006.

În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității între abaterea constatată și corecția aplicată, s-a reținut că, întrucât au fost constatate două nereguli cu privire la același contract de achiziție publică, potrivit art. 4 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 875/2011, corecțiile financiare nu se cumulează și se aplică valoarea cea mai mare a corecției financiare procentuale propuse, respectiv 10% din valoarea contractului de achiziție publică.

Este necontestat faptul că atât contractul de finanțare, cât și contractul de servicii de proiectare au fost încheiate sub imperiul dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, beneficiarului finanțării revenindu-i obligația de respectare a legislației naționale și comunitare în vigoare în domeniul achizițiilor publice și utilizării fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Astfel fiind, în cadrul raportului juridic creat între părți prin încheierea contractului de finanțare, a avut loc o acțiune a beneficiarului finanțării care constituie o încălcare a clauzelor contractuale, respectiv abaterile prevăzute la pct. 2.3 și 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011 (în forma inițială a ordonanței de urgență).

Înalta Curte constată că, din perspectiva calificării faptei ca neregulă, nu există un conflict de legi în timp. Este adevărat că, prin Decizia nr. 66/2015, Curtea Constituțională a declarat neconstituționale prevederile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora dispozițiile acestei ordonanțe se aplică pentru activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare începute după data intrării în vigoare a ordonanței, chiar dacă aceste nereguli au fost săvârșite sub imperiul O.G. nr. 79/2003. Curtea Constituțională a constatat că activitățile anterior menționate presupun atât aplicarea normelor de procedură, cât și a normelor de drept substanțial din O.U.G. nr. 66/2011 cu privire la calificarea unei fapte ca fiind neregulă/abatere și aplicarea de corecții financiare. Astfel, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, raportul juridic nemaifiind guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară. Curtea Constituțională a avut în vedere două diferențe de reglementare de drept substanțial, respectiv cea privitoare la definirea neregulii și cea privitoare la implementarea principiului proporționalității, prin aplicarea corecțiilor/reducerilor financiare aferente proiectelor finanțate din fonduri europene și bani sau fonduri publice naționale aferente acestora, în caz de nerespectare a reglementărilor privind achizițiile. Astfel, a constatat că, sub aspectul definirii neregulii, prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai severe față de prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, în sensul că se referă și la potențialitatea prejudicierii bugetului Uniunii Europene și/sau fondurilor publice naționale aferente acestora, printr-o sumă plătită necuvenit. Or, O.G. nr. 79/2003 definea neregula ca fiind abaterea care prejudiciază (cert, determinat) bugetul Uniunii Europene. Sub aspectul corecțiilor/reducerilor aplicabile în cazul constatării neregulilor, s-a constatat că dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011 sunt mai favorabile decât cele ale O.G. nr. 79/2003, implementând principiul proporționalității.

Considerente Curții Constituționale, care au condus la declararea neconstituționalității prevederilor art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, se bazează pe o analiză comparativă a celor două reglementări naționale succesive. Totuși, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003, sub imperiul cărora a fost încheiat contractul de finanțare ce formează obiectul prezentului litigiu și a avut loc acțiunea beneficiarei finanțării considerată a fi neregulă, trebuie interpretate în conformitate cu prevederile regulamentelor europene în vigoare și care au același obiect de reglementare, respectiv Regulamentul nr. 2988/95 și nr. 1083/2006 ale Consiliului.

Astfel:

- conform art. 1 alin. (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene:

"constituie abatere orice încălcare a unei dispoziții de drept comunitar, ca urmare a unei acțiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităților sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităților, fie prin cheltuieli nejustificate";

- conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999:

"neregularitate înseamnă orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general".

Pe cale de consecință, interpretarea conformă impune concluzia că neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene, prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Rezultă, din aceste considerente, că acțiunea beneficiarului finanțării, socotită neregulă în aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie neregulă și sub imperiul reglementării anterioare, interpretarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 79/2003 conformă cu regulamentele anterior citate determinând inexistența unei diferențe între reglementările naționale succesive și, pe cale de consecință, inexistența unui conflict de legi în timp.

În speță, este de observat faptul că acțiunea beneficiarului finanțării, care constituie situația juridică căreia i se aplică norma de drept referitoare la definirea neregulii, a constat în încălcarea unor dispoziții din dreptul național, cuprinse în O.U.G. nr. 34/2006 și în H.G. nr. 925/2006, în forma în vigoare la data faptelor. Or, o astfel de încălcare constituie neregulă, atât potrivit O.G. nr. 79/2003, cât și potrivit O.U.G. nr. 66/2011.

Cât privește măsura dispusă - aplicarea unei corecții financiare cu privire la cheltuielile aferente proiectului finanțat din fonduri europene, așa cum a reținut și Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 66/2015, aplicarea acestor corecții/reduceri constituie o dispoziție din legea nouă mai favorabilă decât reglementarea anterioară din O.G. nr. 79/2003, în baza căreia constatarea neregulii ar fi atras retragerea integrală a finanțării.

Totodată, Înalta Curte are în vedere și faptul că, în jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, în Hotărârea din 26 mai 2016, pronunțată în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14 (§ 57), următoarele:

"(...) principiile securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretate în sensul că nu se opun aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr‑un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unor dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărui verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

Luând în considerare faptul că măsura administrativă a retragerii finanțării afectată de o cheltuială necuvenită nu este nouă, fiind prevăzută și de vechea reglementare (art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 79/2003), se poate aprecia că aplicarea corecției, ca expresie a principiului proporționalității, reprezintă un efect viitor al situației juridice (neregulii) apărute sub imperiul reglementării anterioare. În acest sens pledează și argumentul că activitatea de constatare a neregulii, în cadrul căreia s-a dispus măsura administrativă a corecției a avut loc sub imperiul reglementării noi, cuprinse în O.U.G. nr. 66/2011.

Revenind asupra naturii juridice a corecției aplicate, în conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 2988/95 și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-260/14 și C-261/14, Înalta Curte reține că aplicarea acestei corecții nu constituie o sancțiune și, cu atât mai puțin, o sancțiune care să poată fi asimilată materiei penale. Corecția este o măsură administrativă dispusă ca o consecință a constatării că nu au fost respectate condițiile necesare pentru obținerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, ceea ce face ca avantajul primit să fie nedatorat.

Pentru argumentele expuse, se apreciază că activitatea de control desfășurată în perioada 02.07.2013 - 19.08.2013, după intrarea în vigoare, la data de 03.07.2011, a O.U.G. nr. 66/2011, și corecția financiară dispusă nu încalcă principiul neretroactivității legii civile.

2.2.2. În ceea ce privește abaterile constatate prin actele administrative contestate

Criticile recurentului-reclamant în sensul că, prin impunerea cerinței ca "obiectul principal de activitate să corespundă cu obiectul contractului", nu s-a urmărit restricționarea accesului la procedură, ci s-a urmărit ca societatea să fie una care prestează servicii de proiectare, să dețină codul CAEN specific acestei activități, nu pot fi primite pentru considerentele arătate în continuare.

Susținerile recurentei nu demonstrează nelegalitatea ori netemeinicia actelor contestate, deoarece intenția pe care o susține în recurs autoritatea contractantă trebuia să fie materializată la momentul întocmirii documentelor aferente procedurii de achiziție publică prin prevederea unei cerințe care să nu aibă caracter restrictiv. Or, această intenție exprimată ulterior procedurii de achiziție publică nu este de natură a înlătura consecința restrângerii participării la procedură a agenților economici care nu aveau obiectul principal de activitate corespunzător obiectului contractului ce urma să fie atribuit, respectiv servicii de proiectare.

Sub acest aspect, se observă faptul că recurenta-reclamantă nu contestă nici impunerea cerinței restrictive și nici faptul că aceasta nu a fost motivată în cuprinsul notei justificative a achiziției.

Totodată, instanța de recurs va respinge și apărările recurentei în sensul că nicio societate nu a fost eliminată din procedură pentru acest motiv, deoarece aceste susțineri nu au menirea de a înlătura consecința firească a faptului că, în considerarea cerinței restrictive în discuție, nu s-au înscris la procedura de achiziție societăți care aveau obiect de activitate secundar, iar nu principal, corespunzător obiectului contractului.

În același timp, este de observat faptul că recurenta-reclamantă nu critică, în recurs, aspectele referitoare la modificarea duratei contractului, de la 30 de zile calendaristice, conform caietului de sarcini și fișei de date a achiziției, la 45 de zile lucrătoare, așa cum s-a prevăzut în contractul de prestări servicii. Cu privire la această abatere, în mod temeinic și legal prin actele administrative contestate a fost reținută încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, sub aspectul încălcării principiului tratamentului egal, împrejurare care se circumscrie abaterii prevăzute și sancționate de pct. 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

2.2.3. În ceea ce privește principiul proporționalității între abaterea constatată și sancțiunea aplicată

Criticile recurentului-reclamant referitoare la încălcarea principiului proporționalității între abaterea constatată și sancțiunea adminstrativ-financiară aplicată, instanța de recurs constată că aspectele invocate în cererea de recurs reprezintă pe de o parte, apărări fundamentate pe nerespectarea principiului neretroactivității legii civile, care nu pot fi primite având în vedere considerentele expuse la pct. II.2.2.1. din prezenta hotărâre, iar, pe de altă parte, afirmații referitoare la impactul pe care corecția financiară îl are asupra bugetului primăriei, activităților desfășurate la nivelul unității administrativ-teritoriale și gradului de absorbție al fondurilor europene.

Or, așa cum s-a reținut în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, consecințele care decurg în plan patrimonial din aplicarea unui act administrativ emis cu respectarea dispozițiilor legale, cum este cazul în speță, pentru considerentele anterioare, nu constituie un element de nelegalitate ori netemeinicie a actului respectiv.

În acest sens, este relevantă, prin analogie, argumentația Înaltei Curți în analiza condiției referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente în cazul cererii de suspendare a executării actului administrativ, argumentație conform căreia "este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care au fost diminuate drepturile salariale va avea drept consecință diminuarea patrimoniului persoanei vizate, dar, atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea patrimoniului are caracter prezumat legal" (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 864 din 26 februarie 2015, publicată pe pagina de internet a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în secțiunea de jurispurdență a secției de contencios administrativ și fiscal).

De vreme ce nici măsura provizorie de suspendare a exectuării actului administrativ nu poate fi fundamentată pe diminuarea unui patrimoniu care este generată de punerea în aplicare a unui act administrativ în privința căruia subzistă prezumția de legalitate, cu atât mai mult măsura de anulare a unui act administrativ constatat a fi legal prin hotărâre judecătorească nu se poate sprijini pe diminuarea patrimonială pe care o implică punerea sa în executare.

În cauză, se reține că, prin actele contestate, a fost aplicată o corecție financiară de 10% din valoarea contractului, ca fiind valoarea cea mai mare a reducerii procentuale prevăzute la pct. 2.3 și 2.4 din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, întrucât au fost constatate două abateri cu privire la același contract de achiziție publică, fiind corect aplicate dispozițiile art. 4 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 875/2011 ("Art. 4. - În aplicarea prevederilor art. 6 alin. (3), art. 27, 28 și ale anexei din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 […] în cazul în care, pentru același contract de achiziție verificat, se constată existența mai multor nereguli/abateri privind regimul achizițiilor pentru care trebuie aplicate corecțiile financiare/reducerile procentuale prevăzute în anexa la ordonanță, se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare/reducerii procentuale propuse").

Totodată, pentru considerentele expuse anterior, la pct. II.2.2.1, se constată că reducerea procentuală aplicată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 875/2011, este mai favorabilă celei prevăzute de reglementarea anterioară - O.G. nr. 79/2003 - constând în retragerea integrală a finanțării, astfel că nu se poate reține încălcarea principiului proporționalității între abaterile constatate ți sancțiunea aplicată.

2.3. Pentru toate considerentele arătate, constatând că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Drobeta Turnu Severin, prin primar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Drobeta Turnu Severin, prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1939 din 18 iunie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2016.