ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1433/2020

Ședința publică din data de 9 iulie 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Istoricul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș, la data de 20.09.2012, sub nr. x/2012, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții B., C. și D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: în temeiul art. 555 și 559 Noul C. civ., obligarea pârâților să permită accesul reclamantei în curtea lor, în vederea efectuării lucrărilor de reparații la imobilul proprietatea reclamantei, lucrări constând în tencuire zid și turnare bordură de ciment; în temeiul art. 612 și 588 Noul C. civ., obligarea pârâților să-și ridice plantațiile și lucrările de pe porțiunea de teren dintre cele două case, teren aflat în proprietatea reclamantei, precum și pe cele aflate la o distanță mai mică de 60 cm de linia de hotar; în temeiul art. 555 Noul C. civ., obligarea pârâților să permită pe viitor accesul reclamantei pe porțiunea de teren, proprietatea reclamantei, aflată între cele două imobile; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 878 din 16 aprilie 2014, Judecătoria Caransebeș a admis, în parte, acțiunea reclamantei și cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali B., C. și D., pentru stabilire linie hotar și obligația de a face. A stabilit linia de hotar dintre imobilele situate administrativ în Com. Obreja, sat Ciuta nr. x și Com. Obreja, sat Ciuta nr. x, potrivit suplimentului la raportul de expertiză topografic efectuat de trei experți - E., F. și G., punctată tehnic prin punctele 2,A, 15, 14, 12, lucrare de specialitate ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. A obligat pe reclamanta A. să demonteze extinderea șopronului în zona punctelor 15-16A menționate în expertiză, schița tehnică efectuată de expert H., ce face parte integrantă din hotărâre, prin retragerea acoperișului improvizat al șopronului la structura inițială - situată după linia de hotar trasată de experții topografi E., F. și G.. A obligat reclamanta A. să efectueze la stradă lucrarea de închidere prin zidărie în grosime de minim 12,5 cm și înălțime de 2 m. Totodată, se vor efectua și lucrările de scurgere cu diametrul de 100 mm și betonarea șanțului comun existent - lucrări estimate de expertul constructor H. la suma de 900 RON. În caz de refuz, pârâții vor efectua lucrările pe cheltuiala reclamantei. A obligat părțile, atât reclamanta, cât și pârâții, să-și asigure efectuarea lucrărilor necesare - pentru delimitare, împrejmuire, pentru stabilirea liniei de hotar stabilită prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de cei trei experți - E., F. și G. și efectuarea lucrărilor necesare de reparații, întreținere a imobilelor învecinate, casa cu nr. x Ciuta și casa cu nr. x Ciuta - potrivit expertizei în construcții efectuată de expert H.. A respins celelalte capete de cerere privind obligații de a face solicitate atât de reclamantă, cât și de pârâții-reclamanți reconvențional. A compensat cheltuielile de judecată și a obligat pârâții-reclamanți reconvențional la 1.345 RON cheltuieli de judecată față de reclamantă, parte din onorariul experților topografi, cheltuieli efectuate de către reclamantă.

Prin încheierea nr. 673 din 18 aprilie 2018 a aceleiași instanțe, a fost respinsă cererea având ca obiect lămurire dispozitiv a sentinței sus-menționate, formulată de petenta A..

Hotărârea primei instanțe a fost atacată de către reclamantă cu apel.

Tribunalul Caraș Severin, secția I civilă, prin decizia nr. 229A din 16 octombrie 2014, a respins apelul.

În cauză, reclamanta a formulat cerere de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 229/2014 a Tribunalului Caraș-Severin, solicitând eliminarea completărilor, a erorilor materiale și ale viciilor de procedură făcute pe parcursul procesului de instanța de fond. Prin încheierea din 16.11.2017, instanța a dispus următoarele: a respins cererea de repunere pe rol formulată de apelanta reclamantă A. prin concluziile scrise depuse la dosar; a respins excepția tardivității introducerii cererii de completare a dispozitivului, invocată de intimații pârâți-reclamanți reconvenționali B., C. și D.; a respins cererea astfel cum a fost precizată de apelanta reclamantă A. la ultimul termen de judecată din data de 09.11.2017; a dispus obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON reprezentând onorariu apărător ales al intimaților pârâți.

Împotriva deciziei civile nr. 229A din 16.10.2014, reclamanta A. a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 101 din 26 februarie 2015.

Încheierea nr. 673/18.04.2018 pronunțată de Judecătoria Caransebeș a fost atacată de reclamantă cu apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Caraș Severin sub nr. x/2018.

Prin decizia civilă nr. 106/06.03.2019, Tribunalul Caraș Severin a admis apelul, a anulat încheierea atacată și a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Caransebeș în vederea rejudecării.

Prin sentința civilă nr. 645 din 31 mai 2019, Judecătoria Caransebeș a respins cererea reclamantei de lămurire dispozitiv.

Prin încheierea dată la 17.09.2018, Tribunalul Caraș-Severin a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petenta A. pentru suma de 200 RON reprezentând taxă de timbru datorată pentru cererea de recuzare a doamnelor judecător I. și J. și, în consecință: a scutit petenta de la plata sumei de 200 RON taxă de timbru stabilită pentru cererea de recuzare, respingând cererile de abținere formulate de către doamna judecător I. și doamna judecător J. în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Caraș-Severin. De asemenea, a respins cererile de recuzare formulate de către apelanta A. împotriva doamnelor judecător I. și J..

Împotriva încheierii sus-menționate, în privința soluției ce a vizat respingerea cererilor de recuzare, petenta A. a formulat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara.

La termenul din 31.01.2019 instanța a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părților.

Prin decizia civilă nr. 3 din 16.01.2020, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a constatat perimat recursul.

În considerente, instanța a reținut incidența dispozițiilor care reglementează perimarea din Noul C. proc. civ. și a apreciat că termenul de 6 luni s-a împlinit la 31.07.2019, pricina rămânând în nelucrare din vina recurentei de la data de 31.01.2019. A mai considerat că cererea de repunere pe rol formulată de recurentă la 24.12.2019 este făcută după împlinirea termenului de perimare și nu mai poate conduce la întreruperea cursului perimării.

Împotriva hotărârii prin care s-a dispus perimarea recursului, a formulat recurs recurenta A..

Recurenta a oferit o amplă motivare a recursului, centrată pe ideea că pricina este supusă dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865, întrucât litigiul din care derivă prezentul dosar, nr. x/2012, a fost inițiat la 20 septembrie 2012, la Judecătoria Caransebeș. Or, curtea de apel a încălcat prevederile art. 25-27 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. procedând la judecarea cauzei, prin admiterea excepției de perimare sub imperiul prevederilor care reglementează instituția perimării în Noul C. proc. civ., în loc să aibă în vedere prevederile art. 248 din C. proc. civ. de la 1865. Prin soluționarea cauzei de o asemenea manieră, instanța a nesocotit dreptul la un proces echitabil și la apărare al recurentei, precum și toate regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

Din perspectiva acestor considerente, hotărârea Curții de Apel Timișoara este nelegală și se impune admiterea recursului, cu consecința casării ei în integralitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5,6,7,8 și 9 C. proc. civ.

În cauză, intimații nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Recurenta A. reproșează curții de apel că a soluționat greșit calea de atac prin aplicarea regulilor cuprinse în Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., în ce privește instituția perimării, în condițiile în care pricina este guvernată de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 prin raportare la data la care a fost pornit procesul în dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Caransebeș - 20 septembrie 2012.

Înalta Curte constată că obiectul recursului soluționat prin decizia civilă nr. 3 din 16.01.2020, atacată în prezenta cauză, îl reprezintă încheierea din 17.09.2018 a Tribunalului Caraș-Severin, prin care, printre altele, au fost respinse cererile de recuzare formulate de apelanta A. în ce le privește pe doamnele judecător I. și J..

Această încheiere a fost pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Caraș Severin, dosar care s-a format în urma atacării cu apel, de către reclamanta A., a încheierii nr. 673/18.04.2018, pronunțată de Judecătoria Caransebeș, prin care a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 878 din 16 aprilie 2014 dată în dosarul nr. x/2012. Se reține, astfel, că prezentul dosar își are sorgintea în cererea de lămurire de dispozitiv formulată în dosarul nr. x/2012, cu privire la sentința civilă nr. 878 din 16 aprilie 2014, și este supus regulilor de procedură ce guvernează cererea principală cu obiect stabilire linie hotar și obligația de a face, depusă la Judecătoria Caransebeș la data de 20.09.2012. Astfel, în raport de momentul inițierii demersului judiciar, sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865 și nu ale Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., care a intrat în vigoare la 15.02.2013 și se aplică numai proceselor demarate începând cu această dată. În acest sens, relevante sunt prevederile art. 24 din această lege, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare’’, iar art. 25 alin. (1) dispune că "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.’’

Curtea de apel Timișoara a judecat cauza în temeiul Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel că a aplicat regulile stabilite prin art. 416 și art. 420-421, considerând că termenul de perimare are durata de 6 luni și s-a împlinit la 31.07.2019 în raport de data la care a fost suspendată pricina, 31.01.2019. A apreciat și că solicitarea de repunere pe rol formulată de recurentă la 24.12.2019 se situează în afara termenului de perimare și nu mai este aptă să întrerupă termenul.

Or, cele reținute anterior cu privire la aplicarea legii de procedură, semnalate de altfel și de recurentă prin motivele de recurs, relevă că instanța a greșit în soluționarea căii de atac, pronunțând o hotărâre nelegală ce se impune a fi casată în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Prin aplicarea în speță a regulilor din Noul C. proc. civ., instanța a produs recurentei o vătămare procesuală ce nu poate fi îndreptată decât prin anularea actului și rejudecarea cauzei, cu respectarea prevederilor C. proc. civ. de la 1865 (art. 248 și urm.). În concret, în rejudecare, curtea de apel va verifica, în limitele impuse de art. 315 alin. (1) C. proc. civ., dacă s-a împlinit termenul de perimare având în vedere data suspendării pricinii în temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și dacă cererea de repunere în termen formulată de recurentă se situează în interiorul termenului de perimare.

Înalta Curte notează că, în condițiile în care decizia recurată în mod evident conține o judecată realizată în conformitate cu reglementările ce se regăsesc în C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, s-a impus ca analiza criticilor formulate de recurentă să fie realizată în coordonatele unui recurs efectiv similar celui deschis prin art. 421 alin. (2) din același act normativ, pentru a se asigura deplina eficiență a cerinței respectării dreptului părții de a beneficia de un proces echitabil, în cadrul căruia să poată supune controlului judiciar o hotărâre care exprimă o judecată susceptibilă să conducă la adoptarea unei soluții supuse acestei căi de atac.

Pentru toate considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (2) și (3) C. proc. civ., se va admite recursul exercitat de recurentă împotriva deciziei civile nr. 3 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, va fi casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru soluționarea căii de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 3 din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la instanța de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iulie 2020.