ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2738/2018

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată la data de 03.09.2015 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, să se dispună anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014; anularea deciziei transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014. 2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, reținând inadmisibilitatea acesteia.

De asemenea, a luat act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la judecarea cererii de introducere în cauză, în calitate de pârât, a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, precum și la cererea de chemare în garanție a SC C. SRL. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată. Prin încheierea din data de 12.01.2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul Sentinței civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, în sensul că se va scrie A. PFA în loc de A.. 3. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare ori reținerea cauzei pentru rejudecare. În motivarea recursului arată că instanța de fond, pe de o parte, nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., iar pe de altă parte, instanța nu a stăruit pentru aflarea adevărului, s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată, hotărârea instanței de fond fiind dată cu încălcarea normelor de drept material, astfel că sunt incidente și motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Referitor la faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, arată că aceasta nu a avut în vedere răspunsul intimatului-pârât la plângerea prealabilă și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului său de conformitate, anularea actului administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului făcând obiectul cererii de chemare în judecată.

Arată că prin acest răspuns pârâtul recunoaște implicit faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate adoptată printr-un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, deși prin răspunsul respectiv nu se face deloc vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică că are dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ pe care îl consideră vătămător în cadrul unei plângeri prealabile, recunoscând implicit existența unui act administrativ de invalidare a certificatului, fără a-l indica explicit și fără a i-l comunica.

Consideră că pârâtul cu rea-credință nu i-a comunicat respectivul act administrativ pentru a nu fi atacat.

Susține că intimatul-pârât, prin răspunsul la plângerea prealabilă, a recunoscut indirect adoptarea unei decizii de invalidare a certificatului de conformitate eliberat recurentului-reclamant de partenerul contractual, dar nu a indicat și comunicat actul administrativ prin care s-a concretizat respectiva decizie pentru a nu putea fi atacat direct, situație față de care instanța de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecații și să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, deoarece reclamantul a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicată recurentului cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. 127/19.01.2015, și obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014. Astfel, consideră că instanța de fond a fost în eroare când a reținut că ar fi solicitat anularea adresei nr. x/15.01.2015, motiv pentru care recurentul-reclamant apreciază că instanța s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată, respectiv nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere,

motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurentul-reclamant mai arată că s-a adresat chematei în garanție C. SRL pentru a-i comunica o copie de pe nota de control nr. x/16.12.2014 la care se face referire în adresa nr. x/15.01.2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsura de invalidare, presupunere care apreciază că s-a adeverit, dar nici chematei în garanție nu i-a fost comunicată respectiva notă de control, reușind să o obțină doar după ce s-a dispus înfățișarea respectivului act de către Curtea de Apel Cluj. Din cuprinsul notei de control de mai sus reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate.

Mai arată că nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia pe prima pagina a actului, moment de la care nota de control devine act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice. Ca o dovadă a efectelor juridice produse, recurentul-reclamant arată că certificatul său de conformitate a fost radiat de pe site-ul ministerului și a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecție a fost întocmit după data de 24.07.2014.

Mai arată că nu a avut acces la acest document-notă de control deoarece prin anexa la ordinul MADR nr. 5/05.01.2015, secțiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se prevede că: Notele de control sunt documente confidențiale și se comunică altor instituții și/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI". Recurentul-reclamant critică faptul că nici măcar răspunsul la plângerea prealabilă nu a fost elaborat de structura care a avut calitatea de emitent, întrucât art. 193 din anexa Ordinului nr. 5/05.01.2015 prevede că: "Structurile din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au obligația de a elabora răspunsurile la plângerile prealabile de revocare/anulare a actelor administrative pentru care au avut calitatea de emitent, cu avizul Direcției Juridice." Or, actul administrativ nr. 306783/16.12.2014, în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, potrivit adresei nr. x/15.01.2015, a fost emis de către Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcția Generală Politici Publice și Strategii.

Consideră că nu este afectată legalitatea sau conformitatea certificatului său de conformitate doar prin eroarea aplicării ștampilei C. SRL pe raportul de inspecție, în loc de ștampila B. - Sucursala Iernut, pentru că în legătură cu această eroare trebuia să fie informat, situație în care s-ar fi adresat certificatorului pentru corectarea ei, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului și un angajat al acestuia a efectuat inspecția la exploatația sa. 4. Apărările intimatului-pârât Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 01.03.2016, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că în mod corect prima instanță a apreciat acțiunea reclamantului ca fiind inadmisibilă, întrucât actul supus cenzurii instanței nu reprezintă un act administrativ tipic sau similar, în sensul Legii nr. 554/2004.

II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. Prin încheierea din 08 mai 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2. Cu privire la fondul recursului Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. În cauză, reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. la data de 13.10.2014; anularea deciziei transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului amintit.

Cererea de recurs formulată de reclamantul A. a fost întemeiată pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare ori reținerea cauzei pentru rejudecare. Cât privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei), Înalta Curte constată că sentința respectă exigențele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând într-o manieră suficientă argumentele pentru care au fost respinse apărările reclamantei.

Prevederile legale mai sus indicate nu obligă instanța să răspundă tuturor apărărilor avansate de parte, acestea putând fi analizate global, printr-un raționament juridic de sinteză ori luând în considerare un singur aspect considerat esențial, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație, nu constituie automat motiv de casare a sentinței. Pentru a avea această consecință, omisiunea trebuie să fie decisivă, să afecteze echitatea procedurii, să denote lipsa de "ascultare" a părții, ceea ce nu este cazul în speță. În ceea ce privește motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că instanța de fond a respins cererea de anulare a adresei nr. x/15.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (numită în continuare "adresa") și de obligare a pârâtului de recunoaștere a certificatului de conformitate nr. x din data de 13.10.2014 emis de B., cu motivarea că adresa nu este un act administrativ deoarece nu produce efecte juridice și nici nu invalidează certificatul de conformitate. Înalta Curte constată însă că, în temeiul acestui certificat, recurentul - reclamant A. este atestat ca producător de orz, lucernă și lapte - produse organice, certificatul fiind valabil până la data de 30.06.2015.

Potrivit adresei a cărei anulare se cere, Direcțiile pentru Agricultură Județene sunt înștiințate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, printre altele, că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice" și că "se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică." Așadar, prin adresa în discuție, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale lipsește de efecte juridice certificatul de atestare a calității de producător în domeniul agriculturii ecologice.

Chiar dacă nu afirmă explicit acest fapt, adresa este suficient de clară: anumite certificate de conformitate nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare, motiv pentru care se impune orientarea deținătorilor către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică. Altfel spus, activitatea nu mai poate continua în baza vechilor certificate și se impune obținerea unora noi. Așa fiind, adresa nr. x/15.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale reprezintă act administrativ tipic, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, deoarece stinge raportul juridic dintre părți în temeiul căruia recurentul-reclamant putea pretinde că este producător în agricultura ecologică.

Prima instanță a aplicat greșit aceste prevederi legale, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Admițând excepția inadmisibilității acțiunii și omițând să verifice condițiile de legalitate ale refuzului, instanța a încălcat și normele de procedură care reglementează judecata pe fond a pricinii, ceea ce atrage și incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., deoarece sancțiunea este în acest caz nulitatea actului de procedură. În rejudecare, instanța va analiza legalitatea lipsirii de efecte juridice a certificatului de conformitate nr. x din data de 13.10.2014 emis de B., prin adresa nr. x/15.01.2015 emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 371 din data de 16 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare instanței de fond. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2018.

OPINIE CONCURENTĂ

Deși sunt de acord cu soluția pronunțată în prezenta cauză, apreciez că această soluție se întemeiază pe considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

În cauză, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014; anularea deciziei transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014. Prin aceasta adresă, ministerul pârât a adus la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene faptul că în perioada 02-05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala C. SRL În urma controlului, prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus ca operatorii să fie informați asupra următoarelor aspecte: organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției aprobate de MADR ca organism de inspecție și certificare.

Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică. Finalul adresei conține solicitarea de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala C. SRL și de a-i informa cu privire la cele semnalate. Instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă reținând că natura juridică a actului nu poate fi stabilită prin raportare la titulatura dată acestuia, ci doar la conținutul său.

Având în vedere tocmai acest conținut, prima instanță a reținut, în esență, că actul în discuție nu poate fi calificat drept act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși este emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, acesta nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice. În esență, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurentul reclamant le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc.

civ. Se constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Criticile privind nepronunțarea instanței de fond asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, lipsa stăruinței pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății și pronunțarea pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1) - (4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. În consecință, instanța de control judiciar are de analizat în ce măsură criticile recurentului reclamant se încadrează în motivele de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., rezultă din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., adresa nr. x/15.01.2015 fiind, în opinia reclamantului, numai actul prin care s-a comunicat respectiva decizie.

Este adevărat că în cererea de chemare în judecată reclamantul arată că MADR prin adresa nr. x/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caraș Severin și al cărei conținut i-a fost comunicat cu adresa menționată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control nr. x/16.12.2014, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Împrejurarea că reclamantul susține că prin adresa (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activității de control finalizate prin încheierea notei amintite. Faptul că solicitarea reclamantului este aceea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014 este confirmat și de motivele invocate în cererea de recurs, în care se arată în mod expres că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/15.01.2015 și nu anularea acestei adrese.

Se constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/15.01.2015, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să identifice actul a cărui anulare o solicită reclamantul în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004. Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței de fond potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, deși reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către pârât și chiar de reclamant în fața instanței de fond și a instanței de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, era necesar ca instanța de fond să stabilească dacă ministerul pârât a emis o astfel de decizie și, în caz afirmativ, să solicite depunerea acesteia la dosar pentru a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată. În cererea de recurs se susține că instanța de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. x/24.02.2015, și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual. Prin acest răspuns, deși pârâtul nu se pronunță explicit, recunoaște implicit faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în sensul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaște implicit existența unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-l indica explicit și fără a-l comunica. Consideră recurentul-reclamant că intimatul-pârât, cu rea-credință, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese direcțiilor agricole județene prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susține ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă.

Ca urmare, în cauză se impune a se lămuri dacă ministerul pârât a emis un act prin care să invalideze certificatul de conformitate deținut de reclamant, având în vedere susținerile reclamantului care insistă asupra faptului că un asemenea act a fost emis, dar nu i-a fost comunicat pentru a nu putea fi atacat. Aceste lămuriri sunt absolut necesare pentru justa soluționare a litigiului care are ca obiect anularea deciziei de invalidare a certificatului și nu anularea adresei nr. x/15.01.2015.

În cazul în care o asemenea decizie a fost emisă, aceasta urmează a fi depusă la dosar împreună cu documentația care a stat la baza emiterii ei, iar în situația în care rezultă din probatoriul ce va fi administrat că, în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamant, se va solicita reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În speță se reține, așadar, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere încălcarea rolului activ al judecătorului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. GGC - GV