ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 415/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin cererea înregistrată la data de 9 februarie 2018 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamantul A. l-a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că pârâtul i-a încălcat dreptul la onoare, demnitate, imagine și viață privată, prin publicarea unor articole defăimătoare, însoțite de fotografii, pe pagina de facebook "Comuna Bărcănești încotro?" și să îl oblige pe pârât la plata către reclamant a sumei de 100.000 euro, reprezentând daune morale provocate de prejudicierea imaginii acestuia, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 58, 70, 75, 252, 253, 1.349, 1.357 și următoarele C. civ., art. 30 alin. (6) din Constituție și art. 10 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Prin sentința civilă nr. 4745 din data de 4 iunie 2018, Judecătoria Ploiești a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Prin sentința civilă nr. 3853 din 21 decembrie 2018, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis în parte acțiunea, a constatat caracterul ilicit al faptei pârâtului, materializată în articolele postate pe pagina de facebook "Comuna Barcănești încotro?" în perioada noiembrie 2017 - ianuarie 2018 și l-a obligat pe pârât la plata către reclamant a sumei de 1.000 RON cu titlu de daune morale. De asemenea, l-a obligat pe pârât să publice hotărârea pe pagina de facebook "Comuna Barcănești încotro?", al cărei administrator este, după rămânerea definitivă a acesteia, cu protejarea datelor cu caracter personal.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, prin decizia nr. 2341 din data de 10 octombrie 2019, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 3853 din data de 21 decembrie 2018 a Tribunalului Prahova, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a declarat recurs pârâtul B..

Prin cererea inițială de recurs, formulată în termen legal, la data de 5 noiembrie 2019, recurentul-pârât B., fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în esență, a susținut că nu are parte de un proces echitabil, precum și că nu i-a fost admisă proba cu interogatoriul numiților C., D., A., E., F., G., probă pe care o consideră esențială pentru aflarea adevărului în acest dosar.

A arătat că declarațiile martorilor C. și D. au fost subiective, având în vedere că aceștia au fost menționați de Curtea de Conturi Prahova în raportul de audit efectuat în data de 7 decembrie 2017.

Totodată, a apreciat că sancțiunea luată împotriva sa (1.000 RON daune morale și cheltuieli de judecată) este una nelegală și, de asemenea, că nu a fot luat în considerare scopul urmărit prin crearea paginii de facebook "Comuna Bărcănești Încotro?", respectiv aceea de informare corectă a cetățenilor acestei comune.

Prezentând pe larg circumstanțele speței și situația de fapt, recurentul-pârât a subliniat că nu i-au fost încuviințate proba cu martori și proba cu interogatoriul, pe care le consideră esențiale.

Prin cererea depusă la data de 30 martie 2020, recurentul-pârât a arătat că declară recurs "împotriva încheierii Hotărârii 2341/2019 din data de 10 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești", prin care a fost respinsă ca inadmisibilă, cererea de intervenție principală/accesorie, solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în tot/modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul încuviințării în principiu a intervenției principale/accesorii.

Totodată, a reluat o parte din cele arătate prin prima cerere de recurs, susținând și că timp de patru ani a fost hărțuit de primarul A., care, în această etapă procesuală, este reprezentat de avocatul Primăriei Bărcănești.

De asemenea, a menționat că, în cauză, curtea de apel i-a respins ca nefondată calea de atac promovată pentru că nu a scris în întâmpinare ceea ce a susținut în fața instanței.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 13 ianuarie 2020 și a fost repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 6.

Prin decizia nr. 940 din data de 3 iunie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurentul B. împotriva deciziei nr. 2341 din data de 10 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în favoarea secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 12 august 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2, astfel cum rezultă din fișa ECRIS, aflată la dosar.

Prin rezoluția din data de 10 septembrie 2020, s-a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, reținându-se că procedurile de comunicare reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ. au fost efectuate de către secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În concluziile raportului întocmit în cauză, s-a reținut că, în opinia raportorului, părțile au deschisă calea de atac a recursului împotriva deciziei recurate, iar calea de atac este legal timbrată.

În ceea ce privește recursul depus la data de 5 noiembrie 2019, raportorul a constatat că acesta este depus în termen legal, iar cererea de recurs îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Raportat la cerința impusă de lit. d) a art. 486 alin. (1) C. proc. civ., raportorul a reținut că recurentul-pârât nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de lege, iar intimatul-reclamant, prin întâmpinare, a invocat excepția nulității recursului apreciind că susținerile părții adverse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la cererea de recurs depusă la data de 30 martie 2020, raportorul a constatat că aceasta îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ., însă nu este semnată și este depusă cu depășirea termenului legal; cu privire la această cerere de recurs, intimatul-reclamant a invocat excepția tardivității și a nulității.

Prin urmare, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că, în speță, ceea de-a doua cerere de recurs formulată de recurentul-pârât nu îndeplinește condiția de formă reglementată de art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ. și, în măsura în care nu va fi complinită lipsa semnăturii, este incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 486 alin. (3) din același cod.

De asemenea, a apreciat că împrejurarea depunerii acestei cereri cu depășirea termenului legal, nu este de natură a atrage incidența excepției tardivității recursului, întrucât hotărârea pronunțată de către curtea de apel a fost recurată în termenul prevăzut de lege, prin prima cerere de recurs formulată de către parte, la data de 5 noiembrie 2019.

În ceea ce privește cerința motivării recursului, raportorul și-a exprimat opinia în sensul că în speță este incidentă sancțiunea nulității recursului, reglementată de art. 489 C. proc. civ., având în vedere că, prin cererea inițială de recurs, recurentul-pârât nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar motivele de recurs susținute prin cea de a doua cerere nu au fost formulate în termen legal și nici nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii recurate.

Completul de filtru nr. C2, prin rezoluția din data de 16 noiembrie 2020, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru depunerea punctelor de vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

Părțile nu au formulat puncte de vedere la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 1 februarie 2021, în cauză a fost fixat termen la data de 9 martie 2021, în camera de consiliu, fără citare părților, în vederea analizării admisibilității în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că, în cazul în care este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, completul anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speță, prin cererea inițială de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, recurentul-pârât, făcând o prezentare detaliată a situației de fapt și a circumstanțelor cauzei, în esență, a invocat nerespectarea dreptului la un proces echitabil, susținând că nu i-a fost încuviințată proba cu interogatoriul, pe care o apreciază esențială în cauză, că martorii audiați au fost subiectivi, precum și că nu a fost avut în vedere scopul pentru care a fost creată pagina de facebook "Comuna Bărcănești Încotro?".

Or, aspectele care vizează situația de fapt a speței nu pot face obiectul analizei în această cale extraordinară de atacat, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situații de fapt ori la modificarea celei deja reținute.

Totodată, instanței de recurs nu îi este permisă o reapreciere a probelor, aceste aspecte nevizând legalitatea hotărârii atacate și, prin urmare, nu pot fi circumscrise vreuneia dintre ipotezele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, cum susținerile formulate de recurentul-pârât nu reprezintă critici concrete și veritabile de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce privește criticile aduse prin cererea de recurs depusă la data de 30 martie 2020 (conform datei menționate pe plicul aflat la dosarul secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție), Înalta Curte reține că acestea au fost formulate cu depășirea termenului legal [comunicarea deciziei recurate către recurentul-pârât s-a realizat la data de 21 noiembrie 2019, iar termenul de declarare și motivare a recursului, calculat conform art. 181 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ., s-a împlinit la data de 23 decembrie 2019, în raport de art. 485 alin. (1) C. proc. civ..], fiind, astfel, incidentă sancțiunea nulității reglementată de art. 489 alin. (1) din cod.

Așa fiind, cum recurentul-pârât nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., iar cererea formulată la data de 30 martie 2020 a fost depusă cu depășirea termenului legal și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la prevederile art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 2341 din data de 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 martie 2021.