ÎCCJ, Decizia nr. 32/2015

Asupra apelului de față În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele: Prin sentința penală nr. 530 din data de 04 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5261/1/2013, în baza art. 253 1 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.Ș. la o pedeapsă de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. A fost aplicată pedeapsa accesorie în conținutul prevăzut de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b) și c) C. pen. anterior. În baza art. 81, 82 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii. În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: Având în vedere intrarea în vigoare la data de 1 februarie 2014 a noului C. pen., Înalta Curte a verificat prealabil în ce măsură infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.Ș. mai este incriminată în dispozițiile penale în vigoare, respectiv va stabili legea penală mai favorabilă. Astfel, s-a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 253 1 C. pen. anterior conflictul de interese se sancționează cu o pedeapsă cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durata maximă.

Conform art. 301 C. pen., conflictul de interese se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică. Examinând prin comparație efectele acuzației din legea veche (art. 253 1 C. pen. anterior) și efectele acuzației în legea nouă (art. 301 C. pen.) Înalta Curte a constatat că legea veche prevedea pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, iar legea nouă o sancțiune de la 1 la 5 ani închisoare. Astfel, legea veche care prevede un minim de 6 luni închisoare a fost apreciată ca fiind mai favorabilă decât legea nouă în care minimul este de1 an închisoare. Având în vedere probatoriul administrat în cursul urmăririi penale coroborat cu probatoriul administrat în fața sa, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători a reținut în fapt următoarele : Inculpatul B.Ș.

a fost deputat în Parlamentul României în perioada 13 septembrie 2005 (legislatura 2004 - 2008, urmare a Hotărârii de validare nr. 28 din 13 septembrie 2005 - filele 11, 20 dup, când l-a înlocuit pe deputatul defunct T.Ș.) până în decembrie 2012 (legislatura 2008 - 2012, urmare a Hotărârii de validare nr. 40 din 19 decembrie 2008 - filele 12-19 dup), este căsătorit, are doi copii, iar fiica sa este C.C.V. (fii. 103 dup). În legislatura 2008-2012, la Biroul parlamentar al inculpatului și-au desfășurat activitatea șapte persoane, șase în baza unor contracte civile - printre acestea fiind și martorul P.N.M., iar fiica inculpatului, numita C.C.V., în baza unui contract individual de muncă (fila 122 dosar urmărire penală - răspunsul Serviciului de administrare resurse umane al Camerei Deputaților).

Cu privire la contractul individual de muncă, se reține că după alegerea sa ca deputat, inculpatul B.Ș. a solicitat la data de 15 decembrie 2008 secretarului general al Camerei Deputaților aprobarea încadrării în muncă pe durată determinată a numitei C.C.V., în funcția de expert (fii. 126 dosar urmărire penală). Cererea formulată de către inculpat a fost însoțită de copiile actului de identitate al numitei C.C.V., a diplomei de inginer, precum și a carnetul de muncă al acesteia (filele 131-145 dosar urmărire penală) așa cum prevăd dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor. Documentele depuse de către inculpatul B.Ș.

au intrat în procedura prevăzută de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor și au fost procesate la D.R.U., la Direcția de salarizare și la Serviciul juridic, pentru ca apoi să fie înaintate secretarului general al Camerei Deputaților, după cum rezultă din declarațiile martorilor F.R., M.I. și B.G. Ca urmare, la data de 15 decembrie 2008, între C.C.V. - fiica inculpatului B.Ș. și Camera Deputaților - reprezentată de secretarul general - martorul B.G., s-a încheiat contractul de muncă, care prevedea un salariu brut lunar de 1.404 lei + 15% spor confidențialitate, pentru perioada 15 decembrie 2008 - sfârșitul mandatului deputatului B.Ș. (filele 123-125 dosar urmărire penală), contractul fiind avizat prealabil, atât de către inculpatul B.Ș., cât și de către D.R.U., Direcția de salarizare și de Serviciul juridic din cadrul Camerei Deputaților.

La data de 08 august 2012, inculpatul B.Ș. a formulat o cerere (fii.129 dosar urmărire penală) prin care a solicitat reorganizarea activității în cadrul Biroului parlamentar din Baia Mare, Circumscripția electorală Maramureș, și ca urmare postului de expert al fiicei sale C.C.V. a fost desființat începând cu 01 septembrie 2012 (fil.130 dosar urmărire penală). Contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008 al fiicei inculpatului, expert în cadrul Biroului parlamentar al deputatului B.Ș., Circumscripția electorală Maramureș, a încetat cu data de 14 septembrie 2012 urmare a Ordinului nr. 949 din 12 septembrie 2012 al secretarului general al Camerei Deputaților, emis în temeiul art. 65 C. muncii - desființarea locului de muncă.

În perioada cât a fost angajată cu contract individual de muncă pe funcția de expert în cadrul Biroului parlamentar al inculpatului B.Ș., fiica sa - numita C.C.V. a obținut un venit net total în cuantum de 59.499 lei, respectiv 768 lei în decembrie 2008; 1.434 lei în ianuarie 2009; 1.418 lei/lunar în perioada februarie - septembrie 2009; 1.659 lei în octombrie 2009; 1.418 lei/lunar în perioada noiembrie 2009 - iunie 2010; 1.120 lei în iulie 2010; 1.090 lei/lunar în perioada august - decembrie 2010; 1.238 lei/ lunar în perioada ianuarie 2011 - august 2012; 650 lei în septembrie 2012, așa cum rezultă din adresa din 2013 a Camerei Deputaților (fila 146 dup).

În contextul cauzei s-a reținut că, infracțiunea de conflict de interese este fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură. Elementul material al laturii obiective constă fie în îndeplinirea unui act, fie în participarea la luarea unei decizii.

Pentru existența infracțiunii de conflict de interese legea nu cere ca îndeplinirea unui act sau participarea la luarea unei decizii să fie defectuoasă, fiind suficient ca autorul să acționeze conform atribuțiilor de serviciu, deoarece în caz contrar, alături de conflictul de interese se va putea reține și o asemenea faptă abuzivă. Sub acest aspect, Înalta Curte, secția penală, a reținut că inculpatul B.Ș. - deputat în Parlamentului României îndeplinea calitatea cerută de legea penală - aceea de funcționar public, în accepțiunea dată de art. 147 C. pen. anterior. Referitor la latura subiectivă, s-a reținut că infracțiunea de conflict de interese se comite cu intenție directă sau indirectă.

Astfel, făptuitorul trebuie să prevadă că prin îndeplinirea acelui act sau prin participarea la luarea acelei decizii se realizează un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură și să urmărească sau să accepte acest rezultat. Legea nu prevede cerințe esențiale referitoare la scop sau mobil, cunoașterea acestora interesând numai sub aspectul individualizării sancțiunii penale. Din această perspectivă, Înalta Curte, secția penală, a apreciat că probatoriul administrat demonstrează dincolo de orice dubiu că inculpatul B.Ș.

a acționat cu intenție directă în comiterea infracțiunii de care este acuzat. În acest sens, au fost apreciate ca fiind relevante declarațiile martorilor F.R., M.I. și B.G. care au confirmat modalitatea în care, în anul 2008, inculpatul B.Ș. a procedat la angajarea fiicei sale. Așadar, Înalta Curte, Secția penală a apreciat că probatoriul administrat demonstrează dincolo de orice dubiu că fapta inculpatului B.Ș., care în data de 15 decembrie 2008, în calitate de deputat în cadrul Parlamentului României, Circumscripția electorală Maramureș, a formulat cererea de angajare a fiicei sale C.C.V. la Camera Deputaților și apoi a avizat contractul de muncă pe perioadă determinată din 2008, în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru fiica sa în cuantum de 59.499 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzute de art. 253 1 C. pen.

anterior. La individualizarea pedepsei, Înalta Curte, secția penală, s-a orientat spre minimul prevăzut de lege, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, circumstanțele în care s-a săvârșit fapta, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și vârsta acestuia. În cauză instanța de fond a apreciat că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât recunoașterea anumitor împrejurări ca și circumstanțe atenuante judiciare este posibilă numai dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana inculpatului, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, ceea ce în cauză nu se justifică.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte, secția penală, a considerat că scopul pedepsei poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel încât a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. anterior, care este lege penală mai favorabilă. Astfel, întrucât legea veche a fost considerată mai favorabilă, i se vor i-au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) și c) C. pen. anterior, pedeapsă care, conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată atrăgându-i-se, totodată, atenția inculpatului atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. anterior. Împotriva sentinței penale nr. 530 din data de 04 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5261/1/2013, în termenul legal, inculpatul B.Ș.

a formulat apel, criticând soluția atât sub aspectul nelegalității cât și sub aspectul netemeiniciei, criticile orale formulate de acesta, prin intermediul apărătorului ales, fiind în detaliu redate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 8 decembrie 2014, sub nr. 4294/1/2014, fiind fixat termen de judecată la data de 9 februarie 2015. Prin încheierea din data de 9 februarie 2015, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în baza art. 351 alin. (2) C. proc. pen. având în vedere că este primul termen de judecată acordat în cauză, văzând și poziția reprezentantului Ministerului Public, a constatat întemeiată cererea de amânare formulată de către apărătorul apelantului inculpat B.Ș.

, în raport de imposibilitatea de prezentare, la acest termen de judecată, a inculpatului din motive medicale, precum și împrejurarea că inculpatul dorește să fie audiat în fața instanței de control judiciar, pe care a încuviințat-o în consecință, acordând termen la data de 9 martie 2015, atrăgând atenția totodată, asupra faptului că este singurul termen acordat în acest sens. La termenul de judecată din data de 9 martie 2015, nemaifiind cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, în conformitate cu dispozițiile art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părților la dezbateri în apel. Susținerile făcute cu ocazia dezbaterilor în apel au fost în detaliu consemnate în partea introductivă din prezenta decizie.

Atât prin motivele scrise de apel, cât și prin susținerile orale, apelantul inculpat B.Ș. a criticat, în principal, sentința sub aspectul greșitei condamnări, apreciind că instanța de fond ar fi trebuit să dispună achitarea sa întrucât faptele reținute în sarcina sa nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior, nefiind săvârșite cu vinovăția prevăzută de lege, existând totodată în ceea ce îl privește o cauză de neimputabilitate prevăzută de lege. În subsidiar s-a solicitat instanței de control judiciar să se constate lipsa pericolului social al infracțiunii reținute în sarcina sa. Într-un alt subsidiar sentința a fost criticată pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului, apărarea solicitând reindividualizarea acesteia în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul B.Ș., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului, motiv pentru care și-o însușește ca atare. Astfel, se reține că instanța de fond a făcut o judicioasă coroborare a mijloacelor de probă administrate în cursul procesului penal, pe care le-a evaluat în mod unitar și evidențiind aspectele concordante ce susțin vinovăția inculpatului constatând în aceea că B.Ș., în calitate de deputat în cadrul Parlamentului României, Circumscripția electorală Maramureș, a formulat cererea de angajare a fiicei sale C.C.V.

la Camera Deputaților și apoi a avizat contractul de muncă pe perioadă determinată din 2008, în baza căruia s-a realizat în mod direct un folos material pentru fiica sa în cuantum de 59.499 lei. Pentru a aprecia astfel, instanța de fond a avut în vedere probele strânse în cursul urmăririi penale, pe care le-a coroborat cu cele administrate nemijlocit în faza de cercetare judecătorească, respectiv raportul de evaluare din 27 septembrie 2013 al A.N.I. documentele care au stat la baza întocmirii acestuia; Hotărârea Camerei Deputaților nr. 40/2008 cu privire la validarea mandatelor deputaților aleși; lista persoanelor angajate în cadrul Biroului parlamentar al inculpatului; copia contractului individual de muncă din 15 decembrie 2008 privind pe C.C.V.; cererea inculpatului B.Ș.

în care solicita încadrarea în muncă a fiicei sale; copii de pe actele necesare angajării aflate în dosarul personal al salariatei; carte de identitate, diplomă de licență, carte de muncă; Ordinul nr. 949/2012 privind încetarea contractului individual de muncă; situația veniturilor nete lunare obținute de C.C.V. în baza contractului de muncă; declarațiile inculpatului,ale martorilor F.R. și M.I.; dispozițiile legislative în vigoare la data săvârșirii faptei dar și ulterioare. Prealabil verificării temeiniciei susținerilor apelantului, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători apreciază că se impune stabilirea în cauză a legii penale mai favorabile, conform prevederilor art. 5 din N.C.P.

Ca urmare, examinând cauza din această perspectivă și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare), Înalta Curte constată că, dintre cele două legi penale succesive, cea care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpat este C. pen. anterior, în urma aprecierii globale a acestora și a evaluării, în ansamblul lor, a tuturor dispozițiilor incidente în cauza dedusă judecății. Legea anterioară apare ca fiind mai favorabilă și din perspectiva regimului sancționator, minimul prevăzut de C. pen.

din 1969 fiind mai scăzut decât minimul prevăzut de N.C.P., modalitatea de individualizare a pedepsei permițând reținerea unor circumstanțe atenuante care în noua reglementare nu se mai regăsesc, iar în ceea ce privește modalitatea de individualizare judiciară a executării pedepsei în legea veche este prevăzută instituția suspendării condiționate a executării pedepsei, în timp ce în N.C.P. avem instituția amânării pedepsei care presupune îndeplinirea mai multor condiții pentru acordare, precum și îndeplinirea mai multor obligații pe perioada termenului de încercare. Având în vedere toate aceste aspecte, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul B.Ș.

este C. pen. anterior care, în ansamblul dispozițiilor sale, raportat la condițiile de incriminare și de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale și creează acestuia o situație mai avantajoasă, motiv pentru care toate aspectele invocate în apel de acuzare și apărare vor fi analizate prin raportare la prevederile acestuia, ca lege penală mai favorabilă, în conformitate cu prevederile art. 5 din N.C.P. Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că analiza criticilor formulate de inculpatul B.Ș. impune anumite considerații teoretice după cum urmează : Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, în vigoare la data încheierii contractul de muncă în cauză ( 15 decembrie 2008) , prevedea, în art. 38 alin. (6) că: „angajarea personalului birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil.

În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se face prin ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților sau al Senatului, după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului civil, acesta se încheie între deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică”. Prin Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului publicată în M. Of. nr. 498/2006 au fost aprobate Normele privind modul de utilizare și justificare a sumei forfetare aferente cheltuielilor efectuate de deputați și senatori în circumscripțiile electorale, norme care evidențiază faptul că această sumă forfetară se acordă lunar, iar aprobarea efectuării cheltuielilor se dă de către deputat, respectiv, senator, inclusiv, confirmarea realității și legalității efectuării acestor cheltuieli.

Astfel, potrivit art. 6 alin. (7) din Hotărârea nr. 1/2006, în cadrul birourilor se poate angaja personal cu contractul de muncă pe perioadă determinată, potrivit nomenclatorului funcțiilor prevăzut în anexa nr. 5 sau colaboratori, pe bază de contract civil, conform modelului prevăzut în anexa 7, cărora li se stabilesc atribuții și răspunderi potrivit legii. În cazul angajării pe baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, conform modelului prevăzut în anexa 6 și statutului deputaților și senatorilor, încadrarea se face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților/Senatului după caz, la propunerea deputaților și senatorilor în cauză.

Cererea de încadrare în muncă pe durată determinată vizată de secretarul general al Camerei Deputaților/Senatului se va depune la D.R.U.S., respectiv, la D.R.U., anterior încetării raporturilor de muncă, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. Contractele de muncă și cele civile, pentru birourile parlamentare ale deputaților, vor fi vizate de Biroul contencios și se depun la D.R.U.S. din cadrul Camerei Deputaților. Contractul de muncă al personalului biroului deputatului/senatorului încetează la cererea deputatului/senatorului, în cazul în care titularului mandatului îi încetează calitatea de deputat/senator, potrivit legii.

Așadar, contractul individual de muncă pentru personalul angajat în cadrul unui birou parlamentar, este un contract tip, aprobat prin anexa nr. 6 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale celor două camere ale Parlamentului, contract ce conține clauze specifice acestei categorii, prevăzând obligații, atât pentru salariat, cât și pentru angajatorii: Biroul parlamentar și Camera Deputaților. Avizarea contractului este făcută și de către deputat, semnătura și ștampila oficială a acestuia din urmă constituind o cerință obligatorie pentru validitatea contractului. Anexa nr. 8 la Hotărârea nr. 1/2006 a Birourilor permanente reunite ale Camerei Deputaților și Senatului cuprinde modelul tip al cererii parlamentarului de încadrare în muncă a personalului la biroul său parlamentar, cu indicarea persoanei, funcției, salariului și perioadei de încadrare.

A cest specific al regimului juridic aferent personalului încadrat la Birourile parlamentare se regăsește și în Regulamentul de organizare și funcționare a serviciilor Camerei Deputaților aprobat prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, republicată. În conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (8) din Anexa nr. 1 la Hotărârea Camerei Deputaților nr. 31/2006, numirea în funcții a personalului la birourile parlamentare din circumscripțiile electorale se face exclusiv la propunerea deputatului respectiv, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reținând că exercițiul acestui drept trebuie să aibă loc în condițiile cadrului general de desfășurare a funcției de deputat, care îi impuneau abținerea de la acte în interes personal, cum ar fi procurarea unor foloase materiale membrilor familiei sale din fonduri publice.

În acest context, instanța de control judiciar reține că, potrivit art. 13 din Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, „conflictul de interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează sau pare să influențeze îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate și obiectivitate. Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni, pentru persoane sau organizații cu care funcționarul public a avut relații politice sau de afaceri.

Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul public le are față de persoanele enumerate mai sus.” În ce privește neprevederea expresă la momentul comiterii faptei a interdicției de angajare la biroul parlamentar a membrilor familiei, este adevărat că aceasta a fost prevăzută de lege abia din anul 2013, odată cu modificarea Statutului deputaților și senatorilor prin Legea nr. 219/2013, însă această împrejurare nu poate conduce la concluzia că, anterior respectivei modificări, faptele de acest tip nu cădeau sub incidența legii penale, căci prevederile prevăzute în respectivul Statut trebuiau raportate la celelalte dispoziții legale în vigoare, cum era și cazul art. 253 1 C. pen.

de la 1968. Totodată, faptul că prin modificarea Legii nr. 96/2006 s-a introdus, ca abatere disciplinară, încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese și s-a prevăzut expres interdicția angajării membrilor familiei la birourile parlamentare, nu poate conduce la concluzia că asemenea fapte nu ar putea avea conotații penale, câtă vreme calificarea unei conduite ca fiind o abatere disciplinară este subsumată condiției ca aceasta să nu constituie, potrivit legii, o infracțiune, ceea ce este și cazul în speță (a se vedea art. 52 din Legea nr. 96/2006, în forma republicată în vigoare la data comiterii faptei). Astfel,conform art. 253 1 C. pen., infracțiunea de conflict de interese constă în: „fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv”.

Din interpretarea textului de încriminare, se constată că fapta intră în sfera ilicitului penal la momentul la care acțiunile funcționarului public sunt în mod evident subsumate interesului particular în sensul că, urmare conduitei sale de a nu acționa cu transparență și de a nu se abține de la luarea unei decizii, folosul material pentru oricare dintre persoanele menționate norma de încriminare a fost realizat. Incriminarea conflictului de interese presupune corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor.

De asemenea, prin incriminarea faptei s-a urmărit ocrotirea relațiilor sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice sau publice împotriva intereselor ilicite ale funcționarului public. Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale pentru a căror formare, desfășurare și dezvoltare se cere exercitarea demnităților publice, funcțiilor publice și a altor activități de interes public să se efectueze cu respectarea principiilor imparțialității, integrității transparenței deciziei și supremației interesului public. Subiectul activ nemijlocit al infracțiunii este calificat, respectiv funcționarul public, care are competența de a îndeplini acte sau/și de a participa la luarea deciziilor.

În accepțiunea dispozițiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcționar public se înțelege „orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unități dintre cele la care se referă art. 145”; art. 145 C. pen. definește termenul public ca fiind „tot ce privește autoritățile publice, instituțiile publice, instituțiile sau alte persoane juridice de interes public administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum și bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public”. În Titlul III al Constituției României, intitulat „Autoritățile publice” sunt cuprinse reglementări privind Parlamentul, Președinția, Guvernul, organele administrației publice și autoritatea judecătorească.

În vederea stabilirii calității de funcționar public în sensul normei penale, nu are relevanță titlul însărcinării, sau modalitatea de învestire (alegere, numire, repartizare, concurs), fiind suficient ca subiectul calificat să exercite, în fapt, o însărcinare în serviciul unei autorități publice, instituții publice, instituții sau alte persoane juridice de interes public. Astfel, în condițiile în care mandatul parlamentar este definit ca o funcție de demnitate publică (art. 16 alin. (3) Constituție), persoana care ocupă această funcție exercita atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul constitutiv și al legii, în scopul realizării prerogativelor de putere cu care sunt investite la nivelul cel mai înalt în statul român.

Având în vedere sfera atribuțiilor ce intră în competența funcțiilor alese este justificată vocația acestora la calitatea de subiect activ pentru infracțiunea de serviciu și pentru infracțiunea de corupție. Elementul material al infracțiunii se realizează printr-o acțiune de îndeplinire a unui act ori participarea la luarea unei decizii. Termenul de act este folosit în descrierea intitulată conflict de interese în sensul de operație care trebuie efectuată de funcționarul public, conform atribuțiilor acestuia de serviciu și poate consta în întocmirea unui înscris, în elaborarea unor acte juridice, efectuarea unei constatări cu efecte juridice și alte operații date în competența unui serviciu al persoanei juridice de drept public.

Prin luarea de decizii se înțelege o hotărâre luată în urma examinării unei stări, situații, nevoi, prin care se urmărește producerea unor consecințe, realizarea unor obiective. Participarea la luarea unor decizii înseamnă că făptuitorul să-și fi adus o contribuție la acea decizie în exercitarea atribuțiilor de serviciu.

Deși inculpatul susține că nu sunt îndeplinite cerințele esențiale ale elementului material, respectiv actele realizate de acesta - încheierea contractului individual de muncă și avizul de angajare pe cererea înaintată Camerei Deputaților - nu sunt realizate în exercițiul atribuțiilor de serviciu ale parlamentarului, ci doar în scopul organizării activității sale, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, contrar acestei susțineri, apreciază că actele efectuate de inculpat se pot realiza numai în calitate de parlamentar, în temeiul art. 38 din Statut, intrând în sfera atribuțiilor sale de serviciu și produc efecte juridice în sfera relațiilor sociale. De asemenea, se reține că prin actul îndeplinit sau decizia la care a contribuit inculpatul a determinat, în mod concret, direct, obținerea unui folos material pentru fiica sa.

Astfel, prin „folos patrimonial” se înțelege orice fel de avantaj patrimonial (bunuri, împrumuturi, premii, prestări de servicii gratuite, promovarea în servicii). Norma de incriminare nu cere ca folosul să fie unul injust (persoana angajată să nu existe, angajatul să nu fi prestat activități remunerate) ci numai că acesta să fi fost efectiv obținut printr-o procedură favorizantă. Raportând considerațiile teoretice la speța de față se constată că, prin angajarea fiicei sale inculpatul B.Ș. nu a făcut altceva decât să direcționeze banii publici, aflați la dispoziția sa, către un membru al familiei sale, iar datorită acestui interes personal de natură patrimonială, este îndeplinită condiția legală constând în neîndeplinirea atribuțiilor ce-i revin în calitate de deputat în Parlamentul României, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării demnității publice.

Totodată, se reține că inculpatul B.Ș. a declarat că deși nu contestă derularea evenimentelor în plan obiectiv, nu se consideră vinovat de comiterea infracțiunii pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale, întrucât nu a avut reprezentarea că prin angajarea fiicei sale la biroul său parlamentar ar declanșa un conflict de interese, întrucât cererea de angajare a fiicei sale, cât și a contractului individual de muncă au fost verificate și avizate de mai multe direcții din cadrul aparatului administrativ al Camerei Deputaților, contractul fiind avizat fără obiecțiuni de serviciul juridic.

Astfel, se constată că la propunerea și cu avizul inculpatului (fila 126 dosar urmărire penală), a fost angajată în cadrul biroului său parlamentar din circumscripția electorală nr. 26 din Baia Mare fiica sa C.C.V., în funcția de expert la biroul parlamentar al inculpatului, aceasta fiind remunerată din bani publici, fiind întrunit, așadar, elementul material al laturii obiective a infracțiunii de conflict de interese. Relevanță în acest sens prezintă declarațiile martorilor B.G., martora F.R. și M.I. care au arătat, în esență, că formularea propunerii de angajare la biroul parlamentar ținea exclusiv de voința deputatului în cauză, în lipsa solicitării deputatului postul neputând fi ocupat, martorii precizând că nu aveau competența de a verifica sau de a stabili eventuale grade de rudenie ori situații de incompatibilitate sau de conflict între deputat și persoana propusă pentru angajare.

Martorii au mai arătat că propunerea de angajare sosea însoțită de toate documentele necesare semnării contractului de prestări serviciu, precum și de contractul de muncă semnat de parlamentar. În ceea ce privește argumentele inculpatului B.Ș. referitoare la relația de deplină încredere pe care trebuia să o aibă cu persoanele angajate, care să fie buni cunoscători a activității comunității pe care o reprezenta Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că nici acestea nu pot fi reținute ca valabile și exoneratoare de răspundere penală. Prin urmare, se reține că, în condițiile în care dreptul de a formula propunerile de angajare, de a încheia contracte civile în cadrul biroului său parlamentar aparținea exclusiv inculpatului B.Ș., este evidentă intenția frauduloasă a acestuia de a acționa în interesul direct al familiei sale, în vederea obținerii de foloase materiale din bugetul Camerei Deputaților, beneficiara acestor venituri fiind fiica sa.

În ce privește susținerea în sensul ca inculpatul a săvârșit fapta în condițiile erorii de fapt, instanța de control judiciar constată că nu este întemeiată, nefiind incidentă cauza de neimputabilitate invocate de către inculpat în susținerea căii sale de atac. Astfel, potrivit art. 51 C. pen. anterior (art. 30 C. pen. în vioare), „nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală săvârșită de persoana care, în momentul comiterii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații ori împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei. Pentru a fi incidenta aceasta cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei, trebuie să existe eroare, iar nu îndoiala, adică o cunoaștere nesigură, deoarece, în acest caz, săvârșirea faptei implica acceptarea de către făptuitor a rezultatului faptei sale, rezultat pe care el îl concepe ca posibil sau ca probabil.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că inculpatul B.Ș. este absolvent al Facultății de drept, fiind deputat din anul 2004; pregătirea profesională și funcțiile deținute în forul legislativ al României prezumând faptul că inculpatul are o solidă pregătire în domeniul juridic, astfel încât nu se poate prevala de necunoașterea legii (penale sau extrapenale) ori de necunoașterea sau cunoașterea greșită a caracterului ilicit al faptei de comiterea căreia este acuzat. Cu referire la critica formulată în subsidiar de inculpatul B.Ș., prin care acesta a arătat că fapta reținută în sarcina sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că, aceasta este neîntemeiată, prin raportare la datele concrete ale cauzei.

Astfel, instanța de control judiciar reține că, în conformitate cu prevederile art. 18 1 C. pen. anterior, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă fapta prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret este lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. Totodată, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători reține că potrivit prevederilor art. 18 1 alin. (2) C. pen. anterior, la stabilirea gradului concret de pericol social trebuie să se țină seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de împrejurările comiterii ei, de scopul urmărit, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana și de conduita făptuitorului.

În concluzie, o faptă poate fi considerată ca lipsită în mod vădit de importanță atunci când, datorită urmării neînsemnate pe care a produs-o asupra valorii sociale împotriva căreia a fost îndreptată (o vătămare neimportantă, o slabă rezonanță socială) și modului cum s-au realizat în fapt elementele ei constitutive, apare în mod vădit, obiectiv, că este lipsită de semnificație juridică penală. Din perspectiva prevederilor art. 18 1 alin. (2) C. pen. anterior, prin raportare și la argumentația ce precede, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că fapta reținută în sarcina inculpatului B.Ș. prezintă în concret pericolul social specific pentru a fi calificată ca și infracțiune. Astfel cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, inculpatul B.Ș.

a formulat cererea de angajare a fiicei sale C.C.V. la Camera Deputaților și apoi a avizat contractul de muncă pe perioadă determinată din 2008 în baza căruia s-a realizat un folos material pentru fiica sa în cuantum de 59.499 lei., rezultând în mod cert că fapta există, corespunde conținutului legal din norma de incriminare și a fost săvârșită de inculpat cu vinovăția prevăzută de lege, astfel încât soluția de condamnare dispusă împotriva inculpatului este legală și temeinică.

Aspectele menționate prevalează, în opinia instanței de control judiciar la aprecierea gradului de pericol social al faptei săvârșite de către inculpat, care prin modul concret în care a acționat și-a asumat consecințele adoptării unui comportament de nesocotire a legii și nu îndreptățește instanța să aprecieze că fapta reținută în sarcina sa este lipsită de pericolul social concret prevăzut de lege pentru a fi considerată infracțiune și, în consecință să dea eficiență acestei cauze de înlăturare a caracterului penal al faptei. În ceea ce privește stabilirea pedepsei aplicate inculpatului B.Ș., Înalta Curte - Completul de 5 Judecători apreciază că instanța de fond a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen.

anterior, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege incriminator, împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă, gradul ridicat de pericol social ce caracterizează astfel de fapte, urmarea socialmente periculoasă produsă, dar și persoana și conduita inculpatului, care s-a prezentat, în mod constant, în fața procurorului și a instanței, necontestarea, în esență, a faptelor, lipsa antecedentelor penale, suma efectiv obținută în temeiul contractului de muncă, încetarea contractului din inițiativa acestuia, precum și calitatea sa de deputat în cadrul Parlamentului României. În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pedeapsa aplicată inculpatului B.Ș.

de un 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută de art. 253 1 C. pen. anterior a fost stabilită cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, dar și în vederea atingerii scopului prevăzut de art. 52 C. pen. anterior. Prin urmare, față de cele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție în Complet de 5 Judecători constată că activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatului B.Ș. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese și că a fost dovedită prin mijloacele probatorii administrate în cauză, va respinge ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.Ș.

împotriva sentinței penale nr. 530 din data de 04 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 5261/1/2013 . În temeiul art. 275 C. proc. pen. apelantul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul B.Ș. împotriva sentinței penale nr. 530 din data de 04 iunie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. 5261/1/2013. Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2015.