ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2849/2020

Prin acțiunea înregistrată la data de 22.12.2017 la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la nr. x/2018, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Mureș a solicitat anularea în tot a Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 642 din 08.11.2017; în subsidiar, a solicitat anularea în parte a actului în cauză, în sensul eliminării pct. 3 din hotărâre, ce prevede față de Inspectoratul Școlar Județean Mureș aplicarea amenzii contravenționale de 2000 RON, potrivit art. 26 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 83 din 23 martie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Mureș.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Mureș, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ., a solicitat casarea în tot a sentinței, iar în rejudecare, în principal, admiterea acțiunii și anularea în tot a Hotărârii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nr. 642 din 08.11.2017, în subsidiar anularea în parte a actului în cauză, în sensul eliminării pct. 3 din hotărâre ce prevede față de Inspectoratul Școlar Județean Mureș aplicarea amenzii contravenționale de 2000 RON.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că la termenul de judecată din data de 23.03.2018 a constatat că pârâtul a formulat întâmpinare, depusă la dosar în data de 07.03.2018; actul de procedură nu i-a fost comunicat pentru a formula răspuns la întâmpinare, ceea ce încalcă principiul contradictorialității, care constă în posibilitatea acordată părților de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ce pot servi la soluționarea ei, dreptul de a face cereri, de a administra probe și de a pune concluzii cu privire la toate problemele de drept și de fapt ce interesează pricina. Mai mult, întâmpinarea i-a fost comunicată în cadrul ședinței de judecată, ocazie cu care a constatat că a fost formulată în afara termenului.

Potrivit art. 185 C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului. Sancțiunea decăderii afectează dreptul procesual al părții care nesocotește un termen imperativ și nu își va găsi aplicarea în ipoteza în care instanța trebuie să își îndeplinească o anumită obligație. Sancțiunea decăderii a fost invocată în fața instanței de fond. Cererea a fost comunicată la 25.01.2018, iar întâmpinarea a fost depusă la data de 07.03.2018. Raportat la aceste date, întâmpinarea a fost formulată cu nesocotirea termenului legal, iar sancțiunea nedepunerii întâmpinării este aceea a decăderii, potrivit art. 208 C. proc. civ., ce operează în dreptul de a mai depune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

In mod nelegal a reținut instanța că în cuprinsul întâmpinării pârâtul a invocat excepția tardivității, excepție pe care a calificat-o ca fiind una de ordine publică. Analizând excepția tardivității, invocată de pârât, instanța de fond a reținut că Hotărârea CNCD nu intră sub incidența art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci poate fi contestată conform legii speciale, art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, că sintagma ’’conform legii" nu poate fi interpretată în sensul că s-ar aplica și procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ. Din aceste prevederi legale rezultă că termenul de atacare a hotărârilor emise de Colegiul director al CNCD este de 15 zile de la comunicare.

Apreciază că a urmat procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și reprezintă un atac al hotărârii emise. Având în vedere că Hotărârea CNCD nr. 642/08.11.2017 a fost comunicată Inspectoratului Școlar Județean Mureș în data de 22.11.2017, iar plângerea prealabilă a fost formulată în data de 29.11.2017, în interiorul termenului, se impune a fi respinsă excepția tardivității invocată de pârât. De altfel, s-a adresat pârâtului pentru redirecționarea plângerii prealabile instanței de judecată competente. Acțiunea a fost urmată de cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată la instanță la data de 22.12.2017.

Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.

Prealabil examinării recursului, se impune a arăta faptul că, ulterior împlinirii termenului legal de 15 zile de formulare și motivare a recursului, efectuate de reclamant în termenul legal, de la data comunicării sentinței recurate, 8.05.2018, în ceea ce privește recursul motivat comunicat la data de 16.05.2018, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care prevede că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare, și art. 487 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, reclamantul a depus, la data de 29.05.2018, precizări la recurs, prin care a arătat că a reiterat, pe fondul cauzei, argumentele și apărările formulate în fața instanței de fond. Acestea nu vor fi analizate, fiind depuse ulterior termenului de formulare și motivare a recursului, contrar dispozițiilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Examinând sentința recurată în raport de motivul de casare invocat prin cererea de recurs depusă în termenul legal, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, în ceea ce privește tardivitatea acțiunii, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea în tot a Hotărârii nr. 642 din 08.11.2017, iar în subsidiar anularea în parte a actului în cauză, în ceea ce privește aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 RON.

Prin sentința recurată, instanța de fond a admis excepția tardivității invocată de pârât și a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată. A reținut dispozițiile art. 20 alin. (10), coroborate cu cele ale art. 20 alin. (8) și (9) din O.G. nr. 137/2000, faptul că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 22 noiembrie 2017, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 22 decembrie 2017.

Motivul de recurs invocat de recurentul reclamant privind încălcarea principiului contradictorialității este nefondat.

La termenul de judecată din data de 23 martie 2018, primul termen de judecată acordat în cauză, la care reclamantul a fost reprezentat, instanța de fond a constatat că a fost formulată întâmpinare de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, la data de 7.03.2018, și a comunicat un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului reclamantului, care a solicitat a se constata că întâmpinarea a fost formulată în afara termenului și a invocat excepția decăderii. Instanța de fond a constatat că cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului la data de 25.01.2018, iar întâmpinarea a fost înaintată prin intermediul poștei speciale, data menționată pe plic fiind 6.03.2018. Față de dispozițiile art. 201 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd expres faptul că întâmpinarea trebuie depusă, sub sancțiunea decăderii, în termen de 25 de zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, a constatat că sancțiunea nedepunerii întâmpinării este aceea a decăderii, potrivit art. 208 C. proc. civ., însă decăderea pârâtului operează doar din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică. Cu privire la excepția tardivității, excepție pe care a calificat-o ca fiind una de ordine publică, instanța de fond a arătat că nu se poate constata decăderea pârâtului din dreptul de invoca această excepți și a pus-o în discuția reclamantului, prin reprezentantul său.

Având în vedere cele reținute, în raport de dispozițiile art. 14 C. proc. civ., privind contradictorialitatea, și dispozițiile art. 178 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată, pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond, susținerile recurentului sunt nefondate.

Reclamantul a fost reprezentat la termenul de judecată, i s-a comunicat întâmpinarea, cu privire la care a invocat nedepunerea în termen și decăderea, iar în raport de dispozițiile art. 208 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel, instanța de fond a constatat corect că sancțiunea nedepunerii întâmpinării este aceea a decăderii, potrivit art. 208 C. proc. civ., însă decăderea pârâtului operează doar din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Contrar susținerilor recurentului, în mod corect, la primul termen de judecată, instanța de fond a reținut că a fost invocată excepția tardivității cererii de chemare în judecată de către pârât, că nu se poate constata decăderea pârâtului în ceea ce privește invocarea excepției tardivității cererii de chemare în judecată, și a pus-o în discuția reclamantului, prin reprezentantul său, cu respectarea principiului contradictorialității.

Motivul de recurs privind faptul că s-a urmat procedura prealabilă, conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că, având în vedere că Hotărârea nr. 642/08.11.2017 a fost comunicată Inspectoratului Școlar Județean Mureș în data de 22.11.2017, iar plângerea prealabilă a fost formulată în data de 29.11.2017, în interiorului termenului, se impunea a fi respinsă excepția tardivității invocată de pârât, reclamantul adresându-se pârâtului, de altfel, pentru redirecționarea plângerii prealabile instanței de judecată, este, de asemenea, nefondat.

Dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care prevăd că "(8) Hotărârea se comunică părților în termen de 30 de zile de la adoptare și produce efecte de la data comunicării. (9) Hotărârea Colegiului director poate fi atacată la instanța de contencios administrativ, potrivit legii. (10) Hotărârile emise potrivit prevederilor alin. (2) și care nu sunt atacate în termenul de 15 zile constituie de drept titlu executoriu.", au fost aplicate în mod corect de instanța de fond. Din coroborarea acestor dispozițiil, rezultă că hotărârea Colegiului director se comunică părților și poate fi atacată la instanța de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicare.

Faptul că reclamantul a formulat, la data de 29 noiembrie 2017, plângere prealabilă adresată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, împotriva hotărârii acestuia, și a solicitat pârâtului să redirecționeze plângerea prealabilă pe care a formulat-o către instanță, nu conduce la concluzia că cererea a fost formulată în termenul legal.

În mod corect instanța de fond a reținut că nu sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, decizia contestată fiind pronunțată în cadrul unei jurisdicții administrative speciale, în sensul art. 2 lit. e) din Legea nr. 554/2004, fiind act administrativ jurisdicțional, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004, "actul juridic emis de o autoritate administrativa cu atribuții jurisdicționale în soluționarea unui conflict, după o procedură bazată pe contradictorialitate și cu asigurarea dreptului la apărare", astfel că nu intră sub incidența prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci poate fi contestată conform legii speciale, și anume conform art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, la instanța de contencios administrativ, iar faptul că se folosește sintagma "conform legii" nu poate fi interpretat în sensul că s-ar aplica și procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ.

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează procedura prealabilă și prevăd că "(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Actul contestat în cauză, însă, este un act administrativ jurisdicțional, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării fiind o autoritate administrativă cu atribuții de jurisdicție administrativă specială, care își desfășoară activitatea după o procedură bazată pe principiile contradictorialității, asigurării dreptului la apărare și independenței activității administrativ-jurisdicționale, pentru contestarea căruia la instanța contencios administrativ nu se efectuează procedura prealabilă.

Împotriva hotărârii Colegiului director se poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ, nefiind incident art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind procedura prealabilă. Prevederile art. 7 alin. (1) sunt aplicabile, conform alin. (2), în ipoteza în care legea specială prevede o procedură administrativ-jurisdicțională, iar partea nu a optat pentru aceasta.

Pentru aceste motive, în condițiile în care nu se efectuează procedura prealabilă împotriva actului administrative juridicțional, nu poate fi avută, în ceea ce privește termenul de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, plângerea prealabilă formulată adresată Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pe cale de consecință nu poate fi avută în vedere, fiind lipsită de orice fel de efecte, nici cererea adresată pârâtului prin care reclamantul a solicitat redirecționarea plângerii prealabile către instanța de judecată, neexistând prevederi legale în acest sens, niciuna din aceste împrejurări neconstituind aspecte care să conducă la concluzia respectării termenului de formulare a acțiunii la instanță.

În mod legal instanța de fond a constatat, cu aplicarea corectă, prin coroborare, a dispozițiilor alin. (8), (9) și (10) ale art. 20 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, că hotărârea contestată a fost comunicată reclamantului la data de 22 noiembrie 2017, iar acțiunea a fost înregistrată la instanță la data de 22 decembrie 2017, cu nerespectarea termenului de 15 zile, a admis excepția tardivității și a respins acțiunea ca tardiv formulată.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurentul reclamant, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.