ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 89/2011

Deliberând cu privire la recursul penal de față constată următoarele,

Prin sentința penală nr. 98/ F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. Recunoaște hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei împotriva cetățeanului român R.C., fiul lui C. și M., respectiv a sentinței penale din data de 26 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Provincial Secția 1 Las Palmas, prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 4 ani și 30 de zile închisoare și i-a fost interzis dreptul la sufragiul pasiv, pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva sănătății publice (trafic de droguri de mare risc).

Deduce prevenția și detenția de la 15 mai 2008 la zi.

Dispune transferul condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei menționate.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

S-a consemnat că, prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 149 din Legea nr. 302/2004, recunoașterea hotărârii penale a autorității judiciare din Regatul Spaniei, respectiv a sentinței penale din data de 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Provincial Secția 1 Las Palmas, prin care cetățeanul român R.C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

În motivarea sesizării s-a arătat că prin adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 27 ianuarie 2010, M.J.L.C. - Direcția Drept Internațional și Tratate, a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 modificată, cererea formulată de M.J. din Regatul Spaniei prin care se solicită transferarea persoanei condamnate R.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile spaniole a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea datei la care se considera executata pedeapsa, indicarea duratei condamnării deja executate, declarația constatând consimțământul la transferare al persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la M.A.I. - Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date și la M.A.I. - Direcția Generală de Pașapoarte a rezultat că numitul R.C. este cetățean român, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. a) din Legea nr. 302/2004.

Prin adresa din data de 5 februarie 2010, Direcția pentru Evidența Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date a comunicat faptul că în evidențele deținute, numitul R.C. este fiul lui C. și M. De asemenea, acesta este titularul pașaportului, emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor Simple al județului Vâlcea la data de 24 august 2005.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției Europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin sentința penală din data de 26 noiembrie 2008 numitul R.C. a fost condamnat de către Tribunalul Provincial Secția 1 Las Palmas la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delict împotriva sănătății publice prev. de art. 638 si art. 374 C. pen. Spaniol, aplicându-i-se totodată si amenda de 80.000 euro, cu 30 de zile de arest substitutiv.

Sentința a rămas definitivă la data de 26 noiembrie 2008, astfel cum s-a menționat în dispozitivul hotărârii Tribunalului Provincial Secția 1 Las Palmas, fiind îndeplinită astfel, condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. b) din Legea nr. 302/2004.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile spaniole a rezultat că numitul R.C. a fost arestat la data de 15 mai 2008, durata condamnării împlinindu-se la data de 16 iunie 2012; la data de 16 ianuarie 2011 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) sau la data de 18 mai 2011 (după executarea a 2/3 din durata pedepsei) va putea fi eliberat condiționat. în consecință, a reținut reprezentantul M.P., este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 129 lit. c) din Legea nr. 302/2004, privitoare la cuantumul pedepsei ce mai este de executat.

De asemenea, s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 129 lit. e) din Legea nr. 302/2004 și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, fapta reținută în sarcina numitului R.C. (împotriva sănătății publice) având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, fiind pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani.

Cum rezultă din declarațiile date în datele de 21 mai 2009 și 3 aprilie 2009, numitul R.C. și-a manifestat acordul de a fi. transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

La data de 3 aprilie 2009 constatat că cetățeanul român și-a exprimat acordul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, declarația sa fiind atașată la dosar (fila 20).

Curtea, analizând ansamblul actelor depuse la dosar, în funcție de detaliile mai sus redate, a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 129 lit. a) - f) și art. 141, din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, respectiv: condamnatul este cetățean român, , titularul pașaportului, emis de către Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea si Evidenta Pașapoartelor Simple al județului Vâlcea la data de 24 august 2005; hotărârea pusă în executare este definitivă; la data examinării cererii de transferare condamnatul mai are de executat, conform adresei de la dosar, până la data de 16 iunie 2012 (f. 14.); condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, declarația sa fiind atașată la dosar (fila 20); faptele pentru care acesta a fost condamnat sunt incriminate și de legea statului de executare, art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, statul de condamnare și statul de executare cooperează în vederea efectuării acestei transferări.

Ca efect al transferării într-un penitenciar din România, inculpatul urmează astfel să continue executarea pedepsei aplicate, de 4 ani și 30 de zile. S-a constatat că amenda de 80.000 euro, a fost substituită cu cele 30 de zile de arest, conform raportului privind executarea pedepsei (f. 14).

Obiectul judecății prezentei cauze l-a constituit recunoașterea hotărârii străine inclusiv sub aspectul pedepsei accesorii, respectiv a interzicerii dreptului la sufragiul pasiv.

Ca urmare, s-a admis sesizarea și în baza art. 144, 149 din același act normativ, s-a recunoscut sentința penală din data de 26 noiembrie 2009 a Tribunalului Provincial Secția 1 Las Palmas, privind pe condamnatul R.C. cetățean român și s-a dispus transferarea acestuia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei principale de 4 ani și 30 de zile închisoare. Pe durata executării principale se va executa și pedeapsa accesorie menționată.

În baza art. 146 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din această pedeapsă perioada de privațiune de libertate deja executată de condamnat de la 15 mai 2008 la zi.

Împotriva sentinței, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către persoana condamnată. Singurul element ce ar conduce la casarea sentinței ar fi aspectul că recurentul nu mai consimte la transfer, astfel că nu mai sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se derula procedura începută.

Instanța de recurs reține următoarele:

Elementele de detaliu ce au condus instanța de fond în a pronunța o hotărâre de admitere a cererii formulate, de recunoaștere și punere în executare a sentinței penale pronunțată în 26 noiembrie 2008 a Tribunalului Provincial Las Palmas din Regatul Spaniei în procedura soluționării cererii de transferare a persoanei condamnate R.C. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, au fost anterior redate, acestea desprinzându-se din conținutul concret al actelor și lucrărilor depuse la dosar.

În esență, cu deplin temei s-a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004, precum și de Convenția Europeană de la Strasbourg privind transferarea persoanelor condamnate. Hotărârea care urmează a fi pusă în executare este rămasă definitivă la data de 26 noiembrie 2008, persoana condamnată este cetățean român, și-a exprimat consimțământul în scris cu privire la transferarea sa într-un penitenciar din România, a fost înștiințat la locul de detenție Centrul Penitenciar Las Palmas. De asemenea, este îndeplinită și condiția dublei incriminări a faptei pentru care a fost condamnat, în legislația română fapta pentru care acesta a suferit condamnarea are corespondent, respectiv infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Raportat la critica recurentului, rezultă din declarațiile date în datele de 21 mai 2009 și 3 aprilie 2009, că numitul R.C. și-a manifestat acordul de a fi transferat într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei. Concret, la data de 3 aprilie 2009 cetățeanul român și-a exprimat acordul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, declarația sa fiind atașată la dosar (fila 20 din dosarul de sesizare). Doar în recurs, acesta a depus un înscris în care, într-un mod pueril arată că „nu sunt de acord cu executarea restului în România din motive personale".

Într-un astfel de context, se poate lesne constata că întreaga procedură specială incidență a fost respectată de către instanța de fond care, în aceste condiții, a pronunțat o hotărâre în deplină legalitate și temeinicie.

Așa fiind, recursul de față nu are suportul concret și juridic în a fi considerat ca fiind fondat, fiind de respins pe considerentele art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana condamnată R.C. împotriva sentinței penale nr. 98/ F din 01 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul persoană condamnată la plata sumei de 620 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2011.