ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 380 din 2 martie 2004 pronunțată de Judecătoria Roman în dosarul nr. 549/2004 a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamantul H.F. împotriva pârâtului N.G. și a obligat pârâtul să lase reclamantului în deplină proprietate suprafața de 4,5 ha teren arabil înscris în titlul de proprietate 10/274 din 19 aprilie 1995 în tarlaua 44 parcela 420/13 și să plătească cheltuieli de judecată în sumă de 345.000 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul care a susținut că terenul în litigiu nu se află în proprietatea reclamantului și în mod greșit a fost cuprins în titlul de proprietate eliberat acestuia, iar suprafața revendicată a fost cumpărată de la P.G.

și D.I. însă prima instanță nu a ținut cont de actul de vânzare-cumpărare prin care a dobândit terenul. Instanța de apel a invocat din oficiu excepția privind admisibilitatea acțiunii formulată de intimatul-reclamant. Prin decizia civilă nr. 896/2004 Curtea de Apel Bacău a admis apelul declarat de apelantul-pârât N.G. și a schimbat în tot sentința civilă nr. 380 din 2 martie 2004 a Judecătoriei Roman, respingând acțiunea în revendicare imobiliară, ca inadmisibilă. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul H.F. În ședința publică de la 5 septembrie 2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție competența materială de soluționare a recursului față de modificările dispozițiilor art. 3 pct. 3 C. proc.

civ., intervenite prin Legea nr. 219 din 6 septembrie 2005. Examinând cauza Înalta Curte reține următoarele considerente: Reclamantul H.M.F. revendică un teren agricol în suprafață de 4,5 ha asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, teren înscris în titlul de proprietate nr. 10/274 din 19 aprilie 1995 și a cărui valoare a fost precizată în ședința publică din data de 5 mai 2004 a Curții de Apel Bacău în dosarul nr. 1996/2004. Cererile privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar se judecă în primă instanță la judecătorie, conform dispozițiilor art. 1 și art. 2 lit. b) C. proc.

civ., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din 6 iulie 2005. Hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal. Potrivit art. 3 pct. 3 C. proc. civ. curțile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în apel, iar conform art. II alin. (3) din Legea nr. 219 din 6 iulie 2005, recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi sunt de competența curților de apel se trimit curților de apel. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție va trimite cauza Curții de Apel Bacău pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE: Trimite cauza Curții de Apel Bacău pentru soluționarea recursului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 septembrie 2005.