Decizia nr. 5172/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 990/2016 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25 mai 2015, sub nr. x/2015, reclamanta U.A.T. Orașul Chitila (Primăria Orașului Chitila) a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de constatare șl stabilire nereguli, solicitând anularea Deciziei nr. 72/05.05.2015 emisă de Unitatea de soluționare a Contestațiilor POR din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care s-a respins contestația formulată de subscrisa și împotriva Notei de Constatare a neregulilor și de stabilire a Corecțiilor financiare nr. x/26.02.2015 emisă de Direcția de constatare și Stabilire Nereguli din cadrul MDRAP, referitoare la procedura de atribuire a Actului adițional nr. x/15.04.2013 la contractul nr. x/10.08.2011, având ca obiect "Regenerarea infrastructurii rutiere și edilitare în Orașul Chitila, Județul Ilfov".

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 990/2016 din 23 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘUL CHITILA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de constatare și stabilire nereguli și a anulat Decizia nr. 72/05.05.2015 de soluționare a contestației administrative, precum și Nota de Constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.02.2015; a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, parțial în sumă de 6550 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu provizoriu expert parte. La data de 14 iulie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Chitila a formulat cerere de completare a acestei hotărâri, în sensul acordării și a onorariului de avocat în cuantum de 10.984,42 RON. Prin sentința civilă nr. 2951/2016 din 10 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins cererea de completare dispozitiv formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ ORAȘUL CHITILA, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de constatare și stabilire nereguli, ca tardiv formulată.

Căile de atac exercitate în cauză Împotriva sentinței de fond, au declarat recurs, în termen, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Chitila și pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, reclamanta Unitatea Administrativ- Teritorială Orașul Chitila formulând recurs și împotriva sentinței civile nr. 2951/2016 din 10 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 3.1 Recursul MDRAP a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reproșându-se primei instanțe aprecierea eronată asupra constatărilor organelor de control, în legătură cu procedura de atribuire a lucrărilor suplimentare ce fac obiectul actului adițional nr. x, constatări găsite neîntemeiate de către judecătorul fondului, care a reținut că s-au produs dovezi ale incidenței art. 122 lit. b) și lit. i), invocate corect în nota justificativă, de natură a conduce la aplicarea procedurii negocierii directe fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Susține recurentul-pârât că nu sunt aplicabile în cauză prevederile art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, întrucât nu s-a făcut dovada unei constrângeri legate de dreptul de exclusivitate sau de motive tehnice, iar obiectul contractului putea fi îndeplinit și de alți operatori economici. În atare condiții, UAT Orașul Chitila nu avea dreptul de a recurge la procedura negocierii directe fără publicarea unui anunț de participare în baza art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, cerințele acestui text legal nefiind incidente în atribuirea prin act adițional a lucrărilor suplimentare. Se mai reproșează primei instanțe modalitatea de aplicare a prevederilor Legii nr. 50/1991 și a Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcție și instalații din 14.06.1994, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, din ale căror dispoziții nu rezultă "obligația" ca lucrările suplimentare să fie efectuate de executantul inițial. A susținut recurentul-pârât că fiecare operator economic este ținut răspunzător pentru lucrările efectuate, astfel că Asocierea A.-B. S.R.L. ar fi fost obligată să răspundă pentru lucrările efectuate de către un alt executant. Nici termenul de finalizare a lucrărilor suplimentare nu are importanță, întrucât acestea nu au făcut obiectul contractului încheiat între intimata-reclamantă și Asocierea A.-B. S.R.L.. În privința aplicării art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, pretinsă a fi greșită, conform opiniei recurentului-pârât, s-a susținut de către MDRAP că documentația tehnică a fost întocmită, în fapt, cu omisiuni/erori de proiectare, iar acestea nu reprezintă evenimente imprevizibile. Raționamentul primei instanțe, care, analizând caracterul imprevizibil, a avut în vedere studiile geotehnice și dispozițiile de șantier nr. 6/06.12.2011 și nr. 8/12.12.2011, precum și concluziile expertului tehnic din raportul depus la dosar, a fost criticat de către recurentul-pârât, acesta susținând că nu au fost reliefate aspecte noi, ivite pe parcursul derulării contractului de lucrări încheiat inițial. În acest sens, trimite recurentul MDRAP la raportul de expertiză efectuat în cauză, în care s-a arătat că structura compoziției geomorfologice a solului a rămas aceeași, doar că structura sa a permis cantonarea unei pânze acvifere mai aproape de suprafață, iar din experiența expertului, asemenea evoluții pot exista și se pot datora condițiilor meteorologice (cantități mari și torențiale ce nu pot fi preluate imediat prin infiltrații-doar în timp mai îndelungat). În opinia recurentului-pârât, acestea nu reprezintă circumstanțe imprevizibile, fiind cunoscute condițiile meteo din țară, de natură a modifica nivelul pânzei freatice. Nici în ceea ce privește aspectul legat de faptul că anumite lucrări au fost proiectate pe trasee care inițial nu erau parcelate ca terenuri private, ci apăreau în cadastru ca domeniu public, iar ulterior proprietarii au intrat în legalitate, nu consideră recurentul-pârât că ar fi circumstanțe imprevizibile, mai ales că nu a administrat intimata-reclamantă nicio dovadă în acest sens. Se ridică întrebarea, în aceste condiții, dacă intimata-reclamantă nu avea cunoștință de eventuale solicitări de retrocedare, contestații asupra acestor proprietăți sau o evidență a acestor aspecte care influențau regimul juridic al terenurilor respective. În consecință, a subliniat recurentul-pârât că nu au fost îndeplinite cerințele pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, respectiv că nu s-a făcut dovada că circumstanțele care au condus la modificarea prin act adițional a contractului de execuție de lucrări inițial au avut un caracter imprevizibil. 3.2 Recursul UAT Oraș Chitila a vizat soluția primei instanțe privind acordarea cheltuielilor de judecată, într-un cuantum diminuat față de cel solicitat, în privința onorariului cuvenit expertului parte, precum și omisiunea de a se pronunța asupra onorariului pretins de apărătorul ales al reclamantei. A susținut recurenta UAT Oraș Chitila că, diminuând onorariul cuvenit expertului parte, prima instanță nu a luat în considerare faptul că activitatea acestuia a fost aceeași cu cea a expertului desemnat de instanță, astfel că nu se impune diminuarea onorariului în raport de niciun criteriu. În privința onorariului cuvenit apărătorului ales al reclamantei, se arată că instanța nu s-a pronunțat asupra acestor cheltuieli de judecată, deși la dosar au fost depuse dovezi în sensul arătat. 3.3 Reclamanta UAT Orașul Chitila a declarat calea de atac a recursului și împotriva sentinței nr. 295/10.10.2016, prin care a fost respinsă cererea de completare a hotărârii nr. 990/23.03.2016, ca tardiv formulată. Arată recurenta-reclamantă că a solicitat completarea dispozitivului sentinței pronunțate în cauză cu soluția pronunțată asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariul cuvenit apărătorului său ales, însă prima instanță a respins această cerere, reținând, în mod eronat, că a fost depusă direct la dosar pe data de 14.07.2016, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de Legea nr. 554/2004, când, în realitate, cererea a fost trimisă prin scrisoare recomandată cu notă de inventar din data de 11.07.2016, fiind, așadar, în termen.

Apărările formulate în cauză 4.1 Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă UAT Orașul Chitila a solicitat respingerea recursului declarat de către recurentul-pârât MADRAP, arătând că instanța de fond și-a fundamentat soluția pe concluziile expertizei dispuse în cauză, iar lucrările suplimentare au vizat elemente componente ale rețelei de canalizare, iar nu lucrări independente din punct de vedere tehnic de rețeaua ce urma să fie realizată. În sprijinul argumentării soluției corecte pentru care a optat autoritatea contractantă, a invocat aceasta punctul de vedere exprimat de ANRMAP într-o speță similară, executantul fiind ținut de obligația de a îndeplini parametrii calitativi prevăzuți de Legea nr. 10/1995, iar situația ivirii unor circumstanțe imprevizibile este una ce necesită încheierea unui act adițional, pentru a fi respectați acești parametri calitativi și cantitativi urmăriți prin contractul de lucrări. Cât privește aplicarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, a susținut intimata-reclamantă că nu i se poate reproșa efectuarea defectuoasă a studiilor geotehnice, proiectul tehnic fiind unul riguros întocmit în anul 2010, pornind de la cel efectuat în anul precedent, astfel că, până la momentul depunerii proiectului tehnic spre evaluare, situația a fost corespunzător analizată în cuprinsul studiilor de specialitate. La un interval de aproximativ doi ani de la data întocmirii proiectului tehnic ce a stat la baza semnării contractului de finanțare s-a ivit necesitatea efectuării unui nou studiu, solicitându-i-se expertului în cauză să efectueze mai multe foraje, în diverse locații, pe traseul lucrărilor, realizându-se, astfel, 5 foraje, ce au relevat modificări ale stratului acvifer, respectiv circumstanța imprevizibilă survenită. Consideră intimata-reclamantă că, procedând la atribuirea lucrărilor suplimentare prin actul adițional nr. x/15.04.2013, a procedat corect și a realizat o economie față de valoarea lucrărilor proiectate inițial, renunțând la o serie de lucrări propuse prin proiectul tehnic. Cât privește circumstanța imprevizibilă ivită din situația juridică a unor terenuri aflate pe amplasamentul rețelei de canalizare, se susține prin întâmpinare că a fost necesară reconfigurarea traseului după semnarea contractului de finanțare, întrucât în intervalul de timp de la realizarea proiectului tehnic și semnarea contractului până la execuția lucrărilor au intervenit schimbări în limitele cadastrale ce au fost definitivate pe parcursul executării contractului. Contestă intimata-reclamantă afirmația recurentului MDRAP privind întocmirea documentației tehnice de către UAT Orașul Chitila în mod defectuos, cu omisiuni de proiectare, nefiind încălcată nicio normă legală în modalitatea de derulare a activității de proiectare. A făcut trimitere intimata-reclamantă la notificarea Comisiei Europene din data de 21.05.2012, ce a stat la baza emiterii Ordinului ANRMAP nr. 543/2013, în cuprinsul căruia se arată, la art. 2.2, teza finală, că: "dacă modificarea nu este substanțială, autoritatea contractantă aplică clauzele contractuale prevăzute în documentația de atribuire sau, după caz, încheie act adițional cu acordul părților." Cum modificarea nu era substanțială, consideră UAT Chitila că putea încheia act adițional, fără a derula o procedură de achiziție publică, unica cerință fiind aceea ca modificarea să constea în lucrări suplimentare "strict necesare pentru îndeplinirea contractului de achiziție publică". În concluzie, susține intimata că nu putea să i se aplice o corecție de 100% din valoarea actului adițional, cât timp nu s-a reținut o neregulă în legătură cu procedura de atribuire în condițiile prevăzute de art. 122 lit. i), ci pentru invocarea unor condiții suplimentare, respectiv cele prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, raționamentul dedus din analiza notei de constatare atacate în cauză fiind acela că, în situația în care o modificare nu e substanțială, ea nu va antrena o corecție financiară, nefiind considerată neregulă. 4.2 Prin întâmpinarea formulată de intimatul MDRAP la recursul declarat de către UAT Chitila s-a solicitat a fi respinsă această cale de atac, ca nefondată, în privința solicitării de acordare în integralitate a onorariului expertului parte desemnat de reclamantă în cursul judecății la fond. Aceasta deoarece, susține MDRAP, prima instanța a apreciat corect asupra caracterului rezonabil al acestei cheltuieli. În privința solicitării de obligare la plata onorariului cuvenit apărătorului ales al reclamantei, a făcut trimitere intimatul-pârât la dispozițiile art. 445 C. proc. civ., ce instituie obligativitatea formulării unei cereri de completare a dispozitivului pentru situația omiterii de pronunțare asupra unui capăt de cerere, neputând fi cerută completarea pe calea recursului. În ipoteza neaplicării acestei prevederi legale, a solicitat intimatul-pârât să fie cenzurate cheltuielile reprezentând onorariu în etapa judecății la fond pentru avocatul ales al recurentei-reclamante UAT Chitila. 4.3 A fost depusă la dosar întâmpinare a MDRAP și față de recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 2951/10.10.2016, în care s-a arătat că cererea de completare a fost depusă direct la dosar, conform mențiunilor aplicate pe ștampila de primire, iar susținerea potrivit căreia a fost trimisă prin scrisoare recomandată această cerere reprezintă, în opinia intimatului, o susținere nouă, ce nu făcut obiectul cercetării de către prima instanță, neputând fi analizată direct în recurs. În măsura în care se va trece peste această chestiune, solicită intimatul să se rețină, în calea controlului judiciar, că înscrisurile depuse ca probă pentru a face dovada datei de trimitere a cererii completatoare nu sunt suficiente pentru a se aprecia că cererea a fost formulată în termen. 4.4 Prin răspunsul la întâmpinare formulat de recurenta UAT Orașul Chitila s-au reluat aceleași argumente ca cele prezentate în calea de atac declarată împotriva sentinței civile nr. 990/23.03.2016.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluția din 30 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 16 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția Înaltei Curți Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, Înalta Curte reține caracterul nefondat al ambelor căi de atac îndreptate împotriva sentinței civile nr. 990/23.03.2016, fiind fondat recursul reclamantei UAT Orașul Chitila formulat împotriva sentinței civile nr. 2951/2016, pentru considerentele arătate în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante A. Recursul pârâtului MDRAP declarat împotriva sentinței civile nr. 990/23.03.2016, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Suspiciunea de neregulă ce a determinat efectuarea unei verificări documentare de către recurentul MDRAP s-a ivit în legătură cu încheierea actului adițional nr. x la contractul de lucrări nr. x/10.08.2011 încheiat între UAT Orașul Chitila și Asocierea Societatea C. SA-Societatea B. S.R.L.. Acest act adițional a fost încheiat între aceleași părți, prin negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, preliminar semnării actului fiind întocmită nota justificativă nr. x/05.12.2012, de alegere a acestei proceduri de achiziție publică, în temeiul prevederilor art. 122 lit. b) și i) din O.U.G. nr. 34/2006 Prin nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/26.02.2015, menținută prin decizia de soluționare a contestației nr. 72/05.05.2015, s-a reținut că nu au fost dovedite premisele legiferate de art. 122 lit. b) și lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, pentru a se putea încheia actul adițional nr. x la contractul nr. x/10.08.2011 prin procedura negocierii fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. În referire la condițiile descrise de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 a constatat echipa de control că "lucrarea care face obiectul contractului nu prezintă o specificitate care să justifice dreptul de exclusivitate al unui operator economic, respectiv nu este justificată invocarea motivelor tehnice sau a oricăror alte condiții menționate la art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că nu era permisă recurgerea la această procedură non-concurențială, autoritatea contractantă încălcând principiul transparenței. A subliniat echipa de verificare că a fost sancționată alegerea procedurii de atribuire a lucrărilor suplimentare, nu necesitatea acestora. În privința temeiului de drept reprezentat de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, s-a reținut în cuprinsul actelor administrative contestate că acest text legal devine aplicabil în justificarea unei proceduri de achiziției prin negociere, fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare, doar în situația în care sunt necesare lucrări suplimentare/adiționale a căror necesitate nu a putut fi anticipată în niciun fel prin realizarea, în condițiile impuse prin reglementările și normativele în vigoare, a tuturor studiilor și depunerea tuturor diligențelor care se impuneau, în vederea identificării necesităților reale ale autorității contractante, anterior atribuirii contractului inițial, astfel încât constatarea acestora ar fi fost posibilă, în mod obiectiv, doar după începerea derulării contractului respectiv. În privința circumstanțelor pe care autoritatea contractantă le-a considerat a fi imprevizibile, echipa de verificare din cadrul MDRAP a infirmat această calificare, afirmând că documentația tehnică a fost, de fapt, întocmită cu omisiuni/erori de proiectare, nefiind îndeplinite condițiile cerute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006. Însă, având în vedere noutățile legislative intervenite prin aprobarea O.U.G. nr. 47/2014, de modificare și completare a O.U.G. nr. 66/2011, precum și prin adoptarea H.G. nr. 519/2014, în care s-a analizat cerința unei "modificări substanțiale a condițiilor inițiale a contractului" prin raportare la punctul de vedere al Comisiei Europene, transmis prin Notificarea Directoratului General Piață Internă MARKT/C3/EP/kr/(2012) x/21.05.2012, adresată ANRMAP, a concluzionat echipa de verificare că "lucrările atribuite prin negociere directă fără publicarea unui anunț de participare, nu au condus la o modificare substanțială a obiectului contractului, în fapt valoarea acestora reprezentând 5,60% din valoarea contractului de lucrări, astfel că, din punct de vedere al invocării art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, nu au fost întrunite elementele unei nereguli, așa cum este aceasta definită în cuprinsul art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011. În consecință, a stabilit echipa de control că, în referire la invocarea prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 (nu și lit. i), cum s-a sesizat prin suspiciunea de neregulă), prin aplicarea eronată a procedurii de negociere directă, fără publicarea unui anunț de participare, autoritatea contractantă nu a asigurat promovarea concurenței între operatorii economici, transparența și integritatea procesului de achiziție publică, utilizarea eficientă a fondurilor publice, încălcând astfel prevederile art. 2 din O.U.G. nr. 34/2006, neregulă pentru care s-a aplicat o corecție financiară de 100% din valoarea contractului verificat, conform prevederilor art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011 și a celor din Anexa la H.G. nr. 519/2014, partea I, lit. A), pct. 1. În analiza legalității actelor administrative atacate în cauză a stabilit corect prima instanță faptul că era necesară examinarea incidenței ambelor temeiuri de drept care au fost avute în vedere de către autoritatea contractantă la întocmirea notei justificative nr. x/05.12.2012, întrucât neaplicarea unei corecții financiare în referire la menționarea textului de la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006 s-a fundamentat pe neîndeplinirea condiției de a fi considerate lucrările suplimentare drept o modificare substanțială a contractului inițial, nicidecum pe analiza caracterului imprevizibil sau nu al circumstanțelor care au determinat necesitatea încheierii actului adițional nr. x la contractul de lucrări nr. x/10.08.2011. Soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 990/23.03.2016, în sensul reținerii incidenței ambelor temeiuri de drept ce au justificat alegerea procedurii de negociere directă fără publicarea unui anunț de participare pentru încheierea actului adițional nr. x/15.04.2013, este una legală și temeinică, ea fiind menținută în calea controlului judiciar. Astfel, cercetând aspectul legat de calificarea drept circumstanțe imprevizibile a împrejurărilor ivite pe parcursul lucrărilor derulate la proiectul "Regenerarea infrastructurii rutiere și edilitare din orașul Chitila, județul Ilfov", aprobat spre finanțare prin contractul nr. x/28.10.2011, prima instanță a reținut că se confirmă ipoteza descrisă la art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, după cum s-a arătat prin înscrisurile depuse la dosar și în concluziile expertizei de specialitate ce a fost administrată în cursul cercetării judecătorești la fond. În criticile sale, recurentul-pârât a făcut trimitere punctual la răspunsul expertului tehnic pentru obiectivele 3 și 4, în care acesta arată că "structura compoziției straturilor a rămas aceeași, numai că, structura nisipoasă a solului a permis cantonarea unei pânze acvifere mai aproape de suprafață", iar aceste concluzii sunt apreciate ca fiind extrem de relevante pentru MDRAP, în sensul înlăturării caracterului imprevizibil al circumstanțelor evaluate, cunoscându-se natura solului și condițiile meteo care puteau influența ridicarea/acumularea pânzei freatice aproape de suprafață. Împărtășind soluția primei instanțe, reține Înalta Curte că, atât concluziile rapoartelor de expertiză judiciară și extrajudiciară, cât și studiile geotehnice depuse la dosar, au confirmat faptul că nu s-ar fi putut previziona evoluția ulterioară a variațiilor de adâncime a pânzei acvifere la momentul întocmirii proiectului tehnic ce a fost aprobat spre finanțare europeană, iar lucrările necesare pentru adaptarea la noua situație din teren au fost determinate de aceste circumstanțe imprevizibile ivite pe parcursul derulării contractului nr. x/10.08.2011. Criticile recurentului-pârât în legătură cu încadrarea în categoria circumstanțelor imprevizibile a factorilor care au afectat structura geomorfologică a solului de la data efectuării proiectului tehnic (2010) și până la emiterea notei justificative din 2012 sunt, de altfel, formale, fără a se baza pe opinii științifice ale unor experți în această materie, fapt pentru care ele nu sunt apte să răstoarne constatările experților tehnici relevate în rapoartele depuse la dosar. Cât privește cealaltă componentă a împrejurărilor care au condus la justificarea semnării actului adițional nr. x/2013 prin negociere directă, fără publicarea unui anunț de participare, legată de schimbarea limitelor cadastrale ale traseului stabilit prin proiectul tehnic inițial pentru executarea lucrărilor, aflat la acel moment pe domeniul public, a susținut recurentul-pârât că dobândirea ulterioară a dreptului de proprietate pe aceste terenuri, de către particulari, nu poate reprezenta o circumstanță imprevizibilă, fiind în atribuțiile autorității contractante să cunoască regimul juridic al acestor imobile afectate de lucrări de utilitate publică. Nici aceste critici nu pot fi primite, întrucât, la elaborarea proiectului tehnic ce a format obiectul contractului de finanțare, traseul rețelei de canalizare avea amplasamentul pe domeniul public, iar ulterior, în perioada de executare a lucrărilor, s-a constatat că acel traseu inițial încălca limitele de proprietate ale particularilor care și-au definitivat regimul juridic în perioada de timp de la momentul întocmirii proiectului și până la executarea lucrărilor în acel perimetru. În consecință, a propus autoritatea contractantă prin nota justificativă nr. x/5.12.2012 să se renunțe la anumite lucrări din proiectul inițial și să fie propuse în locul lor alte lucrări, care să corespundă noilor realități din teren, ce nu puteau fi pe deplin anticipate în soluția tehnică agreată la semnarea contractului nr. x/10.08.2011. Deși a susținut recurentul-pârât faptul că ar fi fost vorba despre o circumstanță imprevizibilă doar imposibilitatea de a prevedea posibilitatea retrocedărilor ipoteticelor proprietăți la care a făcut referire autoritatea contractantă, Înalta Curte reține că o modificare a traseului stabilit inițial, conform celor descrise în nota justificativă, era necesară pentru executarea corespunzătoare a lucrării finanțate în cadrul programului POR 2007-2013, survenind pe parcurs aceste elemente de natură a afecta fie traseul inițial, fie dreptul de proprietate al celor care aveau terenurile pe amplasamentul inițial. Procedând la atribuirea lucrărilor suplimentare către contractantul inițial, prin invocarea condițiilor speciale prevăzute de art. 122 lit. i) din O.U.G. nr. 34/2006, intimata-reclamantă nu a încălcat prevederile art. 2 ale aceluiași act normativ, fiind nelegale, sub acest aspect, actele administrative contestate. În privința temeiului de drept reprezentat de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, a criticat recurentul-pârât încheierea actului adițional prin negociere directă, susținând că acest text legal nu este aplicabil situației avute în vedere de către intimata-reclamantă, întrucât nu a existat o constrângere legată de dreptul de exclusivitate sau de motive tehnice, obiectul contractului putând fi realizat și de către alți operatori economici. Și aceste critici sunt nefondate, întrucât premisele determinate de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006 au fost dovedite în cauză, în timp ce argumentele recurentului-pârât sunt lipsite de suport probator și de substanță juridică. În concluziile expertizei tehnice efectuate în etapa judecății la fond s-a arătat că lucrările suplimentare ce au format obiectul actului adițional nr. x/2013 au reprezentat modificări de soluții, iar nu modificări de temă sau de proiect. S-a reproșat primei instanțe o greșită aplicare a prevederilor Legii nr. 50/1991, din care, în opinia recurentului-pârât, nu reiese obligația ca lucrările suplimentare să fie executate de operatorul economic inițial. Este drept că o exclusivitate a realizării lucrărilor de către prestatorul din contractul nr. x/2011 nu rezidă strict din prevederile Legii nr. 50/1991, însă, coroborând aceste norme legale cu cele prevăzute în Legea nr. 10/1995 (art. 23), se reține că răspunderea executantului pentru calitatea construcțiilor până la recepția finală a lucrărilor este posibilă doar în situația în care se menține calitatea de executant pentru cel în cauză, îndreptățit să realizeze lucrările ce i-au fost încredințate. Prin urmare, a fost justificată corect soluția de încheiere a unui act adițional cu același executant, în temeiul prevederilor art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006. B. Recursul declarat de reclamanta UAT Orașul Chitila împotriva sentinței civile nr. 990/3.03.2016 O primă critică a recurentei-reclamante a fost în legătură cu obligarea pârâtului MDRAP la achitarea parțială a onorariului provizoriu cuvenit expertului parte, în cuantum de 500 RON. A pretins recurenta-reclamantă că nu se justifică diminuarea acestei sume, fiind îndeplinite toate condițiile pentru a fi achitat onorariul pentru expertul parte în același cuantum cu cel acordat expertului judiciar desemnat de judecătorul fondului. Aceste critici sunt nefondate, întrucât încuviințarea unui expert parte, la solicitarea uneia dintre părțile litigante, se face fără a se parcurge aceeași procedură ca desemnarea unui expert judiciar, cel care a formulat o astfel de cerere de a avea un expert parte urmând a suporta cheltuielile necesare întocmirii opiniei expertului care a exprimat poziția sa în interesul părții ce l-a propus. Conform art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, partea interesată are dreptul să solicite ca, pe lângă expertul tehnic judiciar numit să mai participe la efectuarea expertizei, pe cheltuiala acesteia, și un expert tehnic judiciar sau un specialist, nominalizat de aceasta și încuviințat de organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei, în calitate de consilier al părții, din categoria persoanelor prevăzute la art. 11-14. Alineatul 3 din același act normativ prevede că onorariul expertului tehnic judiciar sau al specialistului care participă la efectuarea expertizei în condițiile alin. (1) este stabilit de parte și de expert, de comun acord, în temeiul raporturilor contractuale dintre aceștia, și este plătit acestuia de către partea care l-a nominalizat. În atare condiții, nu există nicio justificare legală pentru a solicita obligarea unei părți litigante să suporte cheltuielile efectuate pentru munca expertului parte al adversarului său, onorariul solicitat putând fi recuperat doar în cadrul contractului încheiat între partea care a optat pentru încuviințarea expertului parte și persoana pe care a nominalizat-o în această calitate. O a doua critică a recurentei-reclamante este în referire la omisiunea primei instanțe de a se pronunța asupra cheltuielilor reprezentate de onorariul cuvenit apărătorului ales al UAT Orașul Chitila, deși se formulase o astfel de solicitare și fuseseră depuse la dosar și dovezi ale cuantumului acestui onorariu, achitat de reclamantă. Se reține că, în situația unei omisiuni a instanței judecătorești de a se pronunța asupra unei cereri, se poate cere completarea hotărârii, conform dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., fără a fi deschisă calea recursului pentru a se putea obține obligarea primei instanțe de a dispune cu privire la petitul pe care a omis a-l soluționa (art. 445 C. proc. civ.). Pentru aceste motive, se constată caracterul nefondat al criticilor îndreptate împotriva sentinței civile nr. 990/23.03.2016, formulate de către recurenta-reclamantă UAT Orașul Chitila. C. Recursul declarat de reclamanta UAT Orașul Chitila împotriva sentinței civile nr. 2951/10.10.2016 În referire la recursul îndreptat împotriva sentinței nr. 2951/10.10.2016, prin care a fost respinsă cererea de completare dispozitiv, ca fiind tardiv formulată, se reține că termenul de 15 zile în care trebuia să fie introdusă a fost respectat de către partea interesată, conform dovezilor depuse în calea de atac. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii nr. 990/2016 a fost expediată prin scrisoare recomandată, cu notă de inventar, la data de 11.07.2016, conform dovezilor de la dosarul de față, în condițiile în care hotărârea a cărei completare s-a solicitat a fost comunicată părții la data de 27.06.2016, iar termenul de 15 zile se împlinea la data de 13.07.2016. Prin urmare, este eronată soluția primei instanțe, de respingere a cererii de completare ca tardiv formulată, data expedierii cererii fiind în interiorul termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, potrivit prevederilor art. 446 C. proc. civ., astfel că se impune admiterea recursului și casarea acestei sentințe, consecința fiind cea a trimiterii cauzei la prima instanță, pentru a se pronunța asupra cererii de completare formulate în termen de către reclamanta UAT Orașul Chitila. Cât privește susținerile intimatului-pârât din întâmpinarea depusă în combaterea acestui recurs, în referire la împrejurarea că nu au fost aduse în fața primei instanțe argumentele corespunzătoare pentru a justifica depunerea cererii de completare prin scrisoare recomandată, acestea nu pot fi validate, întrucât în calea de atac este permisă depunerea unor înscrisuri noi, din analiza cărora să reiasă o altă situație decât cea avută în vedere de către judecătorul fondului. 2. Temeiul de drept al soluției pronunțate Pentru considerentele expuse anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu cele ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ambele recursuri declarate de reclamanta UAT Orașul Chitila și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 990/23.03.2016, ca nefondate, iar recursul declarat de reclamanta UAT Orașul Chitila împotriva sentinței civile nr. 2951/2016 va fi admis, în raport de prevederile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., urmând a casa această hotărâre, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe, spre continuarea judecății cererii de completare dispozitiv.