ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 159/2018

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2018

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu sub nr. x/2016, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A. Sucursala Tg-Jiu, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 6 din Convenția de Credit nr. x din 21.06. 2007 și în Secțiunea 4 din " Condiții Generale ale Convenției" - "orice plată efectuată în baza Convenției se face în moneda creditului..." și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu în baza nominalismului monetar și impreviziunii, pentru efectuarea plăților în temeiul convenției încheiate, la valoarea de la data încheierii și semnării convenției, respectiv restituirea diferențelor ratelor de rambursare și a dobânzilor, ca sume plătite în plus, numite anuitate, la diferențele de curs, în cuantum de 55.656,12 RON, pe întreaga perioadă a derulării convenției, actualizată cu indicele de inflație anuală, până la data plății efective.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 998, 999 vechiul C. civ., Legea nr. 136/1995, coroborat cu cele prevăzute de O.G. nr. 9/2000, 13/2011 și O.G. nr. 5/2001.

Prin sentința nr. 2237 din 21.05.2016 Judecătoria Târgu-Jiu, secția Civilă, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta D. S.A.; s-a luat act că pârâta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva sentinței au declarat apel, atât reclamanții, cât și pârâta D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 a admis apelul declarat de apelanții reclamanți A. și B., împotriva sentinței nr. 2237 din 21.03.2016, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, având ca obiect constatare nulitate act; a schimbat sentința în sensul că a admis în parte acțiunea; a constatat nulitatea absolută a clauzei de la punctul 4.3 " eventualele diferențe de curs valutar sunt și vor fi suportate de împrumutat" și a dispus recalcularea ratelor creditului în moneda contractată la cursul de schimb valutar de la data încheierii contractului și emiterea unui nou grafic de rambursare în acest sens; a dispus restituirea sumelor reprezentând diferențele de curs valutar pe durata contractului actualizate cu indicele de inflație anuală, până la data plății efective; a respins în rest acțiunea; a respins apelul incident declarat de apelanta pârâtă D. S.A.; a obligat Banca la cheltuieli de judecată, la fond și în apel, în cuantum de 1.500 RON, reprezentând onorariu avocat.

Împotriva deciziei Tribunalului Gorj a formulat recurs pârâta D. S.A.., înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova.

La termenul de judecată din data de 18.10.2017 Curtea de Apel Craiova, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului, având în vedere disp. art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale.

Instanța a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 96 pct. 3 C. proc. civ., ca instanțe de recurs, curțile de apel judecă, în cazurile anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 97 pct. 1 din același act normativ, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Totodată, conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar potrivit alin. (4), în cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

De asemenea, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Dispozițiile art. XVIII alin. (2) se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv (art. I alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2016).

Prin Decizia nr. 369/2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, Curtea Constituțională a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" este neconstituțională. Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". Drept urmare, sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după data de 20 iulie 2017, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Astfel, potrivit paragrafului 32 din decizia menționată, Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar potrivit paragrafului 33, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (1) din Constituție, "Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, [...] constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept". În situația de față, Curtea constată că dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituție obligă Parlamentul sau Guvernul să pună de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției în 45 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a prezentei decizii.

Din interpretarea textelor de lege invocate și a deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, rezultă că revine Înaltei Curți de Casație și Justiție competența materială de soluționare a recursurilor, aceasta fiind instanța de drept comun în ceea ce privește judecata în recurs.

Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a Civilă prin decizia civilă nr. 156/2017 din 18 octombrie 2017 a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta D. S.A., împotriva sentinței nr. 241 din 04 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. x/2016, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 06 noiembrie 2017.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în sensul că recursul este inadmisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 14 decembrie 2017, comunicarea acestuia părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prezentul recurs are ca obiect o decizie, prin care Tribunalul Gorj, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 a admis apelul declarat de apelanții reclamanți A. și B., împotriva sentinței nr. 2237 din 21.03.2016, pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri prevăzute de lege.

În cauză se constată că, cererea de față este evaluabilă în bani, prin care reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtele C. S.A. și C. S.A.-Sucursala Tg-Jiu, solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța, să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale inserate la art. 6 din Convenția de Credit nr. x din 21.06. 2007 și în Secțiunea 4 din " Condiții Generale ale Convenției" - "orice plată efectuată în baza Convenției se face în moneda creditului..." și suportarea de către consumator a diferențelor de curs valutar; să se constate nulitatea absolută a acestor clauze contractuale; să se dispună înghețarea cursului de schimb valutar CHF - leu în baza nominalismului monetar și impreviziunii, pentru efectuarea plăților în temeiul convenției încheiate, la valoarea de la data încheierii și semnării convenției, respectiv restituirea diferențelor ratelor de rambursare și a dobânzilor, ca sume plătite în plus, numite anuitate, la diferențele de curs, în cuantum de 55.656,12 RON, pe întreaga perioadă a derulării convenției, actualizată cu indicele de inflație anuală, până la data plății efective.

Primul capăt al cererii de chemare în judecată este unul neevaluabil în bani.

Cuantificarea celui de al doilea capăt principal al cererii a fost făcută de către reclamanți prin cererea de chemare în judecată, la valoarea de 55.656,12 RON, iar valoarea contractului de credit este de 37.400 CHF.

Potrivit art. 98 C. proc. civ. "(1)Competența se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere. (2) Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenției principale, precum dobânzile, penalitățile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenței și nici prestațiile periodice ajunse la scadență în cursul judecății".

Potrivit prevederilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeași cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanța competentă să le soluționeze pe toate se determină ținându-se cont de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.

Prin urmare, la data formulării cererii de chemare în judecată, valoarea cea mai mare a capătului principal de cerere privind diferența de curs valutar, potrivit evaluării reclamanților este de 55.656,12 RON.

Având în vedere dispozițiile legale sus evocate, Înalta Curte constată că valoarea pretențiilor solicitate prin acțiune este inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel încât decizia pronunțată de Tribunalul Gorj nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Potrivit art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv ".

Termenul prevăzut de textul legal sus menționat a fost prorogat prin O.U.G. nr. 95/2016 până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv.

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017, Înalta Curte constată următoarele:

Față de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 04 aprilie 2017, prezentul recurs nu intră sub incidența modificărilor generate de decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, potrivit căreia " Curtea constată că, efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

Așa fiind, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta - pârâtă D. S.A. în contradictoriu cu intimații-reclamanții A. și B. și intimatele-pârâte C. S.A. și C. S.A. Sucursala Tg-Jiu, împotriva deciziei nr. 241/2017 din 04 aprilie 2017 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.