ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7837/2005

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3374 din 13

septembrie 2004 Tribunalul București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă

și litigii de muncă, a admis acțiunea formulată de reclamantul D.B. în

contradictoriu cu pârâta SC U. SA, a obligat pârâta la plata către reclamant a

cinci salarii brute reprezentând plăți compensatorii și a respins ca

neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru daune

morale.

Prin decizia civilă nr. 403/R din 31

ianuarie 2005 pronunțată în dosarul nr. 4990/2004, Curtea de Apel București, a

admis recursul declarat de SC U. împotriva sentinței civile mai susmenționate;

a modificat în parte sentința atacată și a respins ca neîntemeiat capătul de

cerere privind plățile compensatorii, menținând celelalte dispoziții ale

sentinței.

Intimatul-reclamant D.B. a formulat

cerere de revizuire a deciziei nr. 403/R din 31 ianuarie 2005. Cererea de

revizuire a fost întemeiată în drept pe motivul prevăzut de prevederile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

La termenul din 25 aprilie 2005,

Curtea, în baza art. 129 raportat la art. 137 C. proc. civ. a invocat excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea cererii de

revizuire astfel formulată.

Prin decizia civilă nr. 1344/R din 25

aprilie 2005 Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței materiale

a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a avut în vedere dispozițiile art. 323 C. proc. civ. potrivit cărora,

în cazul prevăzut de art. 322 pct.7 C. proc. civ., cererea de revizuire se

îndreaptă la instanța cea mai mare în grad, față de instanțele care au

pronunțat hotărârile potrivnice.

Prin cererea de revizuire formulată

revizuentul a menționat hotărârile considerate potrivnice, acestea fiind

pronunțate de Curtea de Apel București, instanță superioară fiind Înalta Curte

de Casație și Justiție.

În ședința publică de la 10

octombrie 2005, intimata SC U. SA Râmnicu Vâlcea a invocat excepția

tardivității cererii de revizuire.

Excepția invocată nu este fondată și

va fi respinsă ca atare de Înalta Curte pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1

în cazul prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (2) termenul de revizuire este de o

lună și se va socoti de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În cauză ultima hotărâre pronunțată

în recurs este decizia civilă nr. 403/R din 31 ianuarie 2005.

Cererea de revizuire a fost

formulată în termen.

Termenele statornicite pe luni se

sfârșesc în ziua lunii corespunzătoare zilei de plecare, conform art. 101 alin.

(3) C. proc. civ.

În cauză termenul a început cu data

de 31 ianuarie 2005 și s-a sfârșit în luna februarie, lună care nu are o

asemenea zi și, potrivit alin. (4) al textului de lege invocat se va socoti

împlinit în ziua cea din urmă a lunii.

Cererea de revizuire nu este

fondată.

Invocarea motivului prevăzut de art.

322 pct. 7 C. proc. civ. presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiții: existența unor hotărâri definitive contradictorii, hotărârile

potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, hotărârile să fie date în

dosare diferite.

Pentru a fi îndeplinită condiția

potrivit căreia hotărârile potrivnice să fie pronunțate în aceeași pricină, trebuie

reținută tripla identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele

lucrului judecat.

Condițiile impuse de art. 322 pct. 7

C. proc. civ., nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul invocă

hotărâri judecătorești pronunțate în dosare în care figurează alte părți în

calitate de reclamanți criticând practica judiciară neunitară a instanței.

În consecință, va fi respinsă

cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția tardivității

invocată de intimat.

Respinge cererea de revizuire,

formulată de D.B. împotriva deciziei nr. 403/R din 31 ianuarie 2005 a Curții de

Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 10 octombrie 2005.