ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1069/2003

Asupra recursului în anulare de

față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Lugoj, prin sentința

penală nr. 753 din 4 decembrie 2001, a condamnat pe inculpatul C.V. la 4 ani și

6 luni închisoare pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1)

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a menținut starea de arest și s-a

dedus timpul reținerii și arestării preventive de la 13 septembrie 2001, la zi.

S-a reținut, în fapt că, în seara

zilei de 18 august 2001 inculpatul s-a dus la domiciliul părții vătămate C.V.

și cu forța a avut raport sexual cu aceasta și apoi, tot cu forța, a avut raport

sexual, într-un lan de porumb, unde aceasta se refugiase.

Inculpatul a declarat apel, iar

Tribunalul Timiș, prin decizia penală nr. 64/A din 8 februarie, a admis apelul,

a desființat sentința apelată și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.

11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen. și art. 131 alin.

(2) C. pen., a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru

infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., urmare a

retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată C.V.

Totodată, a dispus punerea în

libertate a inculpatului.

Împotriva deciziei instanței de

apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, care a fost

admis prin decizia penală nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Tribunalului Timiș, a

fost casată decizia recurată și menținută sentința de condamnare a

inculpatului.

S-a dedus din pedeapsă perioada

arestării preventive de la 13 septembrie 2001 până la data punerii în

libertate.

Instanța de recurs motivează, că în

mod greșit tribunalul a considerat că retragerea plângerii prealabile înlătură

răspunderea penală, deoarece în dispozițiile art. 197 C. pen., nu este

prevăzută expres o asemenea dispoziție.

Din moment ce, în alin. (5) al

acestui articol, se prevede că unele fapte, între care cele prevăzute la alin.

(1), nu se pedepsesc, dacă a intervenit căsătoria între autor și victimă, s-a

considerat că retragerea plângerii prealabile, nu are efect asupra acțiunii

penale, se menționează în recursul parchetului și în decizia instanței de

recurs.

Procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare împotriva

deciziei penale nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara

invocând cazul prevăzut de art. 410 alin. (1), partea I, pct. 5, teza a II-a C.

proc. pen.

Se susține că instanța de recurs, a

admis recursul declarat de parchet, a casat decizia instanței de apel și a

menținut sentința prin care inculpatul a fost condamnat, deși exista o cauză de

înlăturare a răspunderii penale, anume că partea vătămată și-a retras plângerea

prealabilă.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 279

alin. (1) C. proc. pen., punerea în mișcare a urmăririi penale se face la

plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care

legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Articolul 197 C. pen., prevede în

alin. (4), că pentru fapta de la alin. (1), reținută în sarcina inculpatului,

acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei

vătămate, iar art. 131 C. pen., prevede că, în cazul infracțiunilor pentru care

punerea în mișcare a acțiunii penale este condiționată de introducerea unei

plângeri prealabile de către persoana vătămată, retragerea plângerii

prealabile, înlătură răspunderea penală.

Totodată, potrivit dispozițiilor

art. 10 lit. h) C. proc. pen., acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare,

iar când a fost pusă în mișcare nu mai poate fi exercitată în cazul

infracțiunilor pentru care retragerea plângerii înlătură răspunderea penală,

iar conform art. 11 pct. 2 lit. b) din același cod, când se constată vreunul

din cazurile prevăzute în art. 10 lit. f) și j), instanța pronunță încetarea

procesului penal.

Așadar, din aceste texte se impune

concluzia că, în cazul unor infracțiuni, pornirea procesului penal este la

latitudinea persoanei vătămate, de vreme ce este condiționată de o plângere

prealabilă și continuarea procesului este firesc să fie tot la latitudinea

persoanei vătămate, care își poate retrage plângerea prealabilă, sau se poate

împăca cu inculpații.

Motivarea instanței de recurs în

sensul că, deși la infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.,

pornirea procesului penal se face la plângerea părții vătămate, totuși

retragerea plângerii nu are ca efect încetarea procesului penal, deoarece în

alin. (5) al acestui articol, se prevede că faptele de la alin. (1) și (2) lit.

b) și c) și alin. (3), teza I, nu se pedepsesc numai dacă a intervenit

căsătoria dintre autor și victimă, este eronată față de considerentele de mai

sus.

De altfel, alin. (5) al acestui

articol, invocat de instanța de recurs, dar și de parchet în motivarea

recursului, cu argumentarea în sensul că numai în cazul prevăzut de acest

alineat, fapta nu se pedepsește, a fost abrogat prin Legea nr. 197 din 15

noiembrie 2000, încât nu mai era în vigoare la data de 18 august 2001, când s-a

comis infracțiunea respectivă și nu se mai putea face referire la acest alineat

în motivarea soluției.

Pentru considerentele de mai sus, în

baza art. 414

1

raportat la art. 385

15

pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., urmează a admite recursul în anulare, a se casa decizia atacată și

menține decizia instanței de apel, recursul fiind greșit admis.

Onorariul pentru apărătorul din

oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admire recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei penale nr. 416/R din 24 aprilie 2002 a Curții de Apel

Timișoara, privind pe inculpatul C.V.

Casează decizia penală nr. 416/R din

24 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara și menține decizia penală nr. 64/A

din 8 februarie 2002 a Tribunalului Timiș.

Onorariul apărătorului din oficiu,

în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 februarie 2003.