ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 658/2020

Ședința publică din data de 17 martie 2020

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub dosar nr. x/2016, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva și Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, a solicitat să se dispună obligarea pârâtului Regia Națională a Pădurilor Romsilva la integrarea sa, prin repunerea efectivă în funcția de Director General al RNP - ROMSILVA; obligarea pârâtului Regia Națională a Pădurilor Romsilva la plata despăgubirilor pentru perioada 19 iunie 2013, a încetării raporturilor de muncă, și până la momentul reintegrării sale, efective și formale, în funcția de Director General al R.N.P. - ROMSILVA, respectiv a salariului de bază indexat, majorat și reactualizat, a primelor de performanță corespunzătoare, precum și a celorlalte drepturi prevăzute în legi speciale (precum indemnizația de grad profesional și riscul de serviciu) și în contractul colectiv de muncă (uniformă de serviciu, drept de competență etc.); obligarea pârâtului Regia Națională a Pădurilor Romsilva la realizarea cuvenitelor modificări în Registrul General al Salariaților, în sensul consemnării și înregistrării perioadelor efectiv lucrate, în baza contractului individual de muncă, la angajatorul Director General al RNP - ROMSILVA; obligarea pârâtului Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor la emiterea actelor și la realizarea formalităților, precum și a mențiunilor și înregistrărilor interesând integrarea sa, respectiv reluarea activității și repunerea sa în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 1575 din 19 ianuarie 2013.

Prin sentința civilă nr. 10807/25.11.2016, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, iar prin sentința nr. 1567 din 30.06.2017 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Dâmbovița.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. x/06.07.2017*, la secția I Civilă.

Prin sentința nr. 1230 din 8 iulie 2019, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a luat act că prin încheierea de ședință din 18.10.2017 pronunțată în primul ciclu procesual, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2581/16.07.2013 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2013, iar prin decizia de rejudecare nr. 3109/13.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești s-a dispus exclusiv anularea sentinței nr. 327/21.02.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, fiind astfel incidente dispozițiile art. 430 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, a constatat tardivitatea cererii completatoare depusă de reclamant la termenul din 16.03.2017 și a respins capătul de cerere privind constatarea existenței contractului individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, începând cu data de 17.04.2001; a respins excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 223/07.07.2003 al Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, invocată de Regia Națională a Pădurilor - Romsilva și a respins restul capetelor de cerere formulate de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, complet LM 25 A III, la 31 iulie 2019.

Prin încheierea din 5 noiembrie 2019, pronunțată de completul mai întâi învestit al secției I Civile nr. LM 25 A III, s-a admis excepția de necompetență materială funcțională a completului de judecată și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului, în favoarea completelor de judecată din cadrul secției I Civile, rămase competente să soluționeze litigii de muncă, urmare a suspendării executării hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 12/2019.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, examinând excepția necompetenței funcționale invocată din oficiu, că obiectul cererii introductive îl constituie "obligația de a face", respectiv obligarea pârâților de a îl integra pe reclamant pe postul și în funcția deținute anterior încetării raporturilor de muncă, reluarea activității și acordarea drepturilor cuvenite până la reintegrarea efectivă și realizarea înregistrărilor birocratice și formale corespunzătoare, astfel că potrivit dispozițiilor art. 231 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, acesta constituie un litigiu de muncă, de competența de soluționare în primă instanță reglementată de dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul Muncii și art. 55 din Legea nr. 304/2004, respectiv de către completele specializate în litigii de muncă și asigurări sociale constituite la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor.

În ce privește competența de soluționare a apelurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia analizată, curtea de apel a constatat că, la nivelul său, aceasta revenea, ex lege și de principiu, completelor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției I Civile și a reținut că prin art. II din hotărârea nr. 9 din 22 mai 2019, Colegiul de Conducere a Curții de Apel Ploiești a aprobat propunerea președintelui secției I Civilă, în sensul de a se repartiza cauze având ca obiect litigii de muncă tuturor secțiilor non-penale (măsură fundamentată pe existența unei disproporții vădite de activitate între secțiile non-penale, în detrimentul secției I Civilă, precum și a unui deficit de judecători la această din urmă secție), astfel că, practic, prin această hotărâre Colegiul de conducere a "atribuit" competență funcțională în materia analizată și secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal.

Ulterior, prin art. I din hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, anterior expus, a aprobat solicitarea Președintelui secției I civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

Așadar, prin această hotărâre, Colegiul de Conducere a schimbat soluția "mutării" dosarelor având ca obiect litigii de muncă în cadrul secției a II-a Civilă și secției de contencios administrativ și fiscal, așa cum stabilise inițial, cu cea a "mutării" judecătorilor acestor două secții în cadrul secției I, formând complete specializate noi în materia analizată, alături de judecătorii secției I Civilă.

Astfel, prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentința menționată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză.

Completul subliniază că, raportat la dispozițiile art. 482, cu referire la art. 131 din C. proc. civ., la primul termen de judecată din fața instanței de apel la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorii trebuie să își verifice competența.

Ca urmare, apreciază că este lipsită de relevanță împrejurarea că prezentul apel a fost repartizat completului nou înființat la un moment la care nu exista suspendarea hotărârilor de Colegiu de Conducere - motiv pentru care judecătorii investiți au efectuat procedura de regularizare în dosar, momentul procesual de stabilire a competenței fiind cel învederat expres de către legiuitor în cadrul art. 131, precizat.

Apoi, instanța consideră că principalul efect al suspendării învederate îl constituie faptul că în prezent dispozițiile suspendate ale hotărârilor de colegiu nu mai pot produce efecte juridice, respectiv nu mai pot fundamenta competența funcțională în materia litigiilor de muncă a completelor nou înființate, cu judecătorii tuturor secțiilor non-penale.

Curtea subliniază, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 7 și 19 din R.O.I., aprobat de către Plenul CSM prin hotărârea nr. 1375/2015, că doar colegiul de conducere are competența legală de a stabili componența secțiilor/completelor și de a muta judecătorii dintr-o secție în alta, iar nu președintele instanței, acesta din urmă având posibilitatea înființării completelor specializate în cadrul unei secții, cu o componentă deja stabilită de colegiu. Or, acest lucru fundamentează concluzia evidentă că, prin suspendarea celor două hotărâri de colegiu, completele nou înființate prin acestea în materia litigiilor de muncă au rămas în prezent fără fundament juridic, atât în ceea ce privește compunerea lor din judecătorii altor secții decât cea I Civilă, cât și sub aspectul competenței lor de a soluționa astfel de litigii. Aceasta, întrucât prin hotărârile contestate judecătorii amintiți au fost trecuți (și) în secția I civilă și le-a fost atribuită competența funcțională specială de a soluționa litigii de muncă.

Așadar, chiar dacă în prezent figurează completele specializate nou înființate pe rolul și planificarea secției I Civilă, ele sunt lipsite de competență funcțională în materia litigiilor de muncă, fiind practic nefuncționale.

De altfel, concluzia ultimă este dovedită și de faptul că, urmare a suspendării judecătorești expuse, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7/22.08.2019 completele nou înființate au fost blocate, prin reducerea la zero a complexității, concomitent cu bifarea obiectului "litigii de muncă" vechilor complete existente anterior adoptării hotărârilor de colegiu, astfel că, practic, repartizarea în continuarea a litigiilor de muncă s-a făcut exclusiv între completele specializate în acest gen de cauze, ultim precizate.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției I Civilă - completul 18 ACIV la data de 18.11.2019.

Astfel învestit, cel de-al doilea complet al aceleiași secții, prin încheierea din 16 ianuarie 2020, a admis excepția de necompetență materială procesuală a completului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit. A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei și a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

În fundamentarea acestei hotărâri, cel de-al doilea complet a reținut următoarele:

Obiectul cererii introductive îl constituie un litigiu de muncă.

Prin hotărârea nr. 12 din 20 iulie 2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești, având în vedere art. II din hotărârea nr. 9/2019, a aprobat solicitarea Președintelui secției I Civilă și a propus președintelui Curții de Apel Ploiești înființarea de complete specializate în cadrul acestei secții, formate din toți judecătorii celor trei secții non-penale, a aprobat lista obiectelor din sistemul Ecris care urmează a fi soluționate de completurile nou înființate și a aprobat debifarea de la vechile complete specializate să soluționeze litigii de muncă și asigurări sociale obiectul "litigii de muncă", acesta urmând să fie selectat la completurile nou înființate, mai sus precizate.

În baza acestei ultime hotărâri, Președintele Curții de Apel Ploiești a emis decizia nr. 47/2019, prin care a înființat completele specializate în materia litigiilor de muncă, formate din toți judecătorii secțiilor non-penale, menționate în anexa la hotărârea nr. 12/2019.

Prin sentința nr. 554/21.08.2019, pronunțată de către Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea executării articolului al II-lea din Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și respectiv a art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019 a aceluiași Colegiu, mai sus expuse.

Întrucât sentința menționată este executorie, se ridică problema efectelor acesteia în prezenta cauză. Se reține și că suspendarea actului administrativ întrerupe temporar efectele juridice produse de acest act pe perioada suspendării iar actele administrative menționate mai sus și ale căror efecte juridice au fost, la acest moment, numai suspendate, se bucură în continuare de prezumția de legalitate.

Cauza a fost repartizată completului inițial anterior pronunțării sentinței nr. 554/21.08.2019. În aceste condiții, instanța apreciază că suspendarea produce efecte numai pentru viitor.

Dacă instanța legal învestită inițial ar trebui să se dezînvestească ar însemna a reveni asupra efectelor unui fapt trecut - actul de învestire a instanței - chiar dacă numai pentru viitor, deoarece actele de procedură săvârșite anterior n-ar fi desființate prin efectul noii situații juridice, ci menținute.

Instanța precizează că, potrivit dispozițiilor art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ., completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și dacă aceasta îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194 - 197 iar în cazul în care cauza nu este de competența sa, completul căruia i-a fost repartizată cererea dispune, prin încheiere dată fără citarea părților, trimiterea dosarului completului specializat competent sau, după caz, secției specializate competente din cadrul instanței sesizate.

În cauza pendinte, completul inițial învestit a procedat la o asemenea verificare de competență în faza de regularizare a cererii și nu a constatat vreo situație care să atragă necompetența sa, săvârșind astfel acte de procedură sub imperiul Hotărârilor Colegiului de Conducere al Curții de Apel Ploiești nr. 9/22.05.2019 și 12/20.06.2019, acte ce nu au fost desființate.

Instanța reține că, pe cale de consecință, completul inițial învestit rămâne competent să soluționeze cauza ce i-a fost repartizată, nefiind îndeplinite condițiile pentru declinarea competenței către alt complet al secției I Civile.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două completuri ale aceleiași secții a Curții de Apel, în temeiul dispozițiilor art. 136 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea completului inițial învestit al Curții de Apel Ploiești, secția I civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, se observă că sunt întrunite condițiile conflictului negativ de competență, având în vedere declinările reciproce pronunțate în aceeași cauză de completurile Curții de Apel Ploiești, fiind disputată competența specializată a acestora, în sensul art. 136 alin. (4) C. proc. civ., în soluționarea unui litigiu de muncă și asigurări sociale.

Este adevărat că prin dispozițiile art. 200 alin. (1) și (2) C. proc. civ. s-a instituit un regim derogatoriu în ce privește necompetența specializată a instanței, în sensul că în cadrul procedurii de regularizare în prima instanță se poate trimite dosarul completului specializat competent ori secției specializate din instanța respectivă.

Chiar și în această situație, completul căruia i s-a repartizat cauza își păstrează posibilitatea de a-și invoca necompetența materială procesuală în funcție de obiectul și natura litigiului, potrivit art. 130, 131 din C. proc. civ., limite procedurale în care s-a încadrat primul complet din cadrul sectiei I Civilă, învestit, de altfel, cu soluționarea litigiului ca instanță de control judiciar, în apel.

Cu privire la competența specializată a acestui complet, se reține că prin art. II din Hotărârea nr. 9/22.05.2019 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Ploiești, s-a decis repartizarea cauzelor având ca obiect litigii de muncă și asigurări sociale tuturor secțiilor care nu erau penale din cadrul instanței.

Ulterior, prin art. I din Hotărârea nr. 12/20.06.2019, Colegiul de conducere al Curții de Apel Ploiești a decis repartizarea cauzelor având ca obiect aceste litigii unor completuri specializate nou înființate, formate cu participarea unor judecători din cadrul altor secții ale instanței.

Prin aceste hotărâri ale colegiului de conducere date în executarea dispozițiilor de organizare judiciară, s-a procedat la stabilirea criteriilor și a procedurii de determinare a specializării și, de asemenea, la constituirea completurilor specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Cu alte cuvinte, se distinge între, pe de o parte, repartizarea judecătorilor în virtutea specializării acestora, prin stabilirea compunerii completelor respective și, pe de altă parte, stabilirea criteriilor de determinare a completelor specializate cărora le revine, în consecință, competența exclusivă de a soluționa litigiile de muncă și asigurări sociale.

Argumentele primului complet învestit cu soluționarea cauzei, care nu au în vedere specializările în materii diferite ale completelor, ci exclusiv chestiunea litigioasă a nelegalității sub aspectul calitativ al compunerii sale, excedează limitele analizei efectuate în regulatorul de competență.

Primul complet nici nu contestă, de altfel, că la data învestirii cu soluționarea cauzei îi revenea competența specializată în raport cu obiectul și natura litigiului, ci invocă efectele produse de pronunțarea sentinței civile nr. 554/21.08.2019 a Tribunalului Argeș, secția I civilă.

Înalta Curte reține că hotărârile menționate anterior ale Colegiului de conducere au fost contestate de judecătorii curții de apel și prin sentința civilă nr. 554/21.08.2019, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, cu rezultatul întreruperii temporare a efectelor acestora.

Este de subliniat că efectele produse până la adoptarea soluției de suspendare se mențin, hotărârile de colegiu antereferite nefiind anulate.

Faptul că, urmare a măsurii suspendării, s-a procedat la repartizarea dosarelor de litigii de muncă și asigurări sociale înregistrate ulterior altor completuri specializate din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești, nu ar putea constitui un argument valid pentru declinare, atâta timp cât completul de judecată căruia i-a fost repartizat inițial dosarul și-a păstrat funcționalitatea, în sensul programării în ședințele de judecată, în vederea soluționării cauzelor cu care a fost învestit.

Suspendarea executării este o măsură provizorie care își produce efectele odată cu pronunțarea instanței de contencios administrativ la 21.08.2019, în timp ce învestirea primului complet de judecată specializat este un fapt epuizat, care s-a realizat anterior, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată și repartizarea în data de 31.07.2019, acestui complet revenindu-i competența de soluționare a cauzei în virtutea principiului repartizării aleatorii, precum și a continuității, potrivit art. 19 C. proc. civ.

În ceea ce privește argumentul că, urmare a suspendării judecătorești menționate anterior, prin decizia Președintelui secției I Civilă nr. 7 din 22 august 2019, completurile nou înființate au fost blocate de la repartizare, Curtea reține că acest aspect nu poate influența competența respectivului complet.

Repartizarea cauzelor în mod aleatoriu este reglementată printr-o normă de organizare judiciară cu rang de principiu, instituită prin art. 11 si 53 din Legea nr. 304/2004 cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței judecătorului și imparțialității actului de justiție și nu i se poate aduce atingere prin norme de organizare internă la nivel administrativ, iar competența completului astfel învestit nu poate fi afectată, raportat la dosarele repartizate acestuia anterior datei de 22 august 2019.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse, în aplicarea principiului de drept potrivit căruia competența reglementată prin dispoziții de ordine publică se apreciază în raport de data sesizării instanței, în considerarea principiului asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili că revine competența de soluționare a cauzei completului inițial învestit din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea completului inițial învestit din cadrul secției I Civile a Curții de Apel Ploiești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2020.