CASE OF POPA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
CASE OF POPA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the SCM Romania and IER (CtEDO, 2008)
©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (
www.csm1909.ro
) și al Institutului European din România (
www.ier.ro
). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.
©The document
was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (
www.csm1909.ro
) and the European Institute of Romania (
www.ier.ro
). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.
Traducere din limba franceză
Consiliul Europei
Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Secția a III-a
HOTĂRÂRE
Cererea nr. 34768/04
prezentată de Iacob POPA
împotriva României
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a III-a), statuând la data de 21 octombrie 2008 în cadrul unei camere formate din:
Josep Casadevall, președinte,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupan
č
i
č,
Egbert Myjer,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ann Power, judecători;
și Santiago Quesada, grefier de secție,
Având în vedere cererea menționată anterior înaintată la data de 15 septembrie 2004,
Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei,
După ce a deliberat asupra ei, a pronunțat următoarea hotărâre:
ÎN FAPT
Reclamantul, domnul Iacob Popa, este cetățean român, s-a născut în 1947 și locuiește la Sibiu. Guvernul român (
Guvernul
) a fost reprezentat de domnul Răzvan-Horațiu Radu, de la Ministerul Afacerilor Externe, agent guvernamental al Guvernului român pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
A. Circumstanțele cauzei
Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, se pot rezuma după cum urmează
:
Reclamantul, fost militar, a inițiat o acțiune privind plata pensiei pentru trecere în rezervă. Acțiunea era îndreptată împotriva Ministerului Apărării, care era fostul angajator al reclamantului și împotriva Ministerului Finanțelor.
Prin decizia din data de 21 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, care confirma decizia Tribunalului Sibiu din data de 30 mai 2002, acțiunea reclamantului a fost admisă și instanțele au dispus ca Ministerul Apărării și Ministerul Finanțelor să plătească împreună reclamantului suma de 122.011.568 lei vechi românești (ROL).
Prin decizia din data de 12 mai 2004, Curtea de Casație și Justiție (
Înalta Curte de Casație și Justiție
) a admis recursul extraordinar în anulare promovat de procurorul general și a anulat decizia din data de 21 octombrie 2002, respingând apoi acțiunea reclamantului.
B. Dreptul și practica interne pertinente
Partea esențială a dreptului intern pertinent este descrisă în Hotărârile
Brumărescu împotriva României
, [GC], nr. 28342/95, paragrafele 32-33, CEDH 1999-VII,
SC Mașinexportimport Industrial Group SA împotriva României
, nr. 22687/03, 1 decembrie 2005, paragraful 22 și
Driha împotriva României
, nr. 29556/02, paragrafele 10-17, 21 februarie 2008.
PLÂNGERE
Invocând art. 6 alin. 1 din Convenție, reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului la securitatea raporturilor juridice și dreptului la un proces echitabil datorită rejudecării deciziei definitive pronunțată în favoarea sa, în urma recursului extraordinar în anulare promovat de procurorul general.
Reclamantul se plânge de o atingere adusă dreptului său la respectarea bunurilor sale, garantate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ținând cont de faptul că în urma unui recurs extraordinar în anulare promovat de procurorul general și admis de Curtea de Casație și Justiție, a fost privat de creanța pe care o deținea în baza unei hotărâri judecătorești definitive.
Reclamantul invocă de asemenea încălcarea art. 13 din Convenție precum și a art. 6.
În final, el invocă încălcarea art. 14 din Convenție plângându-se de discriminare față de alte persoane aflate în aceeași situație, care au primit compensații cu titlu de pensie, pe același temei legal ca cel invocat de el.
ÎN DREPT
La data de 12 septembrie 2008 Curtea a primit de la Guvern declarația următoare
:
«
Declar că Guvernul român se oferă să-i plătească domnului Iacob Popa, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și să-i restituie sumele eventual percepute în urma executării deciziei Curții de Casație și Justiție din data de 12 mai 2004 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românești la cursul de schimb din ziua plății și fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În caz de neplată în termenul stabilit, Guvernul se obligă să plătească, începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.
Guvernul se angajează să renunțe la orice pretenție față de reclamant în privința faptelor ce au stat la baza cererii respective, inclusiv executarea deciziei Curții de Casație și Justiție din data de 12 mai 2004 sau oricărei alte hotărâri de condamnare a reclamantului la rambursarea sumei litigioase.
»
La data de 7 august 2008 Curtea a primit declarația următoare semnată de partea reclamantă :
«
Subsemnatul, Iacob Popa, constat că Guvernul român este dispus să-mi plătească, cu titlu gratuit, suma de 1.250 euro (una mie două sute cinci zeci euro) și să-mi restituie sumele eventual percepute în urma executării deciziei Curții de Casație și Justiție din data de 12 mai 2004 în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având la bază cererea susmenționată în curs în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în lei românești la cursul de schimb din ziua plății și fi scutită de orice fel de impozit ce ar fi eventual aplicabil. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu
art. 37 alin. 1
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Începând de la data expirării termenului amintit și până la momentul plății efective a sumei respective, se va plăti o dobândă simplă, a cărei rată este egală cu rata dobânzii pentru facilitatea de credit marginal practicată de Banca Centrală Europeană, la care se vor adăuga trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei.
Constat de asemenea că Guvernul se angajează să renunțe la orice pretenție în privința faptelor ce au stat la baza cererii, inclusiv executarea deciziei Curții de Casație și Justiție din data de 12 mai 2004 sau oricărei alte hotărâri de condamnare la rambursarea sumei litigioase.
Accept această propunere și renunț de altfel la orice pretenție împotriva României în privința faptelor aflate la originea cererii respective. Declar cauza definitiv soluționată. »
Curtea ia act de soluționarea pe care amiabilă la care au ajuns părțile. Ea consideră că aceasta se inspiră din respectarea drepturilor omului pe care le recunosc Convenția și Protocoalele sale și nu constată de altfel niciun motiv de ordine publică ce ar putea impune continuarea examinării cererii (art. 37 alin. 1
in fine
din Convenție). Prin urmare, decide să scoată cauza de pe rol.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
CURTEA,
ÎN UNANIMITATE:
Decide să scoată cererea de pe rol.
Josep Casadevall,
președinte
Santiago Quesada,
grefier