ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1798/2012

Ședința publică de la 29 martie 2012

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 13098/118/2009,

astfel cum a fost precizată, reclamanta

F.V.,

a investit instanța, în contradictoriu cu pârâta Banca Comercială Romană S.A.

București, solicitând ca, în temeiul art. 1075 C. civ., să se dispună

obligarea pârâtei la

închiderea tuturor conturilor deschise la această bancă, eliberarea unei dovezi

în sensul efectuării radierii informațiilor negative înscrise la Biroul de

Credit (B.C.) si Centrala Riscurilor Bancare (C.R.B.) referitoare la restanțele

aferente cardului de credit Mastercard, precum și la cheltuielile ocazionate de

prezentul proces.

Prin sentința civilă

nr. 819/com din 1 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța a fost

admisă în parte acțiunea și a fost obligată pârâta să închidă conturile

deschise de reclamantă la BCR, respectiv 2511.A01.0.2536796.0318ROL1 (aferent

card debit) și 5101600010958456 (aferent card credit).

Împotriva acestei

sentințe a formulat, în termen legal, apel reclamanta F.V. față de capătul de

cerere privind obligarea pârâtei intimate la eliberarea unei dovezi în sensul

efectuării radierii informațiilor negative înscrise la Biroul de Credite (B.C.)

și Centrala Riscurilor Bancare (C.R.B.) referitoare la restanțele aferente

cardului de credit Martescard, motivat de faptul că aceasta ar fi rămas fără

obiect.

Prin decizia civilă

nr. 90 COM din 27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost

respins ca nefondat apelul declarat de F.V.

Pentru a se pronunța

astfel instanța de apel a reținut în principal că existând mai multe conturi

instanța nu avea posibilitatea de a dispune radierea mențiunilor negative atât

timp cât obligațiile de restituire a sumelor în cont nu au făcut obiectul

analizei în timpul judecății cererii.

Împotriva deciziei

civile nr. 90/COM din 27 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs F.V. invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs recurenta arată în esență că: 1. susținerile instanței de

apel referitoare la faptul că existând mai multe conturi nu avea posibilitatea

de a dispune radierea mențiunilor negative atât timp cât obligațiile de

restituire a sumelor în cont nu a făcut obiectul analizei în timpul judecății

prezentei cereri sunt eronate deoarece instanța de apel nu a fost sesizată să

analizeze celelalte credite ale recurentei; 2. instanța de apel prin precizarea

că „nu poate fi reținută susținerea că nu s-a procedat la radierea datelor

negative” a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura

ori înțelesul lămurit, vădit și neîndoielnic al acestuia.

Analizând actele și

lucrările dosarului Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 304

pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu

cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii.

Din această

perspectivă hotărârea instanței de apel nu este ferită de critică. Instanța de

apel arată generic în hotărâre că apelanta depune înscrisuri fără a face

precizarea care sunt aceste înscrisuri și însemnătatea lor în luarea hotărârii.

De asemenea Înalta

Curte reține că față de efectul juridic al menținerii informațiilor negative în

sensul afectării credibilității recurentei și neacordării unui eventual credit,

instanța de apel nu a exercitat în temeiul art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

rolul activ în vederea aflării adevărului judiciar fiind incidente în această etapă

procesuală dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte

instanța nu și-a exercitat rolul activ în sensul de a solicita intimatei-pârâte

de a depune înscrisuri doveditoare față de susținerea sa în sensul că

„reclamanta nu figurează în evidențele Centralei Riscurilor Bancare”.

Având în vedere

considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. civ. va admite recursul, va casa decizia atacată cu recomandarea

instanței de apel de a suplimenta materialul probator în vederea aflării

adevărului și stabilirii situației de fapt referitoare la existența

informațiilor negative la Biroul de Credit și Centrala Riscurilor Bancare.

La rejudecarea

procesului instanța va avea în vedere dispozițiile art. 315 alin. (3) C. proc.

civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta F.V., împotriva deciziei

civile a Secției comerciale, maritime, fluviale, de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel Constanța nr. 90/COM din 27 iunie 2011.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.