ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1832/2018

Ședința publică din data de 15 mai 2018 Din examinarea actelor din dosar a constatat următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 4 aprilie 2018, înaintată de către Tribunalul București, secția I penală, în raport cu dispozițiile art. 24 alin. (1) lit. n) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești din 17 decembrie 2015, A. a formulat contestație la executare împotriva Administrației Finanțelor Publice Sector 4 București, solicitând anularea tuturor formelor de executare începute împotriva sa în baza titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 1012 din 26 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. x/2010.

Totodată, contestatorul A. a solicitat suspendarea executării, în raport cu dispozițiile art. 719 alin. (1) C. proc. civ., până la soluționarea contestației la executare. 2. La termenul de judecată din 15 mai 2018, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației la executare, asupra căreia se va pronunța cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ. Prin edictarea dispozițiilor procedurale privitoare la excepția de necompetență, la art. 131 C. proc. civ. legiuitorul a stabilit în sarcina judecătorului obligația verificării competenței reglementată prin norme de ordine publică.

Obiectul prezentei cauze îl constituie contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare silită efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice, conform procedurii reglementate de Codul de procedură fiscală. Dispozițiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală prevăd că persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii, iar potrivit art. 260 alin. (4) din același cod, contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență.

Din norma enunțată se observă că nu este însă menționată în mod expres modalitatea de identificare a instanței competente, astfel că, sunt aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (2) din Codul procedură fiscală, potrivit căruia "Unde prezentul cod nu dispune, se aplică prevederile C. civ. și ale C. proc. civ., republicat, în măsura în care acestea pot fi aplicabile raporturilor dintre autorități publice și contribuabili/plătitori". Această dispoziție legală se află în concordanță cu prevederile art. 2 și cele ale art. 631 alin. (2) C. proc. civ., dispozitiile de procedură civilă constituind dreptul comun în materie. Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., contestația se introduce la instanța de executare.

Prin urmare, în raport cu dispozițiile art. 24 și 25 C. proc. civ., norme care consacră principiul aplicării legii în vigoare la data începerii executării silite, Înalta Curte urmează să se raporteze la dispozițiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.". Așadar, cum contestatorul are domiciliul în București, Șos. x, competenta de soluționare a prezentei cauze aparține judecătoriei în cărei circumscripție se află domiciliul acestuia, respectiv Judecătoria Sectorului 4 București.

În consecință, în condițiile în care Înalta Curte nu este competentă să soluționeze cererea privind contestația la executare, competența de soluționare aparținând Judecătoriei Sectorului 4 București, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ. se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe din urmă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință: Declină competența de soluționare a cererii formulate de petentul A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2018.