ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 876/2019

Ședința publică din data de 17 aprilie 2019

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 104 din 23.01.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj, s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. și a fost obligată pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 1.024.167,32 RON, reprezentând rest de plată aferentă facturii seria x/5.11.2015, și 27.468,35 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul legal, pârâta B. S.R.L., care a solicitat schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.

Prin decizia nr. 422 din 6 iulie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul,

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta B. S.R.L. solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 2982/20.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 422 din 06 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L.. A fost obligată recurenta - pârâtă B. S.R.L. la plata sumei de 10.170 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea intimatei-reclamante A. S.R.L..

Împotriva deciziei nr. 2982/20.06.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de revizuire S.C. B. S.R.L.

În motivarea cererii, revizuienta arată că prin decizia atacată instanța de recurs a ignorat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 199/16.04.2018 a Tribunalului Satu-Mare prin care a fost confirmat Planul de reorganizare al debitoarei A. S.R.L..

Revizuienta susține că, în conformitate cu art. 140 alin. (1) al Legii nr. 85/2014, planul de reorganizare al unui debitor aflat în procedura de insolvență confirmat de către judecătorul sindic, face dovadă deplină cu privire la aspectele analizate în cadrul acestuia.

Confirmarea planului de reorganizare care cuprinde mențiunea expresă a cuantumului creanței deținute reprezintă o statuare cu caracter de autoritate de lucru judecat cu privire la suma pe care A. S.R.L. o poate pretinde de la revizuientă.

Revizuienta mai susține că planul de organizare confirmat prin sentință definitivă pentru suma de 576.391,28 RON se află în contul de garanții al debitoarei A. S.R.L., fiind așadar o creanță condiționată. Cu toate acestea, completul învestit cu soluționarea recursului a ignorat prevederile planului de reorganizare și a obligat revizuienta la plata unei sume superioare acestui cuantum respectiv 1.024.167,32 RON.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat reține următoarele considerente:

Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se contrarietatea dintre decizia nr. 2982/20.06.2018 și pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016 și sentința nr. 199/16.04.2018 a Tribunalului Satu-Mare, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evoca fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar alin. (2) al aceluiași articol prevede situațiile în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, printre acestea încadrându-se și ipoteza incidență în speță.

Conform art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii nu prezintă identitate de obiect, de calitate a părților și de cauză. Lipsind tripla identitate prevăzută de lege, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Astfel, în ceea ce privește calitatea părților, acestea sunt diferite, în sensul că în cadrul dosarului nr. x/2016, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 199/F/2018 revizuienta a avut calitatea de creditor iar intimata, de debitoare, în timp ce în dosarul nr. x/2016 în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită prin prezentul dosar, părțile au avut calitatea de reclamant și de pârât.

În consecință, în ceea ce privește calitatea părților, se constată că acestea au acționat în calități diferite în cele două litigii, astfel că în cauză nu este îndeplinită cerința art. 431 C. proc. civ., în sensul ca părțile din litigiul subsecvent să fie chemate în judecată, de două ori în aceeași calitate.

Al doilea aspect vizează faptul că obiectul celor două dosare sunt diferite, în sensul că dosarul nr. x/2016 are ca obiect procedura insolvenței în timp ce dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect răspundere contractuală.

Cu privire la cauza celor două dosare, se constată că și acestea sunt diferite, respectiv în dosarul nr. x/2016 a fost aprobat planul de reorganizare al debitoarei A. S.R.L. În schimb, în cadrul dosarului nr. x/2016, s-a urmărit obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata restului de plată aferent facturii nr. x/5.11.2015.

În concluzie, se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia nr. 2982 din 20 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței nr. 199/16.04.2018 a Tribunalului Satu-Mare, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2016 cu privire la întinderea obligației care rezultă din contractul nr. x/20.10.2014 încheiat de părți.

Menționarea creanței de 576.391,28 RON în planul de reorganizare reprezintă o statuare cu caracter de lucru judecat însă numai cu privire la această sumă și la temeiul acesteia iar nu cu privire la suma pe care A. S.R.L. o poate pretinde de la revizuientă în temeiul raporturilor contractuale a căror dezlegare a avut loc pe calea dreptului comun și s-a finalizat cu decizia nr. 2982 din 20 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 2982 din 20 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2019.