AKIN v. TURKEY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 39439/03, de către Ayșe AKIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 14 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători și Françoise Elens-Passos, grefier adjunct al secțiunii având în vedere cererea depusă la 4 noiembrie 2003, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a fondurilor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dna Ayșe Akın, este un cetățean turc născut în 1970 și locuiește în Bursa. A fost reprezentată în fața Curții de dl Yıldırım și dl S. Urtekin, avocați care practică în Diyarbakır. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 31 ianuarie 1994, soțul reclamantului, Șeyhmus Akın, a fost împușcat și ucis. Apoi, biroul procurorului public Diyarbakır a început o investigație. La 14 februarie 1994, procurorul public a emis o decizie bazată pe lipsa competenței (görevsizlik kararı ) și a transmis ancheta biroului procurorului public la Curtea de Securitate de Stat Diyarbakır, din cauza faptului că uciderea Șeyhmus Akın a fost o crimă legată de terorism. La 30 iunie 1997 reclamantul a depus o cerere la Curtea Administrativă Diyarbakır împotriva Ministerului Internului ce solicită compensare pentru presupusele daune pe care le-a suferit din cauza uciderii soțului ei. La 10 iulie 1997, Curtea Administrativă Diyarbakır a respins cererea reclamantului, declarând că nu a aplicat instanțelor în termenul legal. La 19 ianuarie 2000, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea din 10 iulie 1997. În 1997 au fost introduse proceduri penale împotriva unui anumit F.K. în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır pentru implicarea în Hizbullah, o organizație ilegală, și pentru uciderea Șeyhmus Akın. La 21 mai 1998, cauza împotriva F.K. a fost aderată la o altă serie de proceduri în fața Curții de Securitate de Stat Diyarbakır, care au fost înaintate împotriva altor persoane suspectate de implicare în Hizbullah. La o dată neespecificată, reclamantul s-a aderat la acest caz ca partid civil (müdahil În momentul cererii la Curte, cazul era încă în așteptare în fața Curții de Securitate a statului Diyarbakır. COMPLAINTĂ Reclamantul susținut în temeiul articolului 2 din Convenție că statul a fost responsabil pentru moartea soțului ei din cauza nerespectării acestuia și pentru a face o anchetă eficace asupra decesului său. Reclamantul a susținut în continuare, în temeiul articolului 13 din Convenție, că nu există nici un remediu eficace în dreptul intern prin care ea ar putea solicita compensații pentru uciderea soțului ei. După comunicarea cererii la Guvernul contestat, observațiile lor rezultate au fost trimise, prin scrisoarea din 11 martie 2008, la unul dintre reprezentanții reclamantului, care a fost solicitat să prezinte observații în răspuns, împreună cu orice reclamație pentru o justă satisfacție, până la 22 aprilie 2008. Prin scrisoarea din 23 iunie 2008, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor reclamantului a expirat la 22 aprilie 2008 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Atenția reprezentantului reclamantului a fost atrasă la art. 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Reclamantul a primit această scrisoare la 30 iunie 2008. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat că nu mai dorește să își urmărească cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Françoise Elens-Passos Francoise Tulkens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 39439/03

by Ayșe AKIN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

October 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

Ișıl Karakaș,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar

.

Having regard to the above application lodged on 4 November 2003,

Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention),

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mrs Ayșe Akın, is a Turkish national who was born in 1970 and lives in Bursa. She was represented before the Court by Mr

N.

Yıldırım and Mr S. Urtekin, lawyers practising in Diyarbakır. The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 31 January 1994 the applicant's husband, Șeyhmus Akın, was shot and killed.

Subsequently, the Diyarbakır public prosecutor's office started an investigation. On 14 February 1994 the public prosecutor issued a decision based on lack of jurisdiction (

görevsizlik kararı

) and passed the investigation to the public prosecutor's office at the Diyarbakır State Security Court, on the ground that the killing of Șeyhmus Akın was a terrorist-related crime.

On 30

June

1997 the applicant lodged an application with the Diyarbakır Administrative Court against the Ministry of the Interior requesting compensation for the alleged damage that she had suffered on account of the killing of her husband.

On 10 July 1997 the Diyarbakır Administrative Court dismissed the applicant's claim, holding that she had failed to apply to the courts within the statutory time-limit. On 19 January 2000 the Supreme Administrative Court upheld the judgment of 10 July 1997.

In 1997 criminal proceedings were brought against a certain F.K. before the Diyarbakır State Security Court for involvement in Hizbullah, an illegal organisation, and for the murder of Șeyhmus Akın.

On 21 May 1998 the case against F.K. was joined to another set of proceedings before the Diyarbakır State Security Court which were being brought against other persons suspected of involvement in Hizbullah.

On an unspecified date the applicant joined the case as a civil party (

müdahil

).

At the time of the application to the Court, the case was still pending before the Diyarbakır State Security Court.

COMPLAINTS

The applicant alleged under Article 2 of the Convention that the State had been responsible for the death of her husband on account of its failure to protect him and to provide an effective investigation into his death.

The applicant further contended under Article 13 of the Convention that there was no effective remedy in domestic law by which she could claim compensation for the killing of her husband.

THE LAW

After communication of the application to the respondent Government, their ensuing observations were sent, by letter dated 11 March 2008, to one of the applicant's representatives, who was requested to submit observations in reply, together with any claims for just satisfaction, by 22

April 2008.

By letter dated 23 June 2008, sent by registered post, the applicant's representative was notified that the period allowed for submission of the applicant's observations had expired on 22 April 2008 and that no extension of the time-limit had been requested. The attention of the applicant's representative was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. The applicant's representative received this letter on 30 June 2008. However, no response has been received.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue her application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Francoise Tulkens

Deputy Registrar

President