ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 317/2019

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2017 reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. S.A., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună constatarea nulității absolute a clauzei prevăzute în Secțiunea 6 - Rambursarea la art. 6.3 în care se prevede: "împrumutatul este obligat ca cel târziu la data scadentei să constituie suma necesară rambursărilor în contul curent . . . . . . . . . ., în valuta prevăzuta în graficul de rambursare", ca fiind abuziva; înghețarea cursului de schimb valutar pentru achitarea creditului la cursul valabil la data încheierii și semnării contractului de credit, respectiv 3,2580 RON/euro, conform cotației BNR la momentul tragerii creditului; obligarea pârâtei la returnarea sumelor încasate, în urma fluctuației \ cursului valutar, sume provenite din diferența de curs valutar), ca diferența de la cursul de schimb de la momentul semnării contractului și până în prezent, actualizate la data plații cu rata inflației și dobânda legala aferenta; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata efectuate.

Prin Sentința nr. 2.288/2018 din 29.03.2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, s-a respins excepția de necompetență materială a instanței și excepția inadmisibilității cererii, invocate de pârât B. S.A și s-a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul A., solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, constatarea nulității absolute a clauzei prevăzuta în Secțiunea 6 - art. 6.3 ca fiind abuziva, înghețarea cursului de schimb valutar la valoarea de la momentul încheierii convenției de credit, respectiv 3,2580 RON/euro, restituirea sumelor încasate ca diferența de curs valutar de la momentul semnării contractului și pană în prezent, actualizata cu rata inflației și dobânda legala aferentă.

Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 516/2018 din 13 noiembrie 2018 a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant A., împotriva Sentinței nr. 2.288 din 29.03.2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în Dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata pârâta B.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 516/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă.

Prin adresa emisă de Tribunalul Gorj, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării recursului.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 25 ianuarie 2019.

Prin rezoluția completului din 07 februarie 2019 s-a stabilit termen de judecată pentru 21 februarie 2019, în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ședința publică din data de 21 februarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale, în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și urmează a o admite pentru următoarele considerente:

Decizia supusă recursului a fost pronunțată de către tribunal, într-un litigiu prin care s-a soluționat o cerere care a declanșat procedura judiciară în fața judecătoriei.

Cu întâietate, sub aspectul excepției de necompetență materială, Înalta Curte de Casație și Justiție reține incidența prevederilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. din care reiese că instanța supremă judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția necompetenței materiale asupra căreia, în temeiul art. 132 C. proc. civ. raportat la art. 494 din același cod, reține următoarele:

Recursul a fost declarat împotriva unei decizii pronunțate de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în apel, într-o cerere evaluabilă în bani în valoare de până la 200.000 RON.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 18/2018 din 01 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 și publicată în M. Of. nr. 965 din 14 noiembrie 2018:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 96 pct. 3, art. 97 pct. 1 și art. 483 din C. proc. civ., competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, publicate în M. Of. nr. 582 din 20 iulie 2017, revine curților de apel."

Potrivit dispozițiilor art. 97 pct. 1 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege".

Așadar, prima teză a acestui text a atribuit instanței supreme competența de soluționare a recursurilor declarate împotriva hotărârilor curților de apel.

A doua teză a art. 97 pct. 1 din C. proc. civ. se referă la alte hotărâri, cum sunt cele ale Consiliului Superior al Magistraturii, ale Biroului Electoral Central, ale secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care instanței supreme îi revine competența de a soluționa recursuri, constituită fie în complet al unei secții, fie în Completul de 5 Judecători.

Organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și art. 94 - 97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare.

Astfel, în condițiile reglementării actuale, competența trebuie atribuită prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului judiciar din treaptă în treaptă, dispozițiile legale relevând că un atare sistem, în materie procesual civilă, nu a fost abandonat prin noul C. proc. civ.

Înalta Curte are, de asemenea, în vedere dispozițiile art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I."

De aceea, în condițiile pronunțării deciziei recurate de către Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Craiova, instanță în favoarea căreia aceasta urmează să fie declinată, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială.

Declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 516/2018 din 13 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2019.

GGC - ED