ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4943/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.11.2018 sub nr. x/2018 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare fiscală suspendarea Ordinului nr. 1960 din 6 august 2018 (OPANAF 1960) privind modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, până la soluționarea definitivă a acțiunii privind anularea acestuia. De asemenea, în temeiul art. 451 și următoarele din noul C. proc. civ., a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată aferente soluționării prezentei cauze.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4914 din 27.11.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de suspendare ca neîntemeiată, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, dispunând suspendarea executării Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/06.08.2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2761/07.11.2018, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea ordinului.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 4914 din 27.11.2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta AGENȚA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

S-a solicitat de către recurenta - pârâtă admiterea recursului și casarea sentinței de fond, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

A susținut recurenta că sentința de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta susține că, instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat dispozițiile legale în vigoare care privesc îndeplinirea cumulativă a condițiilor art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004.

În ce privește cazul bine justificat, consideră recurenta că nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea unui act, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul unei acțiuni în anulare și până la anularea de către o instanță judecătorească, actul a cărei suspendare se solicită, se bucură de prezumția de legalitate, în caz contrar s-ar anticipa soluția ce va fi dată pe fondul cauzei, ajungându-se propriu-zis la o prejudecare a fondului, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Invocă, cu titlu de jurisprudență, Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția CAF nr. 2447/11.05.2007, în care s-a reținut că " susținerile elaborate ale reclamantei în sensul existenței cazului bine justificat nu poate fi constatat întrucât nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să pună la îndoială legalitatea actului administrativ", precum și Decizia nr. 257/27.10.2006, prin care Curtea Constituțională a reținut că " suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură să prezumția de legalitate".

Susține recurenta că, prin introducerea noilor modificări s-a avut în vedere o aplicare corectă, nediscriminatorie și conformă cu principiile fiscale, în vederea reducerii evaziunii fiscale și implicit creșterea gradului de conformare și de încasare a veniturilor la bugetul general consolidat, eliminarea discriminării între operatorii economici care comercializează produse accizabile, cu depozitare, față de cei care nu au depozite, dar efectuează același tip de activitate.

În ce privește iminența producerii unei pagube, aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana lezată. Îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, sub acest aspect fiind lipsite de relevanță simplele afirmații ca atare în acțiunea formulată.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata - reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul promovat de recurenta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia a invocat excepția lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de abrogarea Ordinului ANAF nr. 1960/2018 de Ordinul ANAF nr. 3236/28.12.2018.

Susține intimata că, în cazul de față efectele Ordinului Președintelui ANAF nr. 1960/2018 nu au încetat la împlinirea termenului de 60 de zile de la data suspendării, ci ca urmare a abrogării Ordinului ANAF nr. 1849/2016 la 28.12.2018.

Pe fondul recursului, menționează intimata că recurenta reia aceleași susțineri de la fond.

Răspunsul la întâmpinare.

Recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat Răspuns la întâmpinarea intimatei - reclamante A. S.R.L., solicitând respingerea excepției lipsei de interes, invocată de aceasta, apreciind că abrogarea Ordinului ANAF nr. 1960/2018 are consecință asupra rămânerii fără obiect a acțiunii formulate de reclamantă și nu asupra interesului autorității, prin prisma ordinului atacat pe perioada cât acesta a fost în vigoare precum și a efectelor sentinței pronunțate de instanța de fond, pe perioada de valabilitate a ordinului în discuție.

Solicită astfel recurenta a se constata rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată, pe considerentul că, la data de 28.12.2018 a fost publicat în Monitorul Oficial al României nr. 1115 Ordinul Președintelui ANAF nr. 3236/2018 care la articolul 9 prevede că " La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem ango și en detalin produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și bioncombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare".

Prin urmare, solicită recurenta a se constata că cererea reclamantei de suspendare a Ordinului ANAF nr. 1960/2018 a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect și în subsidiar, ca neîntemeiată.

Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității, întrucât cererea de recurs nu a fost timbrată legal.

Prin cererea de recurs, recurenta a încadrat criticile sale la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocându-se încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Față de acest motiv de casare invocat de recurentă, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora " Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", caz de casare care corespunde prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin citația transmisă prin fax recurentei la data de 02.09.2019, pentru termenul de judecată din data de 10 septembrie 2019, conform Raportului fax anexat la dosar, i s-a adus la cunoștință autorității obligația de a timbra recursul cu suma de 100 RON, aceasta neconformându-se însă.

La termenul de judecată din data de 10 septembrie 2019, instanța a dispus amânarea cauzei pentru soluționarea cererii de reexaminare formulată de recurentă împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ce face obiectul dosarului nr. x/2018, înregistrat pe rolul Completului cu numărul imedicat următor - Completul nr. 2.

La data de 25 septembrie 2019, instanța învestită cu soluționarea cererii de reexaminare formulată de recurenta - pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, Completul nr. 2, s-a pronunțat asupra acesteia, prin încheierea din Camera de Consiliu, în sensul respingerii acesteia.

Pe cale de consecință, s-a menținut obligația stabilită anterior în sarcina recurentei, revenindu-se cu citarea acesteia cu aceeași mențiune, de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru termenul de judecată din data de 22 octombrie 2020, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată, atât prin poștă cât și prin fax, conform dovezilor atașate la dosar, obligație pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat, autoritatea recurentă primind la data de 17.10.2019 și încheierea de respingere a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru în prezenta cauză, conform Dovezii de înmânare atașată la dosarul nr. x/2018 atașat la prezentul dosar.

Actele normative referitoare la taxele de timbru interzic, prin norme imperative, soluționarea unei cereri pentru care nu s-a făcut dovada plății taxelor de timbru corespunzătoare.

În principiu, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "taxele de timbru se plătesc anticipat", iar conform art. 486 alin. (2) C. proc. civ. " La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic", aceste dispoziții fiind prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Înalta Curte, înainte de a analiza motivele de casare invocate de recurenta - pârâtă prin cererea de recurs, observând că dovada timbrării acesteia nu a fost atașată la dosar, iar recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală până la acest termen de judecată, deși a fost citată cu mențiunea timbrării, urmează a anula recursul, ca netimbrat, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTARE FISCALĂ, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 4914 din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2019.