BUZÁSSY v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 42530/05 de către Lajos BUZÁSSY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 21 octombrie 2008 în calitate de Cameră compusă de: Françoise Tulkens, Președinte, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Nona Tsotsoria, judecători și Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 18 noiembrie 2005, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Lajos Buzássy, este un național maghiar care s-a născut în 1942 și locuiește în Pécs. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Schiffer, un avocat care practică în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției Legii. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 mai 1999 a fost preferată o procedură de acuzare împotriva reclamantului, care a fost acuzat de falsificarea unui document oficial. După numeroase audieri, la 25 februarie 2003, Curtea Centrală de District Buda a constatat că reclamantul a fost vinovat și l-a condamnat la o amendă. Curtea a susținut că mărturia reclamantului a fost implauabilă și că trebuie să fi știut că documentul impugat a conținut informații false atunci când a făcut uz de ea. La recurs, la 24 mai 2005, Curtea Regională de Budapesta a susținut condamnarea reclamantului, în timp ce a anulat hotărârea de primă instanță a celor patru co-apăratori, din diferite motive. Curtea a susținut că, în ceea ce privește vina reclamantului, aceaceasta a fost obligată de concluziile de fapt stabilite de instanța de primă instanță și că aceaceasta a fost împiedicată de lege de a efectua o evaluare diferită a probelor decât Curții de District. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la protragerea procedurii. În plus, el a depus, fără a explica și nu a susținut această plângere, că reticența Curții regionale de a reevalua dovezile în favoarea sa a constituit o încălcare a articolului 13. La 22 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 4.800 de euro domnului Lajos Buzássy în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” La 25 septembrie 2008, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Ungariei sunt dispus să-mi plătească suma de 4.800 de euro, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în moneda națională la rata aplicabilă la data plății, și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o rezoluție finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă Având în vedere cele de mai sus, este necesar să scoatem cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cazuri. Președintele grefierului Sally Dolle Françoise Tulkens

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 42530/05

by Lajos BUZÁSSY

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21

October 2008 as a Chamber composed of:

Françoise Tulkens,

President,

Ireneu Cabral Barreto,

Vladimiro Zagrebelsky,

Danutė Jočienė,

Dragoljub Popović,

András Sajó,

Nona Tsotsoria,

judges,

and Sally Dollé,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 18 November 2005,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Lajos Buzássy, is a Hungarian national who was born in 1942 and lives in Pécs. He was represented before the Court by Mr

A.

Schiffer, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Justice and Law Enforcement.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

On 14 May 1999 a bill of indictment was preferred against the applicant. He was charged with the forgery of an official document.

After numerous hearings, on 25 February 2003 the Buda Central District Court found the applicant guilty as charged and sentenced him to a fine. The court held that the applicant's testimony was implausible and that he must have known that the impugned document had contained untrue information when he had made use of it.

On appeal, on 24 May 2005 the Budapest Regional Court upheld the applicant's conviction, while it reversed the first-instance judgment in respect of the four co-defendants, for various reasons. The court held that, in so far as the applicant's guilt was concerned, it was bound by the findings of fact as established by the first-instance court and that it was prevented by the law from making a different assessment of the evidence than the District Court.

COMPLAINTS

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the protraction of the proceedings. Moreover, he submitted, without further explaining or substantiating that complaint, that the Regional Court's reluctance to re-assess the evidence in his favour had amounted to a breach of Article 13.

THE LAW

On 22 September 2008 the Court received the following declaration from the Agent of the Government:

“I declare that the Government of Hungary offer to pay 4,800 euros to Mr

Lajos

Buzássy with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

On 25 September 2008 the Court received the following declaration signed by the applicant:

“I note that the Government of Hungary are prepared to pay me the sum of 4,800

euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against Hungary in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Sally Dollé

Françoise Tulkens

Registrar

President