ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1420/2018

HOTĂRÂRE

24.04.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1420/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 4 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se stabilească domiciliul minorelor A. și C. la domiciliul său până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a cererilor accesorii cu privire la minore în dosarul nr. x/2017.

Judecătoria Tulcea, prin Sentința civilă nr. 3119 din data de 20 decembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de pârât și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a făcut aplicarea art. 920 și 998 raportat la art. 126, interpretat per a contrario, art. 129 alin. (2) pct. 3 raportat la art. 915 și art. 132 C. proc. civ., luând în considerare și prevederile H.G. nr. 337/1993.

În esență, a reținut că art. 920 C. proc. civ. face trimitere la procedura ordonanței președințiale, prevăzând că, pe tot timpul procesului, instanța poate lua măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei.

Totodată, a constatat că potrivit art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în prima instanță asupra fondului dreptului.

Cum, în speță, se solicită luarea unei măsuri provizorii până la soluționarea dosarului având ca obiect principal divorț, cererea accesorie privind stabilirea locuinței minorului este în competența instanței prevăzute de art. 915 C. proc. civ., normă de competență derogatorie de la dispozițiile de drept comun prevăzute de art. 107 și următoarele C. proc. civ.

A reținut că din înscrisurile depuse la dosar, precum și din susținerile părților rezultă că soții au locuit în sat Cîrja, oraș Murgeni, județul Vaslui, unde își are domiciliul și pârâtul.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 5 februarie 2018, sub nr. x/2018.

Prin Sentința civilă nr. 781 din data de 30 martie 2018, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței sale teritoriale, excepție invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca instanță superioară și comună, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în materia minori și familie, în cauzele având drept obiect ordonanțe președințiale - stabilire domiciliu minor, este competentă teritorial, ca instanță de tutelă, instanța de la domiciliul actual și real al minorului, în conformitate cu prevederile art. 998 raportat la art. 94 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., cu referire la art. 265 și art. 107 C. civ. și art. 114 C. proc. civ.

Totodată, a apreciat că cererea de ordonanță președințială nu are caracterul unei cereri incidentale în cadrul procesului de divorț dintre aceleași părți, iar, în acest context, criteriul de competență teritorială relevant în cauză este indicat de dispozițiile art. 114 C. proc. civ. - reședința persoanelor ocrotite A. și C. (județul Tulcea), competența fiind exclusivă și de ordine publică.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând ca, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună stabilirea locuinței minorelor A. și C. la domiciliul său din județul Tulcea, până la soluționarea definitivă a cererii de divorț și a cererilor accesorii cu privire la minore, care fac obiectul dosarului nr. x/2017.

Judecătoria Tulcea, pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul nr. x/2017, prin Sentința civilă nr. 905 din data de 13 aprilie 2018, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei Bârlad.

În procedura divorțului art. 920 C. proc. civ. statuează că "instanța poate lua, pe tot parcursul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei".

Potrivit art. 997 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de judecată (...), va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."

Conform art. 998 C. proc. civ., cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului.

Prin urmare, în ceea ce privește ordonanța președințială, competența este determinată de instanța competentă să judece fondul dreptului.

Atât timp cât a fost formulată o cerere de divorț, fondul dreptului raportat la obiectul ordonanței președințiale este reprezentat de cererile accesorii formulate în cadrul acestui proces, iar nu de eventualele cereri ce ar putea fi formulate conform art. 114 alin. (1) C. proc. civ.

Raportul dintre norma generală și norma specială se rezolvă din perspectiva principiului specialia generalibus derogant, în cauză negăsindu-și aplicabilitatea norma prevăzută de art. 114 alin. (1) C. proc. civ., regăsită în Cartea I, intitulată "Dispoziții generale", care face trimitere la instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, fiind aplicabile prevederile art. 915 și 919 C. proc. civ., aflate în cartea a VI-a, intitulată "Proceduri speciale", potrivit cărora instanța învestită cu soluționarea divorțului se pronunță și cu privire la cererea accesorie vizând stabilirea locuinței minorului.

În speță, cum în favoarea Judecătoriei Bârlad a fost declinată competența de soluționare a cererii de divorț și, astfel, a cererilor accesorii ce formează obiectul dosarului nr. x/2017, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.