CASE OF GALEA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 25510/04

prezentată de Gheorghe Alexandru

GÂLEA

împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 14 octombrie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupan

č

i

č,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra, judecători;

și Santiago Quesada, grefier de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 30 martie 2004,

Având în vedere decizia Curții de a se prevala de

art. 29 alin. 3

din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamantul, domnul Gheorghe Alexandru Gâlea, este cetățean român, s-a născut în 1954 și locuiește la Constanța. Guvernul român (

Guvernul

) a fost reprezentat de agentul său guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

A. Circumstanțele cauzei

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează

:

Din cauza restructurării armatei și poliției, începută încă din 1995, au fost adoptate mai multe măsuri legislative cu scopul de a încuraja militarii și polițiștii să ceară trecerea lor în rezervă și, în consecință, pensionarea lor anticipată.

În această privință, în afara pensiei, statul le-a acordat compensații scutite de impozit și calculate în raport cu solda lor lunară brută.

La cererea lor, militarii de carieră au fost trecuți în rezervă și pensionați anticipat având dreptul la pensie și la compensațiile menționate anterior. În momentul plății acestor compensații, Ministerul de Apărării (în continuare denumit

Ministerul

) a scăzut cifra impozitului din venit.

În 2001 reclamantul a sesizat Judecătoria Constanța cu o acțiune vizând obligarea Ministerului la restituirea sumei de 68.141.471 lei vechi românești, cifră reprezentând suma reținută cu titlu de impozit, menționând că aceste compensații erau scutite de impozit.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă din data de 5 octombrie 2001 Tribunalul Constanța a admis parțial cerera reclamantului și a condamnat Ministerul să-i plătească suma de 80.075.089 lei vechi românești, adică în jur de 3.000 euro. Reclamantul a încasat, la o dată neprecizată, această sumă.

În anul 2002 Procurorul general al României a promovat în fața Curții Supreme de Justiție un recurs în anulare împotriva acestei hotărâri judecătorești. El a menționat că interpretând legislația internă, Curtea de Apel comisese erori grave de drept, ce au condus la o soluționare greșită a litigiului.

Printr-o hotărâre din data de 29 octombrie 2003, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul în anulare, a casat decizia și hotărârea susmenționată și a respins acțiunea reclamantului. Ea a considerat că plățile compensatorii erau de natură salarială, fiind prin urmare supuse impozitării.

La data de 27 aprilie 2005 administrația financiară a cerut reclamantului să ramburseze suma încasată potrivit deciziei definitive din data de 5 octombrie 2001 și dobânzile aferente calculate până la data de 18 ianuarie 2005.

La data de 6 iulie 2005 reclamantul a plătit 1.000 lei noi românești (RON) în contul Ministerului Finanțelor. La data de 28 martie 2006 reclamantul a plătit 1.000 RON în același cont.

PLÂNGERE

Reclamantul se plânge că obligația de a restitui o sumă încasată în baza unei hotărâri devenită definitivă a încălcat dreptul la respectarea bunurilor sale. El invocă art. 6 alin. 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, precum și art. 13 și 14 din Convenție.

ÎN DREPT

La data de 8 septembrie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Gheorghe Alexandru GÂLEA, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și suma de 2.000 RON (două mii lei noi românești) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românești la rata de schimb din ziua plății, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil și se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.

»

La data de 17 iulie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de reclamant:

«

Subsemnatul, Gheorghe Alexandru GÂLEA, reclamant în cauza citată anterior, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și suma de 2.000 RON (două mii lei noi românești) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil și se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Josep Casadevall,

președinte

Santiago Quesada,

grefier