ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4088/2019

Ședința publică din data de 19 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 26.11.2018 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrație Fiscală, suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 1960/2018 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală privind modificarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, precum și pentru modificarea Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1850/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a activității de distribuție și comercializare angro de băuturi alcoolice și/sau tutun prelucrat, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, în forma sa inițială, cât și în forma modificată prin Ordinul nr. 2761/07.11.2018 până la soluționarea în mod definitiv a acțiunii privind anularea acestuia, înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare, dat fiind faptul că actul a cărui suspendare s-a solicitat este unul normativ, iar conform prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța poate să dispună numai suspendarea executării unui act administrativ unilateral.

Prin sentința civilă nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii, ca neîntemeiată; s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrație Fiscală și s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 2761/07.11.2018, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, obligând pârâta la plata sumei de 3000 RON, cheltuieli de judecată, în favoarea reclamantei.

Împotriva sentinței civile nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiate.

În motivarea recursului arată că instanța de fond în mod greșit a interpretat și aplicat prevederile art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privința condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare, în speță nefiind îndeplinite nici condiția cazului bine justificat și nici a pagubei iminente.

Consideră că sentința este nelegală și din perspectiva obligării instituției recurente la plata cheltuielilor de judecată, solicitând a se reține complexitatea redusă a cauzei, precum și faptul că în ceea ce o privește pe recurentă nu se poate reține reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care solicită suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara.

Pe fond, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

În ceea ce privește cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara, formulată de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.:

"Instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

Condiția esențială pentru a se putea dispune suspendarea judecării cauzei în baza acestui temei de drept o constituie caracterul dependent al soluționării cauzei pendinte de soluția ce urmează a se pronunța într-un alt dosar aflat pe rolul instanțelor judecătorești.

Or, în speță, o asemenea dependență nu se relevă, în condițiile în care obiectul acțiunii de față îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 1960/2018 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar dosarul nr. x/2019, în prezent aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal are ca obiect anularea Ordinului nr. 3236/27.12.2018 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin urmare, având în vedere că în cauză nu se identifică nicio legătură de dependență între soluțiile ce urmează a se pronunța în cele două dosare, Înalta Curte, în temeiul art. 414 C. proc. civ., urmează a o respinge.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de sentința recurată și de obiectul cererii deduse judecății, având în vedere modificarea legislativă survenită ulterior pronunțării sentinței recurate, constând în abrogarea Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, Înalta Curte apreciază că se impune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta S.C. A. S.R.L.a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrație Fiscală, suspendarea aplicării/executării Ordinului nr. 1960/2018 emis de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Prin actul administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză, a fost modificat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, fiind introduse condiții suplimentare de autorizare a operatorilor economici vizați de această procedură.

Înalta Curte reține că, la data de 28 decembrie 2018, în Monitorul Oficial al României nr. 1115, Partea I, a fost publicat Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, care, în cuprinsul art. 9 prevede:

"La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1.849/2016 pentru aprobarea Procedurii de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en detail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant, gaz petrolier lichefiat și biocombustibili, precum și pentru aprobarea modelului și conținutului unor formulare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 24 iunie 2016, cu modificările și completările ulterioare."

La rândul său, Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 3236/2018 a fost modificat prin Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 508/2019, publicat în Monitorul Oficial nr. 171/04.03.2019, fiind abrogată Anexa 1 la ordin, care cuprindea o dispoziție similară celei contestate în prezenta speță.

În acest context legislativ, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/06.08.2018 a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât cererea de suspendare nu poate viza decât un act administrativ apt de a fi pus în executare, condiție care nu este îndeplinită în ipoteza în care actul atacat a fost abrogat. Deși abrogarea vizează Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1849/2016, efectele abrogării se extind, incontestabil, și asupra Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1960/2018, care are natura unui act modificator al actului normativ principal și urmează situația juridică a acestuia.

Soluția instanței de control judiciar se impune și în contextul în care instanța de contencios administrativ poate, în principiu, să analizeze pe fond legalitatea unui act administrativ și după ieșirea din vigoare a acestuia, cu condiția să fi produs efectele vătămătoare prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauza de față, pretenția dedusă judecății nu este aceea de anulare a actului administrativ, ci vizează suspendarea executării ordinului atacat, ca măsură de protecție provizorie împotriva efectelor actului administrativ, presupunând, așadar, executorialitatea actului, este evidentă rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte are în vedere și prevederile art. 29 și art. 32 din C. proc. civ., reținând că, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul cererii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Având în vedere soluția pronunțată în cauză, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea excepției lipsei de interes, invocate de către intimata-reclamantă prin întâmpinare, excepție care, de altfel, a fost întemeiată pe aceleași modificări legislative survenite ulterior pronunțării hotărârii recurate.

Ultima critică formulată de recurentă vizează obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicitându-se implicit aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., întrucât suma stabilită de prima instanță cu titlu de cheltuieli de judecată este prea mare în raport cu complexitatea cauzei și munca prestată de avocat.

Sub acest aspect, Înalta Curte reține că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanței de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecință, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or aprecierea de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată a cuantumului cheltuielilor de judecată pe care le are de plătit partea care a pierdut procesul, constând în onorariul avocațial, nu este un aspect de legalitate a hotărârii, care să poată fi cenzurat de instanța de recurs.

Această critică nu vizează deci conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și nu poate fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra onorariului avocațial solicitat de parte.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de suspendare a judecății.

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 325 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca rămasă fără obiect.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 septembrie 2019.