Secțiunea a treia Cerere nr. 2612/05 prezentată de Hüseyin TAȘKIN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 21 octombrie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ișil Karakaș, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 1 noiembrie 2002, După ce a deliberat, a făcut următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Hüseyin Tașkćn, este un resortisant turc, născut în 1958. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Arslan H A fost reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1998, reclamantul a fost condamnat la o condamnare penală. El și-a ispășit pedeapsa în mai multe penitenciare și a fost încarcerat în august 2001 la închisoarea de tip F din K La 8, 11 și 25 septembrie 2001, reclamantul i-a scris avocatului său. Înainte de a fi trimise la destinatarul lor, aceste scrisori au fost controlate de către administrația penitenciară care a pus o ștampilă cu mențiunea În această privință, avocatul reclamantului sesizează procurorul Republicii Izmir cu privire la o plângere împotriva directorului și a gardienilor închisorii pentru abuz de putere. La 13 noiembrie 2001, procurorul Republicii a pronunțat un refuz de a da în judecată. Invocând articolele 6 și 8 din convenție, reclamantul se plânge de controlul schimburilor sale de corespondență cu avocatul său și de consecințele sale asupra echității procedurii. Invocând art. 13 din convenție, reclamantul se plânge de lipsa unor căi de atac eficiente în dreptul intern pentru a-și invoca afirmațiile. Curtea subliniază că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea formulată de reclamant din următoarele motive: la 22 februarie 2005, Curtea a decis să comunice cererea guvernului. În august 2005, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitatea și justificarea cererii, acestea fiind adresate părții solicitante la 4 august 2005, care a fost invitată să își transmită observațiile ca răspuns. La 14 septembrie 2005, recurenta și-a prezentat observațiile ca răspuns la observațiile guvernului și la cererile sale de satisfacție echitabilă în temeiul articolului 41 din convenție. La 13 decembrie 2005, camera a decis, în temeiul articolului 47 alineatul (5) din Regulamentul de procedură al Curții, să modifice data depunerii cererii și să o trimită la 1 În temeiul articolului 54 alineatul (2) litera (c) din regulament, Comisia a invitat, de asemenea, părțile să prezinte observații suplimentare cu privire la această modificare. La 6 și, respectiv, 26 ianuarie 2006, părțile au transmis observațiile suplimentare solicitate de grefă. La 9 martie 2007, guvernul a transmis grefei o scrisoare, care a fost trimisă reprezentantului reclamantului la 2 mai 2007. La 27 februarie 2008 și, respectiv, la 9 iunie 2008, două scrisori recomandate cu confirmare de primire au fost trimise reclamantului, una la închisoarea de tip F din K Prin urmare, grefa a informat reclamantul că reprezentantul său nu poate fi contactat și i-a reamintit că revine părții solicitante sarcina de a face cunoscute orice schimbare de adresă. În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, grefa a solicitat, de asemenea, reclamantului să precizeze dacă intenționează sau nu să își mențină cererea și a atras atenția asupra necesității de a răspunde în termenul stabilit. Aceasta a indicat că, în conformitate cu același articol, ea ar putea anula o cerere de rol, atunci când circumstanțele sugerează că un reclamant nu intenționează să mențină cererea sa. Poșta astfel trimis reclamantului a fost ambele returnate la Curte de către serviciile poștale turcești, unul care poartă mențiunea În această privință, Curtea arată, având în vedere documentele dosarului, că, în declarația de venit trimisă de reclamant în sprijinul cererii sale de asistență judiciară, el a declarat că a ieșit din închisoare, dar nu a menționat nicio nouă adresă. Or, Curtea amintește că, în temeiul articolului 47 alineatul (6) din Regulamentul de procedură, reclamantul trebuie să informeze Curtea cu privire la orice modificare a În cazul de față, nici reclamantul, nici avocatul său nu au raportat nicio modificare a adresei. Cea mai recentă scrisoare adresată Curții a reclamantului datează din 6 martie 2006. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) in fine, Curtea consideră că nicio circumstană specială privind respectarea drepturilor garantate de Convenie sau de protocoalele sale nu impune continuarea examinării cererii. Prin urmare, cauza rolului trebuie eliminată. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să elimine cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Grefier Președintele
Requête n
o
2612/05
présentée par Hüseyin TAȘKIN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (troisième section), siégeant le 21 octobre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 1
er
novembre 2002,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Hüseyin Tașkın, est un ressortissant turc, né en 1958. Il était représenté devant la Cour par M
e
Ș. Arslan Hızal. Lors de l'introduction de la requête, il était détenu à la prison de type F de Kırıklar. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») était représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1998, le requérant fut condamné à une peine de réclusion criminelle. Il purgea sa peine dans différents centres pénitentiaires et fut incarcéré en août 2001 à la prison de type F de Kırıklar.
Les 8, 11 et 25 septembre 2001, le requérant écrivit à son avocat. Avant d'être acheminées vers leur destinataire, ces courriers furent contrôlés par l'administration pénitentiaire qui apposa un cachet portant la mention «
a été vu
» sur les enveloppes.
Sur ce, l'avocat du requérant saisit le procureur de la République d'Izmir d'une plainte contre le directeur et les gardiens de la prison pour abus de pouvoir.
Le 13 novembre 2001, le procureur de la République prononça un non-lieu à poursuivre.
Le requérant forma opposition contre cette décision devant la cour d'assises de Karșıyaka.
Le 5 avril 2002, la cour d'assises rejeta ce recours.
1.
Invoquant les articles 6 et 8 de la Convention, le requérant se plaint du contrôle de ses échanges de correspondance avec son avocat et de ses conséquences sur l'équité de la procédure.
2.
Invoquant l'article 13 de la Convention, le requérant se plaint de l'absence de voies de recours effectives en droit interne pour faire valoir ses allégations.
La Cour relève qu'il n'y a pas lieu d'examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
Elle rappelle que, le 22 février 2005, elle a décidé de communiquer la requête au Gouvernement.
Le 1
er
août 2005, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Celles-ci ont été adressées à la partie requérante le 4 août 2005, laquelle a été invitée à faire parvenir les siennes en réponse.
Le 14 septembre 2005, la partie requérante a transmis ses observations en réponse à celles du Gouvernement ainsi que ses demandes de satisfaction équitable au titre de l'article 41 de la Convention.
Le 13 décembre 2005, la chambre a décidé, en vertu de l'article 47 § 5 du règlement de la Cour de modifier la date d'introduction de la requête et de porter celle-ci au 1
er
novembre 2002. En vertu de l'article 54 § 2 c) du règlement, elle a également invité les parties à soumettre de nouvelles observations eu égard à cette modification.
Les 6 et 26 janvier 2006 respectivement, les parties ont envoyé les observations complémentaires demandées par le greffe.
Le 9 mars 2007, le Gouvernement a transmis un courrier au greffe, lequel a été envoyé au représentant du requérant le 2 mai 2007. Le courrier ainsi expédié par le greffe lui fut retourné avec la mention «
a déménagé
» apposée par les services postaux turcs.
Les 27 février et 9 juin 2008 respectivement, deux lettres recommandées avec accusé de réception furent envoyées au requérant, l'une à la prison de type
F de Kırıklar où il était détenu au moment de l'introduction de la requête, l'autre à l'adresse du domicile indiqué sur le formulaire de requête. Le greffe informait ainsi le requérant que son représentant était injoignable et lui rappelait qu'il incombe à la partie requérante de faire connaître tout changement d'adresse. Sur le fondement de l'article 37 § 1 a) de la Convention, le greffe a également demandé au requérant de préciser s'il entendait ou non maintenir sa requête et a attiré son attention sur la nécessité de répondre dans le délai imparti. Elle y a indiqué qu'aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle, lorsque les circonstances donnent à penser qu'un requérant n'entend pas maintenir sa requête.
Les courriers ainsi envoyés au requérant furent tous deux retournés à la Cour par les services postaux turcs, l'un portant la mention «
inconnu
». A cet égard, la Cour relève, au vu des pièces du dossier, que dans la déclaration de revenus envoyé par le requérant à l'appui de sa demande d'assistance judiciaire, il déclara être sorti de prison mais ne mentionna aucune nouvelle adresse.
Or, la Cour rappelle qu'en vertu de l'article 47 § 6 du règlement «
le requérant doit informer la Cour de tout
changement d
'adresse et de tout fait pertinent pour l'examen de sa requête
». En l'espèce, ni le requérant ni son avocat n'ont jamais signalé de changement d
'adresse. La lettre à la Cour la plus récente de la partie requérante date du 6 mars 2006.
A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n'entend plus maintenir sa requête, au sens de l'article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, conformément à l'article 37 § 1
in fine
, la Cour estime qu'aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n'exige la poursuite de l'examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l'affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président