Kojovic împotriva Serbiei

DECIZIE A SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 32496/03, de către KOJOVIȚIE împotriva Serbiei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 21 octombrie 2008 ca Cameră compusă din: Françoise Tulkens, Președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsotsoria, Ișıl Karakaș, judecători, Sally Dolle, grefierul secțiunii Având în vedere cererea depusă la 1 septembrie 2003, având în vedere decizia de examinare a admisibilității și a meritelor cazului împreună (art. 29 § 3 din Convenție), având în vedere deliberat, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl . Or.ije Kojović, a fost, în momentul respectiv, un cetățean al Uniunii de Stat a Serbiei și Muntenegru.

El s-a născut în 1940 și a trăit în Pljevlja. Guvernul sârb (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. S. Carić. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În ceea ce privește economiile de monede străine ale reclamantului La 8 august 1974, reclamantul a depus 15.207.15 franci la sucursala Băncii Iugoslave de Investiții („Jugoslovenska investicionina banka”) la Pljevlja, Muntenegru, pentru o perioadă de 13 luni, la o rată stabilită de dobânzi. La o dată neespecificată, respectiva bancă de stat, care, între timp, pare să fi fost restructurată și redenumită „Pljevaljska banka”, a refuzat să elibereze depozitul reclamantului împreună cu dobânda datorată.

Reclamantul pare a fi ulterior „contactat” Guvernul Republicii Muntenegru în mai multe ocazii separate, cerând eliberarea economiilor sale de monede străine, plus interesul, dar nu a primit niciun răspuns. 2. În ceea ce privește situația de sănătate și locuință a reclamantului La 4 august 1996, reclamantul a avut un accident vascular cerebral, rezultând în paralizie parțială. Apoi, el a continuat să sufere de probleme cardiovasculare grave și tensiune arterială mare. Reclamantul a susținut că el nu a avut o „situație de locuințe rezolvate”, și se pare că s-a adresat guvernului muntenegren în patru ocazii separate, între 2001 și 2003, solicitând eliberarea economiilor sale de monede străine, fără folos.

3. În ceea ce privește evenimentele care au avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial În timpul Războiului Mondial al Doilea Părinții reclamanților au murit și proprietatea familiei sale în Bosnia și Herțegovina a fost distrusă de forțele germane de ocupare. Reclamantul s-a plâns de refuzul continuu al statului contestat de a-și elibera economiile de monede străine, cu interes, de incapacitatea sa de a rezolva „situația sa de locuință” sau de a avea un nivel de viață adecvat, precum și problemele sale medicale. În plus, reclamantul s-a plâns că nu a primit nicio compensație pentru distrugerea proprietăților familiei sale în timpul celui de-al doilea război mondial. DREPTUL La 3 mai 2006, cererea a fost comunicată guvernului Uniunii de Stat a Serbiei și Muntenegru.

La 3 iunie 2006, Republica Muntenegru a declarat independența sa. La 27 iunie 2006, Curtea a hotărât să suspende procedura până la clarificarea statutului Republicii Muntenegru, precum și a Republicii Serbiei. În decizia sa din 14 iunie 2006, Comitetul de miniștri al Consiliului Europei a observat, printre altele, : (i) că „Serbia ... [a continuat] ... aderarea [uniunii de stat a] Serbia și Muntenegru la Consiliul Europei cu efect începând cu 3 iunie 2006” și (ii) că a rămas parte la o serie de Convenții ale Consiliului Europei semnate și ratificate de fosta Uniune de stat a Serbiei și Muntenegru, inclusiv Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Începând cu 3 iunie 2006 și în absența oricărei indicații ale reclamantului din contră, Republica Serbiei a rămas astfel singura acționată în cadrul prezentului proces în fața Curții.

La 22 iulie 2008, o scrisoare trimisă de Registru la adresa reclamantului a fost reîntoarsă cu o indicație că „a trecut departe” (“déced ”). Reclamantul nu a avut un reprezentant în acțiunea dinaintea Curții și nici un reprezentant al proprietății reclamantului nu a indicat dorința de a continua cererea în numele său. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe și în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. În plus, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) în amendă Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care ar necesita continuarea examinării cererii.

În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui mai aplicat și prezentul caz ar trebui eliminat din lista Curții. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate Sally Dolle Françoise Tulkens Președintele grefierului

SECOND SECTION

DECISION Application no. 32496/03 by Ðorđije KOJOVIĆ against Serbia The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21 October 2008 as a Chamber composed of: Françoise Tulkens, President, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, Nona Tsotsoria, Ișıl Karakaș, judges, Sally Dollé, Section Registrar . Having regard to the above application lodged on 1 September 2003, Having regard to the decision to examine the admissibility and merits of the case together (Article 29 § 3 of the Convention), Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicant, Mr Ðorđije Kojović, was, at the relevant time, a citizen of the State Union of Serbia and Montenegro.

He was born in 1940 and lived in Pljevlja. The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr. S. Carić. A. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. As regards the applicant's foreign currency savings On 8 August 1974 the applicant deposited 15,207.15 French Francs with the branch of the Yugoslav Investment Bank (“ Jugoslovenska investiciona banka ”) in Pljevlja, Montenegro, for a period of 13 months at a stipulated interest rate. On an unspecified date the said State-owned bank, which in the meantime appears to have been restructured and renamed “Pljevaljska banka”, refused to release the applicant's deposit together with the interest due.

The applicant appears to have subsequently “contacted” the Government of the Republic of Montenegro on several separate occasions, seeking the release of his foreign currency savings, plus interest, but received no response. 2. As regards the applicant's health and housing situation On 4 August 1996 the applicant had a stroke, resulting in partial paralysis. Thereafter, he continued suffering from serious cardiovascular problems and high blood pressure. The applicant submitted that he did not have a “resolved housing situation”, and apparently addressed the Montenegrin Government on four separate occasions, from 2001 to 2003, requesting the release of his foreign currency savings, to no avail.

3. As regards events which occurred during the Second World War During World War Two the applicant's parents died and his family's property in Bosnia and Herzegovina was allegedly destroyed by German occupying forces. COMPLAINTS The applicant complained of the continuing refusal of the respondent State to release his foreign currency savings, with interest, his consequent inability to resolve “his housing situation” or to have an adequate living standard, as well as his medical problems. In addition, the applicant complained that he had received no compensation for the destruction of his family's property during World War Two. THE LAW On 3 May 2006 the application was communicated to the Government of the State Union of Serbia and Montenegro.

On 3 June 2006 the Republic of Montenegro declared its independence. On 27 June 2006 the Court decided to adjourn the proceedings pending the clarification of the status of the Republic of Montenegro as well as the Republic of Serbia. In its decision of 14 June 2006 the Committee of Ministers of the Council of Europe noted inter alia : (i) that “Serbia ... [had continued] ... membership of [the State Union of] Serbia and Montenegro in the Council of Europe with effect from 3 June 2006”, and (ii) that it had remained a party to a number of Council of Europe Conventions signed and ratified by the former State Union of Serbia and Montenegro, including the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms.

As of 3 June 2006 and in the absence of any indication by the applicant to the contrary, the Republic of Serbia has thus remained the sole respondent in the present proceedings before the Court. On 22 July 2008 a letter sent by the Registry to the applicant's address was returned marked with an indication that he had “passed away” (“ décédé ”). The applicant did not have a representative in the proceedings before the Court and no representative of the applicant's estate has indicated a wish to pursue the application on his behalf. The Court considers that, in these circumstances and pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention, it is no longer justified to continue with the examination of the application.

Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which would require the examination of the application to be continued. Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer be applied and the present case should be struck out of the Court's list. For these reasons, the Court unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases. Sally Dollé Françoise Tulkens Registrar President