ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2019

Ședința publică din data de 20 martie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 161/04.06.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin decizia nr. 161/04.06.2018, a Curții de Apel București în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca neîntemeiată o contestație în anulare formulată de aceiași contestatori. Cererea de la f.6 din acel dosar este și ea intitulată "contestație în anulare". Acea contestație în anulare viza decizia nr. 16/R din 22.01.2018 a Curții de Apel București, adică o decizie prin care s-a respins ca inadmisibil un recurs (asupra unei alte contestații în anulare). Față de cele expuse mai sus rezultă că nu există nicio greșeală materială a instanței care a pronunțat decizia atacată cu privire la natura cererii soluționate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs contestatorii, arătând că, în temeiul dispozițiilor art. 304 indice 1 din vechiul C. proc. civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.

Conform O.U.G. nr. 52/2016 - art. 58 alin. (5), contractele de credit, contractele de ipotecă nu reprezintă titluri executorii în cazul în care cesionarul este o entitate ce desfășoară activități de recuperare creanțe.

Contractul recurenților nu mai era în derulare din 30.04.2012, când C. le-a comunicat adresa în care se menționează că soldul la creditul acestora era 0 RON, art. 135 din ordonanță neavând relevanță.

Din anul 2006 până în anul 2012, când a început procesul, C. nu le-a trimis nicio somație de plată, presupusa datorie fiind prescrisă.

Art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului obligă statele membre ca fiecare justitiabil să aibă parte de un proces echitabil.

Recurenții au atacat decizia nr. 16R/22.01.2018, invocând faptul că instanța a respins cererea fără ca recursul să fi fost judecat.

Curtea de apel nu le-a pus în vedere recurenților să plătească taxa judiciară de timbru, ceea ce confirmă că Tribunalul București a greșit, obligându-i să plătească această taxă, fiind suspendat ilegal și abuziv procesul și calculat greșit termenul de repunere pe rol.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1), raportat la art. 320 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului de față, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, o va admite, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea și efectele acestora sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional.

Respectarea acestui principiu este impusă și de exigențele art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

În speță, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin civilă nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorii A. și B., în contradictoriu cu intimata C. S.A., împotriva deciziei civile nr. 161/04.06.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a Civilă în dosarul nr. x/2018.

Potrivit dispozițiilor art. 320 alin. (3) din vechiul C. proc. civ., hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, iar în speța dedusă judecății, decizia civilă nr. 161/04.06.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018 este irevocabilă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Așa fiind, pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția inadmisibilității căii de atac și, în consecință, va respinge recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 243 din 21 septembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.