ÎCCJ, Decizia nr. 138/2019

Deliberând asupra cauzei de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 434 din 26 septembrie 2006, Înalta Curte, secția penală, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta A. împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

Împotriva acestei sentințe, petenta a declarat recurs.

Prin Decizia penală nr. 147 din data de 5 martie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. x/2007, a respins, ca nefondat, recursul declarat de petenta A. împotriva Sentinței nr. 434 din 26 septembrie 2006, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2006.

Recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, petenta A. a formulat cerere de revizuire.

Examinând calea de atac formulată, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, Penal 2-2019, constată că este inadmisibilă, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Petenta a declarat o cale de atac împotriva Deciziei penale nr. 147 din data de 5 martie 2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. x/2007, pe care a calificat-o ca fiind revizuire.

Însă cererea este motivată necorespunzător, cele inserate în cuprinsul ei neputând fi circumscrise niciunui caz expres și limitativ prev. de art. 453 C. proc. pen.

De asemenea, se constată că cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept revizuire, astfel că aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă.

În același timp, se reține că revizuirea este caracterizată ca fiind acea cale extraordinară de atac de fapt și de retractare prin care erorile judiciare strecurate în hotărâri judecătorești definitive, rezultat al necunoașterii de către instanța de judecată a unor fapte sau împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dat un alt curs procesului penal, sau a săvârșirii unei infracțiuni de mărturie mincinoasă de către persoane care îndeplinesc calități ce le permit depunerea de mărturii care pot servi în mod singular la soluționarea cauzei, sau al descoperirii caracterului mincinos al unui înscris ce a servit ca bază pentru pronunțarea unei hotărâri, sau al săvârșirii unei fapte ilicite de către membrii completului de judecată, de către procuror ori de către persoana care a efectuat acte de cercetare penală sau a existenței a două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, situații care pun în discuție raportul dintre principiul autorității de lucru judecat și principiul legalității și aflării adevărului.

Pronunțându-se prin soluționarea recursului în interesul legii asupra admisibilității revizuirii hotărârilor pronunțate în temeiul art. 278

1

din C. proc. pen. anterior privind plângerile împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că, în raport cu soluțiile ce puteau fi pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen. de către judecătorul care examina plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, nu se poate considera că într-o astfel de etapă procesuală s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre aceste soluții nu implica stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 345 din C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe de altă parte, cât timp prin lege nu era reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

din C. proc. pen., o atare cale de atac nu era admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar fi contravenit principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile […] pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Aceste considerente sunt perfect valabile și în contextul actualului C. proc. pen.

Se observă că Sentința penală nr. 434 din 26 septembrie 2006 este pronunțată în procedura prev. de art. 278

1

C. proc. pen. anterior, nefiind o hotărâre prin care se rezolvă fondul cauzei.

Potrivit Deciziei nr. 17/2007 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte, Secții Unite cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen., este inadmisibilă. În actuala reglementare, procedura prev. de art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen. anterior a fost înlocuită cu cea prev. de art. 341 C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, în raport de cele învederate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - P2-2019, va respinge, ca inadmisibilă calea de atac formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 147 din data de 5 martie 2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. x/2007.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., revizuenta va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de A. împotriva Deciziei penale nr. 147 din data de 5 martie 2007, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 9 Judecători în Dosarul nr. x/2007.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă revizuenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2019.

Procesat de GGC - NN