GEORGESCU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limba franceză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Secția a III-a

HOTĂRÂRE

Cererea nr. 23606/05

prezentată de Niculina GEORGESCU împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 16 septembrie 2008 în cadrul unei camere formate din:

Josep Casadevall, președinte,

Corneliu Bîrsan,

Boštjan M. Zupančič,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Ann Power, judecători,

și Santiago Quesada, grefier de secție,

Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 18 iunie 2005,

Având în vedere decizia Curții de a se prevala de

art. 29 alin. 3

din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și fondul cauzei,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:

ÎN FAPT

Reclamanta, doamna Niculina Georgescu, este cetățeană româncă, s-a născut în anul 1918 și locuiește la București. Ea este reprezentată în fața Curții de domnul D. Stefanoiu, avocat la București. Guvernul român (

Guvernul

) este reprezentat de agentul guvernamental, domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează.

În anii ‘50, un imobil aparținând reclamantei a fost naționalizat. La 18 decembrie 1996 și 20 ianuarie 1997 statul a vândut două apartamente ale imobilului lui V.O. și T.V. care locuiau în ele în calitate de chiriași.

Prin sentința definitivă din data de 2 octombrie 1997 Judecătoria a admis acțiunea reclamantei în revendicare a imobilului împotriva Consiliului local și societății care administra bunurile statului, a constatat că reclamanta era proprietara lor și a condamnat părțile pârâte să i le restituie. Prin decizia din data de 24 martie 1998 Primăria a dispus restituirea imobilului.

Prin două decizii definitive din data de 30 noiembrie și 8 decembrie 2000, Curtea de Apel București a respins acțiunile reclamantei privind anularea contractelor de vânzare încheiate între V.O și T.V. și stat la 18 decembrie 1996 și 20 ianuarie 1997. Prin decizia definitivă din data de 21 decembrie 2004 Curtea de Apel București a respins și ea acțiunea reclamantei împotriva lui V.O. și T.V. în revendicare a apartamentelor în cauză.

PLÂNGERI

Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1 reclamanta se plânge de o atingere adusă dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, datorită respingerii acțiunilor în anulare a contractelor de vânzare și în revendicare.

ÎN DREPT

La data de 2 iunie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare

:

«

Subsemnatul, Răzvan-Horațiu Radu, agent guvernamental în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că Guvernul român se oferă să plătească doamnei Niculina Georgescu, cu titlu gratuit, suma de 220.000 euro (două sute douăzeci mii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românești

la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va însemna soluționarea definitivă a cauzei.

»

La data de 2 iulie 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de reprezentantul părții reclamante:

«

Subsemnatul, Dan ȘTEFĂNOIU, reprezentant, constat că Guvernul român este dispus să plătească doamnei Niculina Georgescu, cu titlu gratuit, suma de 220.000 euro (două sute douăzeci mii euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românești

la cursul de schimb aplicabil la data plății și va fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu

art. 37 alin. 1

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale.

Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată.»

Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1

in fine

din Convenție).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

CURTEA,

ÎN UNANIMITATE:

Decide să scoată cererea de pe rol.

Josep Casadevall,

președinte

Santiago Quesada,

grefier