ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 656/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 656 din 27 ianuarie 2006 Pe rolul Curții de Apel București se află soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă L.L. și inculpații M.F. și M.L.D. împotriva sentinței penale nr. 1541 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 41045/3/2005. Instanța astfel sesizată, prin încheierea ședinței publice din 12 ianuarie 2006, în baza art. 160 b alin. (3) și art. 300 2 C. proc. pen., a dispus, menținerea stării de arest a celor doi inculpați. Inculpații M.F. și M.L.D., în termenul legal, au declarat recurs, nemulțumiți de menținerea arestării preventive, față de ei, deși ar putea fi în continuare judecați în stare de libertate.

Recursurile sunt nefondate. Verificându-se probele cauzei, se constată că cei doi inculpați recurenți, prin sentința penală nr. 883 din 16 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați astfel: - inculpatul M.F., recidivist post condamnatoriu și prin acordare și de circumstanțe atenuante pentru mai multe infracțiuni de tâlhărie în concurs real, ca pedeapsă rezultantă de 8 ani închisoare; - inculpatul M.L.D. prin recunoaștere de circumstanțe atenuante, pentru mai multe infracțiuni de tâlhărie în concurs real, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Acești inculpați au fost judecați în stare de arest preventiv și în continuare s-a menținut această măsură luată legal și justificat de gravitatea faptelor comise dar și de profilul socio-moral al inculpatului M.F., recidivist și după o pedeapsă anterioară dată în regim de suspendare condiționată și cu toate acestea, în termenul de încercare, a comis noi infracțiuni și care fac obiectul cauzei penale de față. Așa fiind, și văzând că întregul comportament sincer avut de recurenți, a determinat instanța la recunoașterea de circumstanțe atenuante și stabilirea unor pedepse sub limita minimă în favoarea ambilor inculpați, dar și în raport de faptul că, prejudiciile cauzate victimelor și patrimoniilor lor, nu au fost acoperite, măsura arestării lor preventive se justifică.

În consecință, încheierea atacată, va fi menținută ca temeinică și legală iar recursul respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Au fost aplicate și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.