ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 183/2018

Ședința publică din data de 30 ianuarie 2018

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte a constatat următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta Administrarea Domeniului Public București a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de totale de 1.233.780,41 RON reprezentând daune-interese pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, respectiv a obligațiilor contractului de novație încheiat la data de 30 noiembrie 2012, având ca obiect novația contractului de prestări-servicii nr. x/15.11.2012 în valoare de 648.718,40 RON și a obligațiilor contractului de prestări-servicii nr. x/04.03.2013 în valoare de 585.062 RON.

Prin sentința civilă nr. 1806 din 22 martie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI- a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrarea Domeniului Public București, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat apel reclamanta Administrarea Domeniului Public București, iar prin decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-a respins ca nefondat apelul.

La data de 23 martie 2017, recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public București a formulat recurs împotriva deciziei nr. 27 din 12 ianuarie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare instanței de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material cu privire la aplicarea art. 264 C. proc. civ., în sensul aprecierii în mod liber de judecător a raportului de control, decizia Curții de Conturi a României și a procesului-verbal încheiat cu Municipiul București Sector 3.

Al doilea aspect care în opinia recurentei se încadrează în pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. se referă la neaplicarea dispozițiilor art. 1547 C. civ., având în vedere că instanța a considerat ca neîndeplinită condiția de neexecutare de către debitor a obligației contractuale și, pe cale de consecință, a apreciat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile contractuale.

Apreciind recurenta că în speță condițiile angajării răspunderii pârâtei sunt îndeplinite, potrivit art. 1531 C. civ., este îndreptățită la repararea integrală a prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate de intimată.

Prin întâmpinarea înregistrată la 10 mai 2017, intimata-pârâtă A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin rezoluția aflată la dosar, Înalta Curte a constatat că recursul este scutit de plata taxei de timbru, conform dispozițiilor art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin raportul întocmit la data de 25 iulie 2017 asupra admisibilității în principiu a recursului declarat de recurenta-reclamantă Administrarea Domeniului Public București împotriva deciziei civile nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, s-au constatat îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 486 alin. (1), lit. a)-e) C. proc. civ.

Totodată, raportorul a apreciat că recursul nu este admisibil în principiu, având în vedere valoarea litigiului și dispozițiile art. 99 și 101 C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 octombrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

La data de 13 noiembrie 2017, intimata A. S.R.L. a depus la dosarul cauzei punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar anularea acestuia, cu cheltuieli de judecată, fără a se depune la dosar dovezi justificative în acest sens.

Înalta Curte, constituită în completul de filtru, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care instanța de apel a respins ca nefondat apelul reclamantei Administrarea Domeniului Public București.

În speță, prin acțiunea formulată, reclamanta a învestit instanța cu o cerere de chemare în judecată, ce are două petite principale, ambele evaluabile în bani, respectiv obligarea pârâtei la plata sumei de 648.718,40 RON aferentă contractului de novație și a sumei de 585.062 RON aferentă contractului de prestări-servicii nr. x/04.03.2013, în total recurenta solicitând suma de 1.233.780,41 RON.

Conform dispozițiilor art. 99 C. proc. civ. coroborat cu art. 101 alin. (1) același cod, valoarea litigiului se raportează la capătul de cerere având ca obiect novația contractului de prestări-servicii nr. x/15.11.2012, prin care s-a solicitat suma de 648.718,40 RON.

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În cauză, decizia atacată nu este susceptibilă de reformare pe calea exercitării recursului, având în vedere următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede că: "(1) dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv".

Din analiza cererii de chemare în judecată, rezultă că instanța a fost învestită cu o acțiune în pretenții, valoarea capătului de cerere vizând novația contractului de prestări-servicii nr. x/15.11.2012 fiind în cuantum de 648.718,40 RON, aceasta situându-se astfel sub limita valorii prag de 1.000.000 RON prevăzută de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Raportat la dispozițiile legale anterior evocate, se impune a fi făcută precizarea că, în speță, admisibilitatea în principiu a recursului nu se raportează la decizia nr. 369 din 30 mai 2017 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

În considerentele acestei decizii (paragraful 32) s-a reținut că, efectul constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Decizia civilă nr. 27 din 12 ianuarie 2017 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, atacată cu recurs, a fost pronunțată anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, respectiv 20 iulie 2017.

Conform art. 457 C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 129 din Constituția României, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii procesuale.

Corespunzător acestor prevederi, legea procesual civilă stabilește hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judecătoresc, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de reformare sau retractare.

Prin urmare, admisibilitatea unei căi de atac este examinată în raport cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea procesuală.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, având în vederea valoarea litigiului și dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în forma în vigoare la momentul pronunțării deciziei recurate, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Administrarea Domeniului Public București S.A..

În ceea ce privește solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și punctul de vedere asupra raportului depuse la dosar, Înalta Curte urmează să respingă această solicitare, conform art. 452 C. proc. civ., având în vedere că nu au fost dovedite cheltuielile de judecată, prin depunerea la dosar a înscrisurilor justificative

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta Administrarea Domeniului Public București S.A. împotriva deciziei civile nr. 27 din 12 ianuarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția V-a civilă.

Respinge cererea pârâtei S.C. A. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2018.