ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2361/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 26 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., obligarea acestuia la plata sumei de 7.306,39 RON, compusă din 6.899,51 RON, achitați către autoritățile din Italia, 132,96 RON, comision bancar aferent și 273,92 RON, traducerea unor documente; la plata sumei de 644,62 RON, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 6.948,91 RON, calculată până la 20.07.2016, inclusiv (data promovării acțiunii), precum și la plata dobânzii legale aferente sumei de 7.306,39 RON, calculate de la data formulării acțiunii, până la data achitării sumei de 319,70 RON, reprezentând TVA, datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3182 din 12 iulie 2017, Judecătoria Suceava a respins, ca neîntemeiată, excepțiile lipsei calității procesuale active și prescripției dreptului material la acțiune, invocate de pârât prin întâmpinare și a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 448 din 6 iunie 2018, Tribunalul Suceava, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamantul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România împotriva sentinței civile nr. 3182 din 12 iulie 2017, pronunțate de Judecătoria Suceava. A schimbat în parte sentința și a admis acțiunea formulată de reclamantul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în contradictoriu cu pârâtul A.. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 7.306,39 RON, din care suma de 6.899,51 RON, achitată către autoritățile din Italia, reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru avariile produse, suma de 132,96 RON, cu titlu de comision bancar și suma de 273,92 RON, constând în cheltuieli pentru traducere de documente; suma de 644,62 RON, reprezentând dobânda legală calculată la suma de 6.948,91 RON, până la 20 iulie 2016; dobânda legală, calculată la suma de 7.306,39 RON, de la data introducerii acțiunii (26 iulie 2016), până la data plății efective; suma de 319,70 RON, reprezentând contravaloarea TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate. L-a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 518,54 RON, reprezentând cheltuieli de judecată la fond, respectiv 259,27 RON, cheltuieli de judecată în apel (taxă judiciară de timbru în fond și apel). A respins, ca neîntemeiată, cererea intimatului-pârât privind obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia pronunțată în recurs Prin decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a constatat perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 448 din 6 iunie 2018, pronunțate de Tribunalul Suceava, secția II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Recursul Împotriva deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, a declarat recurs pârâtul A., la 6 februarie 2020.

Procedura de filtru Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că, deși decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, este susceptibilă de recurs, cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., întrucât calea de atac a fost declarată cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 421 alin. (2) Cod procedură, cererea de recurs nu cuprinde motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în art. 488 C. proc. civ. și nu este timbrată corespunzător dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, aplicabile în cauză. Raportul a fost comunicat părților la 5 octombrie 2020. La 18 octombrie 2020, recurentul a depus un punct de vedere la raport, precum și dovada achitării taxei judiciare de 100 RON, datorate pentru soluționarea recursului, conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. Intimata nu și-a exprimat poziția procesuală cu privire la aspectele reținute în raport. Prin rezoluția din 20 octombrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, la 12 noiembrie 2020.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate recursul, din perspectiva excepției tardivității, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același act normativ, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare". Art. 181 alin. (1) pct. 2 din același act normativ prevede că, atunci "când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește". Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Art. 182 din același cod prevede că "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură." În cauză, obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, prin care a fost constatat ca fiind perimat recursul declarat de pârâtul A. împotriva deciziei nr. 448 din 6 iunie 2018 a Tribunalului Suceava, secția II-a civilă. Potrivit mențiunii aplicate de Curtea de Apel Suceava pe cererea de recurs formulată de recurentul A. rezultă că acesta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 19 din 16 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, la 6 februarie 2020. Din coroborarea dispozițiilor art. 185 alin. (1) cu cele ale art. 421 alin. (2) C. proc. civ. rezultă că termenul în care putea fi formulat, cel mai târziu, recursul s-a împlinit la 22 ianuarie 2020, dată calculată în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Astfel, Înalta Curte constată că recurentul-pârât A. a promovat recursul cu încălcarea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. Concluzionând, pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul formulat de recurentul-pârât A., ca tardiv declarat. PENTRU ACESTE MOTIVE,