Publicat la 8 ianuarie 2024 SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 40122/20 Mehmet ALACA împotriva Türkiye și alte 16 cereri (a se vedea lista din anexă) comunicate la 13 decembrie 2023 OBIECTUL L În locurile de muncă calificate drept locuri de muncă în care sunt utilizate substanțe toxice și în calculul valorii cheltuielilor de angajatori pentru cotizația de penibilitate în conformitate cu Legea privind securitatea socială. La diferite date, reclamanții, care lucrau pentru unitățile de tipărire în diferite societăți pe acțiuni ale producției de ambalare, au sesizat instanțele de muncă cu privire la recursurile împotriva angajatorului lor și la stabilirea de asigurări sociale (Sosyal Güvenlik Kurumu), SGK. Ei au cerut adăugarea unei perioade de serviciu nominal de 25 % din timpul perioadei totale de lucru care trebuie avute în vedere pentru pensionarea pe bază de muncă, desfășurată în unitatea de imprimare, care a fost considerat ca o muncă grea (itibari hizmet) pentru că a fost efectuat la un loc de muncă calificat ca locul de muncă în care sunt utilizate substanțe toxice în conformitate cu dispozițiile Legii privind securitatea socială. Cererea lor a fost acceptată de instanțele de muncă. În prima serie de cauze (n 40122/20, 40580/20, 40613/20, 40621/20, 40625/20 și 40924/20), la diferite date, Curtea de Casație a încălcat hotărârile. În a doua serie de cauze (n 40494/20, 40498/20, 40507/20, 40576/20, 40578/20, 40591/20, 40616/20, 40628/20, 40632/20 și 40939/20), la diferite date, Curtea de apel a aprobat hotărârile. Apoi, Curtea de Casație a încălcat hotărârile cu majoritate, declarând că activitatea reclamanților în societățile pârâte nu făcea parte din domeniul de aplicare al articolului 5 suplimentar din Legea nr. 506. Comisia a considerat că, pentru aplicarea legii în cauză, activitățile jurnalistice ar fi trebuit să fie desfășurate în plus față de activitățile de tipărire la locul de muncă, ceea ce nu era cazul în acest caz. Majoritatea se rezumă la rejudecarea adunării generale a camerelor civile ale Curții de Casație din 7 iunie 2007. februarie 2018 conform căruia societățile pârâte imprimeau pe ambalaje, pe care nu l-au desfășurat în numele industriei de prelucrare și al jurnalismului în locurile de muncă respective, că locurile de muncă ale industriei de prelucrare ar trebui să funcționeze în scopul de a publica că, din acest motiv, locurile de muncă ale societăților apărătoare nu ar intra în sectoarele de activitate care pot beneficia de perioada de serviciu specificată la art. 5 suplimentar din Legea nr. 506, și că noțiunea locului de muncă nu putea fi extinsă cu principiul interpretării în beneficiul părților solicitante. Judecătorii minoritari, în opiniile lor disidente, s-au referit la o hotărâre mai recentă a adunării generale a camerelor civile ale Curții de Casație din 14 martie 2018, susținând că, în art. 5 suplimentar din Legea nr. 506 sunt prevăzute două condiții și, deși locul de muncă al l uimografiei și cel al jurnalismului sunt menționate împreună, este clar că asigurații care lucrează în locurile de muncă în care se efectuează numai munca de prelucrare a datelor vor beneficia de perioada de serviciu nominală dacă se produce una dintre condițiile menționate la paragrafele articolului. Instanțele de muncă, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, au respins, de asemenea, cererile reclamanților, în pofida invocării articolelor 6 din convenție și 1 din Protocolul nr. 1. Recursurile lor în casație au fost respinse la 18 noiembrie 2019, prin hotărâri separate. Reclamanții au sesizat Curtea Constituțională susținând că drepturile lor la un proces echitabil și la respectarea bunurilor au fost încălcate. La diferite date (în perioada 5 martie - 8 mai 2020) și prin decizii separate, aceasta a declarat obiecțiunile lor inadmisibile pentru incompatibilitate materială cu dispozițiile Constituției care corespund celor ale Convenției. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile pe motiv de interpretare contradictorie a legii de către instanțele interne. Ei susțin că Curtea de Casație a renunțat la jurisprudența sa constantă pe care a aplicat-o în cauzele similare din 1977, data intrării în vigoare a articolului 5 suplimentar din Legea nr. 506. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng că procedura a fost pronunțată în măsura în care Curtea de Casație a respins acțiunea lor exclusiv pe baza deciziei interpretative contradictorii și adoptate recent, interpretare care nu a fost adoptată în cauze similare din 1977. Întrebări adresate părților În lumina principiilor dezlegate de jurisprudența Curții (Petko Petkov c. Bulgaria, n 2834/06, § 32-34, 19 februarie 2013, Albu și alții c. România, n 3496/09 și 63 altele, § 34, 10 mai 2012, Nejdet Șahin și Perihan Șahin c. Turcia [GC], n 13279/05, § 49-58, 20 octombrie 2011, România, nr. 38155/02, § 30-38, 2 noiembrie 2010, Atanasovski c. l., fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, n 36855/03, § 38, 14 ianuarie 2010, Unedic c. Franța, 20153/04, § 74, 18 decembrie 2008) reclamanții au beneficiat de un proces echitabil în stabilirea drepturilor lor civile în conformitate cu art. 6 alineatul (1) din convenție, având în vedere faptul că Curtea de Casație ar fi modificat interpretarea articolului 5 suplimentar din Legea nr. 506, interpretare care ar fi constantă din 1977, și în ciuda unei hotărâri recente a adunării generale a camerelor civile ale Curții de Casație? Dreptul reclamanților la un acces efectiv la instanță, garantat prin această dispoziție, a fost încălcat - În special, principiul securității juridice implicite în această dispoziție a fost respectat de instanțele interne - Având în vedere existența unor decizii definitive contradictorii pronunțate de instanțele naționale competente pentru a se pronunța asupra recursurilor la Casație referitoare la cereri similare, oferă legislația națională un mecanism capabil să soluționeze astfel de inconsecvențe (a se vedea, de exemplu, Hayati dalebi și alții c. Turcia, nr. 582/05, § 52-67, 9 februarie 2016) Guvernul este rugat să trimită Curții textul integral al deciziilor finale motivate pronunțate în cauze similare și enumerate de solicitanți în formularele de cerere. În lumina principiilor dezlegate de jurisprudență ale Curții (a se vedea, printre altele, Valverde Digon c. Spania, n 22386/19, § 49, 58-82, 26 ianuarie 2023 Beláné Nagy c. Ungaria [GC], n 53080/13, § 75, 90-110, 13 decembrie 2016, Ceni c. Italia , n 25376/06, § 39, 4 februarie 2014, Centro Europa 7 S.r.l. și Di Stefano c. Italia [GC], n 38433/09, § 173, CEDH 2012, Saghinadze și alții c. Georgia , n 18760/05, § 103, 27 mai 2010, și Kopecký c. Slovacia [GC], n 44912/98, § 49-50, CEDH 2004-IX) - Reclamanții au avut o "bine" sau o "speranță legitimă." În lumina dispozițiilor legale și/sau a jurisprudenței constante a Curții de Casație, în sensul art. 1 din Protocolul nr - În la mai, dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile în sensul art. 1 din Protocolul nr 1 a fost respectat, în măsura în care, începând din 1977, data intrării în vigoare a art. 5 din lege 506, Curtea de Casație ar fi adoptat o abordare similară și a acceptat cereri similare cu cele ale reclamanților, însă, în acest caz, aceasta ar fi elaborat un nou criteriu și ar fi stabilit o distincție între locurile de muncă ca activități jurnalistice sau nejurografice (a se vedea, de exemplu, Beláné Nagy, menționat anterior, §§ 96 și următoarele). În special, ingerința în cauză a fost prevăzută de lege, a urmărit ea un scop legitim și a condus la un echilibru corect Pe de altă parte, instanțele interne au efectuat o punere în balanță a diferitelor interese în prezența sa, au furnizat motive relevante și suficiente referitoare la existența unei ingerințe și la justificarea acesteia și se bazează pe o evaluare acceptabilă a faptelor relevante (a se vedea, mutatis mutandis, G.I.E.M. S.R.L. și alții c. Italia [GC], n 1828/06 și alte 2 § 302, 28 iunie 2018) ANEXA nr. Cererea N Numele cauzei Introduse Reclamantul Anul nașterii Locul nașterii Locul nașterii: Cetățenia reprezentat de societate unde reclamantul a lucrat 40122/20 Alaca c. Türkiye 27/08/20 Mehmet ALACA 1967 Manisa turcă Kalyoncu TAH ElectroluxR Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș. 40494/20 Akçaman c. Türkiye 27/08/20 Hasan AKÇAMAN 1971 Manisa turcă Kalyoncu TAH Izmir turcesc Kalyoncu TAH ElectroluxR Amcor Tobacco Packaging Izmir Gravür Baski Sanayi ve Ticaret A.Ș. 40576/20 Bayrak c. Türkie 27/08/20 Servet BAYRAK 1969 Kutahya turccă Kalyoncu TAH 1970 Manisa turcă Kalyoncu TAH 2015/17R Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș. 40566-/20 Șen c. Türkie 27/08/20 Hasan ȘEN 1979 Manisa turcă Kalyoncu TAH 27/08/2020 Hasan ÖNER 1969 Kalyoncu TAH Öner KIRDAȘ 1971 Manisa turcă Kalyoncu TAH Manisa turcă Kalyoncu TAH 2015/17R Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș. 17. 40939/20 Beyaz c. Türkiye 27/08/20 Cemil BEYAZ 1973 Kalyoncu TAHÂR Baran Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
Publié le 8 janvier 2024
Requête n
o
40122/20
Mehmet ALACA contre la Türkiye
et 16 autres requêtes
(voir liste en annexe)
communiquées le 13 décembre 2023
Les requêtes concernent les arrêts contradictoires qui seraient rendus par la Cour de cassation dans des affaires similaires au sujet du calcul de la période de travail, considéré comme «
travail pénible
», dans les lieux de travail qualifiés de «
lieux de travail où des substances toxiques sont utilisées
» et du calcul des montants des charges patronales pour la cotisation de pénibilité conformément à la loi sur la sécurité sociale.
A des différentes dates, les requérants, qui travaillaient pour les unités d’impression dans des différentes sociétés anonymes de la production d’emballage, saisirent les tribunaux du travail des recours contre leur employeur et l’Établissement de sécurité sociale (
Sosyal Güvenlik Kurumu,
SGK). Ils demandèrent l’ajout d’une période de service nominal de 25 % du temps de la période totale de travail à prendre en considération pour la retraite à raison de leur emploi, exercé dans l’unité d’impression, qui était considéré comme un «
travail pénible
» (
itibarî hizmet
) parce qu’il était effectué sur un lieu de travail qualifié de «
lieu[x] de travail où des substances toxiques sont utilisées
» conformément aux dispositions de la loi sur la sécurité sociale. Leur demande fut acceptée par les tribunaux du travail.
Dans la première série d’affaires (n
os
40122/20, 40580/20, 40613/20, 40621/20, 40625/20 et 40924/20), à des différentes dates, la Cour de cassation cassa les jugements.
Dans la seconde série d’affaires (n
os
40494/20, 40498/20, 40507/20, 40576/20, 40578/20, 40586/20, 40591/20, 40616/20, 40628/20, 40632/20 et 40939/20), à des différentes dates, la Cour d’appel approuva les jugements. Ensuite, la Cour de cassation cassa les jugements à la majorité, déclarant que le travail des requérants dans les sociétés défenderesses ne relevait pas du champ d’application de l’article 5 additionnel de la loi n
o
506.Elle considéra que, pour l’application de la loi en question, les activités journalistiques auraient dû être exercées en plus des activités d’impression sur le lieu de travail, ce qui n’était pas le cas en l’occurrence. La majorité se référa à l’arrêt de l’assemblée générale des chambres civiles de la Cour de cassation du 7
février 2018 selon lequel les sociétés défenderesses imprimaient sur les emballages, qu’il n’y avait pas d’activité au nom de l’imprimerie et du journalisme dans lesdits lieux de travail, que les lieux de travail de l’imprimerie devaient fonctionner dans le but d’éditer une publication, que, pour cette raison, les lieux de travail des sociétés défenderesses n’entraient pas dans les secteurs d’activité qui peuvent bénéficier de la période de service spécifiée à l’article 5 additionnel de la loi n
o
506, et que la notion du lieu de travail ne pouvait pas être élargie avec le principe d’interprétation au profit des parties demanderesses.
Les juges minoritaires, dans leurs opinions dissidentes, se référèrent à un arrêt plus récent de l’assemblée générale des chambres civiles de la Cour de cassation du 14 mars 2018, en arguant que, dans l’article 5 additionnel de la loi n
o
506 deux conditions sont prévues, et que bien que le lieu de travail de l’imprimerie et celui du journalisme soient mentionnés ensemble, il est clair que les assurés travaillant dans les lieux de travail où seul le travail d’imprimerie est effectué bénéficieront de la période de service nominal si l’une des conditions énumérées dans les alinéas de l’article se produit.
Les tribunaux du travail, en se conformant à l’arrêt de la Cour de cassation, déboutèrent les requérants de leur demande, malgré leur invocation des articles 6 de la Convention et 1 du Protocole n
o
1.Leurs pourvois en cassation furent également rejetés le 18 novembre 2019, par des arrêts séparés.
Les requérants saisirent la Cour constitutionnelle en soutenant que leurs droits à un procès équitable et au respect des biens étaient violés. A des différentes dates (allant du 5 mars au 8 mai 2020) et par des décisions séparées, elle déclara leurs griefs irrecevables pour incompatibilité
ratione materiae
avec les dispositions de la Constitution qui correspondent à celles de la Convention.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens à raison de l’interprétation contradictoire de la loi par les juridictions internes. Ils soutiennent que la Cour de cassation a dérogé à sa jurisprudence constante qu’elle appliquait dans les affaires similaires depuis 1977, date de l’entrée en vigueur de l’article 5 additionnel de la loi n
o
506.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de l’iniquité de la procédure dans la mesure où la Cour de cassation a rejeté leur recours exclusivement sur la base de la décision interprétative contradictoire et nouvellement adoptée, interprétation qui n’avait pas été adoptée dans des affaires similaires depuis 1977.
1.
A la lumière des principes dégagés de la jurisprudence de la Cour (
Paroisse gréco-catholique Lupeni et autres c. Roumanie
[GC], n
o
76943/11, § 116, 29
novembre 2016,
Petko Petkov c. Bulgarie
, n
o
2834/06, §§ 32-34, 19 février 2013,
Albu et autres c. Roumanie
, n
os
34796/09 et 63 autres, §
34, 10
mai 2012,
Nejdet Șahin et Perihan Șahin c. Turquie
[GC], n
o
13279/05, §§ 49-58, 20 octobre 2011,
Ștefănică et autres c. Roumanie
, n
o
38155/02, §§
30-38, 2
novembre 2010,
Atanasovski c. l’ex-République yougoslave de Macédoine
, n
o
36815/03, § 38, 14 janvier 2010,
et
Unédic c.
France
, n
o
20153/04, § 74, 18 décembre 2008) les requérants ont-ils bénéficié d’un procès équitable dans la détermination de leurs droits civils conformément à l’article 6 § 1 de la Convention, eu égard au fait que la Cour de cassation aurait modifié l’interprétation de l’article 5 additionnel de la loi n
o
506, interprétation qui serait constante depuis 1977, et malgré un arrêt récent de l’assemblée générale des chambres civiles de la Cour de cassation
? Le droit des requérants à un accès effectif au tribunal, garanti par cette disposition, a
‑
t-il été violé
?
- En particulier, le principe de sécurité juridique implicite dans cette disposition a-t-il été respecté par les juridictions internes
?
- Compte tenu de l’existence de décisions définitives contradictoires rendues par les juridictions nationales compétentes pour statuer sur des pourvois en cassation portant sur des demandes similaires, le droit national offre-t-il un mécanisme capable de résoudre de telles incohérences
? Dans l’affirmative, le mécanisme pour harmoniser la jurisprudence au sein de la Cour de cassation a-t-il été mis en œuvre dans les cas des requérants (voir, par exemple,
Hayati Çelebi et autres c. Turquie
, n
o
582/05, §§ 52-67, 9
février 2016)
?
Le Gouvernement est prié de faire parvenir à la Cour le texte intégral des décisions finales motivées rendues dans des affaires similaires et énumérées par les requérants dans les formulaires de requête.
2.
A la lumière des principes dégagés de la jurisprudence de la Cour (
voir, entre autres,
Valverde Digon c. Espagne
, n
o
22386/19, §§ 49, 58-82, 26
janvier 2023
,
Béláné Nagy c.
Hongrie
[GC], n
o
53080/13, §§ 75, 90-110, 13 décembre 2016,
Ceni c. Italie
, n
o
25376/06, § 39, 4 février 2014,
Centro Europa 7 S.r.l. et Di Stefano c. Italie
[GC], n
o
Saghinadze et autres c. Géorgie
, n
o
18768/05, § 103, 27 mai 2010, et
Kopecký c.
Slovaquie
[GC], n
o
:
- Les requérants avaient-ils un «
bien
» ou une «
espérance légitime
» à la lumière des dispositions légales et/ou de la jurisprudence constante de la Cour de cassation, au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1
?
- Dans l’affirmative, le droit des requérants au respect de leurs biens au sens de l’article 1 du Protocole n
o
1 a-t-il été respecté, dans la mesure où, depuis 1977, date de l’entrée en vigueur de l’article 5 additionnel de la loi
n
o
506, la Cour de cassation aurait adopté une approche similaire et a accepté des demandes similaires à celles des requérants, mais qu’en l’espèce, elle aurait élaboré un nouveau critère et établi une distinction entre les lieux de travail en tant qu’activités journalistiques ou non (voir, par exemple,
Béláné
Nagy
, précité, §§ 96 et suiv.)
?
En particulier, l’ingérence en cause était-elle prévue par la loi, poursuivait-elle un but légitime et a-t-elle ménagé un juste équilibre
?
Par ailleurs, les juridictions internes ont-elles effectué une mise en balance des différents intérêts en présence, ont-elles fourni des motifs pertinents et suffisants relatifs à l’existence de «
l’ingérence
» et à sa justification, et ont
‑
elles fondé leurs conclusions sur une appréciation acceptable des faits pertinents (voir,
mutatis mutandis
,
G.I.E.M. S.R.L. et autres c. Italie
[GC], n
os
1828/06 et 2 autres, §
302, 28 juin 2018)
?
No.
Requête N
o
Nom de l’affaire
Introduite le
Requérant
Année de naissance
Lieu de résidence
Nationalité
Représenté par
Société où le requérant a travaillé
1.
40122/20
Alaca c. Türkiye
27/08/2020
Mehmet ALACA
1967
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
2.
40494/20
Akçaman c. Türkiye
27/08/2020
Hasan AKÇAMAN
1971
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
3.
40498/20
Savașçı c. Türkiye
27/08/2020
Fatih SAVAȘÇI
1974
Aksaray
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
4.
40507/20
Esgin c. Türkiye
27/08/2020
Nurten ESGİN
1979
Izmir
turque
Kalyoncu TAHİR
Amcor Tobacco Packaging Izmir Gravür Baski Sanayi ve Ticaret A.Ș.
5.
40576/20
Bayrak c. Türkiye
27/08/2020
Servet BAYRAK
1969
Kutahya
turque
Kalyoncu TAHİR
Süperpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
6.
40578/20
Dündar c. Türkiye
27/08/2020
Halil DÜNDAR
1969
Izmir
turque
Kalyoncu TAHİR
Baran Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
7.
40580/20
Gümüșgönül c. Türkiye
27/08/2020
Recep GÜMÜȘGÖNÜL
1970
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
8.
40586/20
Șen c. Türkiye
27/08/2020
Hasan ȘEN
1979
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
9.
40591/20
Ayvazoğlu Angay c. Türkiye
27/08/2020
Asuman AYVAZOĞLU ANGAY
1977
İzmir
turque
Kalyoncu TAHİR
Amcor Tobacco Packaging Izmir Gravür Baski Sanayi ve Ticaret A.Ș.
10.
40613/20
Öner c. Türkiye
27/08/2020
Hasan ÖNER
1969
İzmir
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
11.
40616/20
Dalkıç c. Türkiye
27/08/2020
Vedat DALKIÇ
1972
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Koroza Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
12.
40621/20
Zeybek c. Türkiye
27/08/2020
Fikret ZEYBEK
1967
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
13.
40625/20
Kırdaș c. Türkiye
27/08/2020
Öner KIRDAȘ
1971
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
14.
40628/20
Çetin c. Türkiye
27/08/2020
Güven ÇETİN
1972
Izmir
turque
Kalyoncu TAHİR
Süperpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
15.
40632/20
Ulu c. Türkiye
27/08/2020
Öner ULU
1975
Gaziantep
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
16.
40924/20
Kırdaș c. Türkiye
27/08/2020
Ömer KIRDAȘ
1969
Manisa
turque
Kalyoncu TAHİR
Pilenpak Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.
17.
40939/20
Beyaz c. Türkiye
27/08/2020
Cemil BEYAZ
1973
İzmir
turque
Kalyoncu TAHİR
Baran Ambalaj Sanayi ve Ticaret A.Ș.