ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 656/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr.

656 din 27 ianuarie 2006

Pe rolul Curții de Apel București se

află soluționarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul

București, partea civilă L.L. și inculpații M.F. și M.L.D. împotriva sentinței

penale nr. 1541 din 14 noiembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a

penală, în dosarul nr. 41045/3/2005.

Instanța astfel sesizată, prin

încheierea ședinței publice din 12 ianuarie 2006, în baza art. 160

b

alin.

(3) și art. 300

2

C. proc. pen., a dispus, menținerea stării de arest

a celor doi inculpați.

Inculpații M.F. și M.L.D., în

termenul legal, au declarat recurs, nemulțumiți de menținerea arestării

preventive, față de ei, deși ar putea fi în continuare judecați în stare de

libertate.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se probele cauzei, se

constată că cei doi inculpați recurenți, prin sentința penală nr. 883 din 16

iunie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, au fost condamnați

astfel:

- inculpatul M.F., recidivist post

condamnatoriu și prin acordare și de circumstanțe atenuante pentru mai multe

infracțiuni de tâlhărie în concurs real, ca pedeapsă rezultantă de 8 ani

închisoare;

- inculpatul M.L.D. prin

recunoaștere de circumstanțe atenuante, pentru mai multe infracțiuni de

tâlhărie în concurs real, la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Acești inculpați au fost judecați în

stare de arest preventiv și în continuare s-a menținut această măsură luată

legal și justificat de gravitatea faptelor comise dar și de profilul

socio-moral al inculpatului M.F., recidivist și după o pedeapsă anterioară dată

în regim de suspendare condiționată și cu toate acestea, în termenul de

încercare, a comis noi infracțiuni și care fac obiectul cauzei penale de față.

Așa fiind, și văzând că întregul

comportament sincer avut de recurenți, a determinat instanța la recunoașterea

de circumstanțe atenuante și stabilirea unor pedepse sub limita minimă în

favoarea ambilor inculpați, dar și în raport de faptul că, prejudiciile cauzate

victimelor și patrimoniilor lor, nu au fost acoperite, măsura arestării lor

preventive se justifică.

În consecință, încheierea atacată,

va fi menținută ca temeinică și legală iar recursul respins, ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Au fost aplicate și dispozițiile art.

192 C. proc. pen.