MALENE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Traducere din limbile franceză și engleză

Consiliul Europei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului

SECȚIA A TREIA

DECIZIE

Cererea nr. 22280/06

prezentată de Maria MALENE

contra României

Curtea europeană a drepturilor omului (secția a treia), întrunită la 26 august 2008 în completul format din:

Josep Casadevall,

președinte,

Elisabet Fura-Sandström,

Corneliu Bîrsan,

Alvina Gyulumyan,

Egbert Myjer,

Ineta Ziemele,

Ann Power,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier al secției

,

Având în vedere cererea sus menționată introdusă la 25 mai 2006,

Având în vedere decizia Curții de a examina cumulat admisibilitatea și fondul cauzei, după cum o permite articolul 29 § 3 din Convenție,

Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,

Dup deliberare, decide după cum urmează:

ÎN FAPT

Reclamanta, d-na Maria Malene, este o cetățeană română, născută în 1939 și domiciliată în Brașov. Guvernul român («

Guvernul

») este reprezentat de agentul său, Răzvan-Horațiu Radu, subsecretar de Stat la Ministerul Afacerilor Externe.

Faptele în cauză, așa cum au fost expuse de părți, se pot rezuma după cum urmează.

La 23 iulie 1997, ca urmare a decesului surorii sale, reclamanta a chemat în justiție în fața judecătoriei din Făgăraș pe ceilalți opt moștenitori în vederea partajului moștenirii lăsate de soră și a atribuirii loturilor.

După numeroase amânări, judecătoria a procedat la partajul succesiunii și la atribuirea loturilor într-o hotărâre din 17

octombrie 2000.

Procurorul general a formulat un recurs în anulare contra hotărârii din 17 octombrie 2000, devenită definitivă și ca urmare Curtea Supremă de Justiție a casat respectiva hotărâre în 2003 și a trimis cauza în aceeași instanță pentru o reexaminare a cauzei.

Instanța din Făgăraș a pronunțat hotărârea la 1

iulie 2004, care a fost confirmată la 24 iunie 2005 de tribunalul județean Brașov și de Curtea de apel Brașov la 25 noiembrie 2005.

RECLAMAȚIILE

Invocând articolul 6 din Convenție, reclamanta se plânge de durata excesivă, de rezultat și de absența echității procedurii de partaj care s-a încheiat prin hotărârea curții de apel Brașov din 25 noiembrie 2005.

ÎN DREPT

La 22 ianuarie 2008, Curtea a primit de la Guvern următoarea declarație:

“Declar că Guvernul României se oferă să plătească

ex gratia

2

200 euro către d-na Maria

Malene în vederea asigurării unei soluționări amiabile a cauzei sus - menționate aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice daune pecuniare și non pecuniare precum și cheltuielile și costurile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata de schimb aplicabilă la data plății, și scutită de orice impozite ce ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii deciziei Curții, emise conform articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată a acestei sume în perioada menționată de trei luni, Guvernul se angajează să achite, începând cu expirarea acelei perioade și până la achitare, o dobândă simplă având rata egală cu aceea a ratei de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, pe perioada de neplată, plus trei procente. Plata va constitui soluționarea definitivă a cauzei.

”

La 15 februarie 2008, Curtea a primit declarația următoare, semnată de partea reclamantă:

“

Eu, Maria Malene, iau notă că Guvernul României se oferă să-mi plătească

ex gratia

suma de 2

200 euro în vederea asigurării unei soluționări amiabile a cauzei sus - menționate aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice daune pecuniare și non pecuniare precum și cheltuielile și costurile de judecată, va fi convertită în lei românești la rata de schimb aplicabilă la data plății, și scutită de orice impozite ce ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii deciziei luate de Curte, emise conform articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. De la expirarea celor trei luni mai sus menționate până la achitare se va plăti o dobândă simplă la suma de mai sus având rata egală cu aceea a ratei de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene, pe perioada de neplată, plus trei procente.

Accept propunerea și renunț la orice alte pretenții față de România legat de faptele ce au dat naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare definitivă a cauzei.”

Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care s-a ajuns între părți. Ea apreciază că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute în Convenție și în Protocoalele la aceasta și nu constată pe de altă parte nici un motiv de ordine publică ce ar justifica o examinare în continuare a cererii (Articolul 37 § 1

in fine

din Convenție). Ca urmare, este adecvat să se radieze cauza de pe rol.

Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate

Hotărăște

radierea cererii de pe rol.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte