ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2631/2020
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2631/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 9 decembrie 2020
asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13.11.2020, petenta A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2020 de la Judecătoria Onești la o altă instanță, justificat de împrejurarea că în cauză ar fi fost încălcate normele dreptului material, precum și drepturile procesuale ale petentei.
Cererea nu a fost încadrată în drept.
Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Onești la data de 01.10.2020, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., aplicabil în cauză.
Potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia…".
Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecății este întemeiată, așa cum s-a arătat anterior, pe motive de bănuială legitimă și este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. pe rolul Judecătoriei Onești, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Bacău.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 131 raportat la art. 142 C. proc. civ., instanța competentă material a soluționa cauza este Curtea de Apel Bacău, instanță în favoarea căreia va opera prezenta declinare de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Declină competența de soluționare a cererii de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Judecătoriei Onești, formulată de petenta A., în favoarea Curții de Apel Bacău.
Fără cale de atac.
Pronunțată astăzi, 9 decembrie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.