ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 458/2017

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârile primei instanțe:

În motivare, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, instanța a apreciat că stabilirea temeiului de drept al cererii este atributul exclusiv al reclamantului ca urmare a principiului disponibilității de care se bucură partea ce a sesizat instanța. Pe de altă parte, dreptul de acces la instanța permite reclamantului să formuleze mai multe capete de cerere în cadrul unei singure acțiuni, acestea putând avea temeiuri sau obiecte diferite. Aspectele menționate în susținerea acestei excepții, caracterul prioritar al răspunderii contractuale, lipsa opțiunii între cele două temeiuri, sunt chestiuni ce privesc fondul pretențiilor deduse judecății și nu exercițiul dreptului de a sesiza instanța, iar invocarea celor două forme de răspundere (într-o anumită ordine: principal-subsidiar) reprezintă o expresie a principiului disponibilității, ce nu afectează sau condiționează accesul la instanță.

Față de aceste aspecte, instanța a respins excepția inadmisibilității cererii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, instanța a reținut că, în cauza de față, reclamanții au invocat în primul rând angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților, împrejurare ce impune efectuarea unor verificări specifice acestui temei pentru a stabili dacă reclamanții sunt titularii dreptului afirmat. În acest sens reclamanți au afirmat că sunt titularii unor drepturi izvorând din lege sau din fapte juridice (și care au fost încălcate prin inacțiunea pârâților), justificându-și astfel calitatea procesual activă în materie delictuală, urmând ca instanța, la analiza pe fond a pretențiilor, să stabilească dacă există aceste drepturi afirmate de reclamanți și dacă acestea au fost încălcate.

În subsidiar, reclamanții au invocat răspunderea contractuală, aducând drept argumente contractul de mandat încheiat de acestea cu pârâta A.N.L. și contractul de construire încheiat cu pârâta S.C. A. S.R.L., precum și convenția nr. 1909/06.05.2004 ce ar conține o stipulație pentru altul (implicit în favoarea reclamanților). Având în vedere faptul că reclamanții sunt semnatarii contractului de mandat și al celui de construire, contracte prin care au dobândit drepturi, instanța a apreciat că aceștia justifică, în speță, calitatea procesuală activă pe capătul subsidiar, urmând a fi verificate pe fond pretențiile acestora invocate pe temei contractual.

Față de aspectele mai sus menționate, instanța a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamanților.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive, ce s-a invocat în legătură cu toți pârâții, instanța a avut în vedere că, în cauza de față, reclamanții au invocat pretenții, în principal, în temeiul răspunderii civile delictuale și, în subsidiar, în temeiul răspunderii contractuale, împrejurare ce determină cercetarea calității procesuale pasive din ambele perspective.

În cadrul precizărilor depuse în data de 13.02.2012, reclamanții au arătat că în principal au formulat o acțiune având ca scop repararea prejudiciului produs prin fapta ilicită, respectiv inacțiunea entităților, apreciind că în cauză este aplicabil principiul răspunderii civile delictuale, obligația pârâților având ca izvor legea și anumite acte juridice, contracte, la care reclamanții nu sunt parte, dar care reprezintă pentru aceștia fapte juridice.

Cu privire la cererea subsidiară, reclamanții, prin aceeași precizare, au arătat că atât convenția nr. 1909/06.05.2004 cât și celelalte convenții încheiate cu pârâții S.C. DISTRIGAZ și S.C. ELECTRICA S.A. au natura unei stipulații pentru altul, iar reclamanții, în calitate de terți beneficiari, au dobândit în mod nemijlocit un drept creat în folosul lor și au o acțiune directă împotriva promitenților și stipulantului, izvorul acestui drept fiind contractul.

Pârâtul Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului este parte a convenției nr. 1909/06.05.2004, prin care s-a obligat să asigure promovarea și finanțarea obiectivelor de investiții din ansamblul Henri Coandă, iar reclamanții nu sunt parte la această convenție.

Din perspectiva răspunderii delictuale, invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unei fapte juridice a pârâtului, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a pârâtului, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea pârâtului, calificarea convenției drept fapt juridic din perspectiva reclamanților.

Referitor la capătul subsidiar, instanța a constatat că prin convenția nr. 1909/06.05.2004 nu s-a stabilit o stipulație în favoarea unui terț beneficiar. Astfel, una dintre condițiile de validitate a contractului în folosul unei terțe persoane presupune menționarea în contract a beneficiarului obligației asumate sau, cel puțin, acesta să fie determinabil, potrivit mențiunilor din contract. Verificând convenția instanța a constatat că aceasta nu cuprinde o stipulație în favoarea reclamanților, iar din cuprinsul acesteia nu rezultă nici măcar voința părților semnatare de a stipula în favoarea unor terțe persoane.

Faptul că ulterior convenției nr. 1909/2004 reclamanții au încheiat un contract de construire pentru o clădire în Complexul Henri Coandă cu o terță societate și un contract de mandat cu A.N.L. (semnatară a convenției nr. 1909/2004) tot în legătură cu această clădire, nu conduce la concluzia că reclamanții erau beneficiarii convenției respective, deoarece elementele stipulației pentru altul trebuie să rezulte din contract și nu se deduc din împrejurări extrinseci acestuia.

În aceste condiții, instanța a reținut că reclamanții nu au dovedit existența unor raporturi contractuale directe cu pârâtul Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului sau prin mecanismul stipulației pentru altul, motiv pentru care din perspectiva răspunderii contractuale, reclamanții nu au justificat calitatea procesual pasivă a acestui pârât.

Pe de altă parte, nu se poate reține susținerea reclamanților în sensul că pârâta A.N.L. a acționat ca mandatar al acestora la momentul încheierii convenției nr. 1909/06.05.2004, în condițiile în care raportul de mandat între reclamanți și A.N.L. s-a născut ulterior încheierii convenției respective, deci A.N.L. nu putea acționa la 06.05.2004 ca reprezentant al reclamanților, deoarece la acea dată nu avea niciun raport aceștia.

Pe cale de consecință, instanța va admite în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministrul Dezvoltării Regionale și Turismului doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

Pârâta Agenția Națională pentru Locuințe a încheiat cu reclamanții contractul de mandat nr. x/25.05.2004 prin care a fost împuternicită pârâta să-i reprezinte pe reclamanți în raporturile cu proiectantul și antreprenorul general în vederea urmăririi executării și finalizării locuinței situată pe lotul nr. x în cartierul Henri Coandă.

Având în vedere raporturile contractuale dovedite cu această pârâtă, caracterul special al răspunderii contractuale față de răspunderea delictuală și faptul că pe ambele capete de cerere se urmărește repararea aceluiași prejudiciu, instanța a constatat că reclamanții au dovedit calitatea procesual pasivă a pârâtei A.N.L. doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale a pârâtei A.N.L.

Pe cale de consecință, instanța a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe doar în ceea ce privește capătul principal de cerere privind răspunderea civilă delictuală.

Pârâtul Consiliul Județean Ilfov este parte a convenției nr. 1909/06.05.2004, prin care s-a obligat să asigure proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de drumuri interioare pe toată suprafața ansamblului Henri Coandă, sistematizarea verticală pe toată suprafața ansamblului, str. x, str. x 1, str. x 2, str. x.

Întrucât pârâtul Consiliul Județean Ilfov are calitatea de autoritate de coordonare a activității consiliilor locale (art. 87 din Legea nr. 215/2001), iar plata unor eventuale despăgubiri stabilite prin hotărâre judecătorească se achită din bugetul local, ce aparține unității administrativ teritoriale, județul (art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 215/2001), instanța a apreciat că acest pârât nu are calitate procesual pasivă pe niciuna dintre cele două capete de cerere, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Pârâtului Județul Ilfov îi sunt aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 215/2001 care stabilesc că unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.

Din perspectiva răspunderii delictuale, invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unei dispoziții legale sau fapte juridice, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a pârâtului, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea acestui pârât, obligațiile născute în sarcina acestuia din lege sau convenție.

În ceea ce privește răspunderea contractuală, instanța a reținut că reclamanții nu au probat existența unor raporturi contractuale cu acest pârât, motiv pentru care a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Județul Ilfov doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

Pârâtul Consiliul Local Voluntari este parte a convenției nr. 1909/06.05.2004 însușindu-și obligația de a proiecta și executa rețeaua de comunicații și instalația de iluminat public, dotări urbane.

Întrucât pârâtul Consiliul Local Voluntari are calitatea de organ deliberativ (art. 80 din Legea nr. 215/2001), iar plata unor eventuale despăgubiri stabilite prin hotărâre judecătorească se achită din bugetul local, ce aparține unității administrativ teritoriale (art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 215/2001), instanța a apreciat că acest pârât nu are calitate procesual pasivă pe niciuna dintre cele două capete de cerere, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Pârâtul Orașul Voluntari, în baza contractului de cooperare încheiat cu Municipiul București, trebuia să asigure proiectarea, finisarea și execuția rețelei de acces pentru unele terenuri situate în cartierul Henri Coandă.

Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii (art. 21 alin. (4) din Legea nr. 215/2001).

Din perspectiva răspunderii delictuale, invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unor dispoziții legale sau fapte juridice ale pârâtului, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a pârâtului, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea acestuia, obligațiile născute în sarcina acestui pârât în baza dispozițiilor legale invocate.

Sub aspectul răspunderii contractuale, instanța a reținut că reclamanții nu au probat existența unor raporturi contractuale cu acest pârât, motiv pentru care a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Orașul Voluntari doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

Pârâții Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București nu sunt parte a convenției nr. 1909/06.05.2004.

Întrucât pârâtul Consiliul General al Municipiului București are calitatea de organ deliberativ (art. 80 din Legea nr. 215/2001), iar plata unor eventuale despăgubiri stabilite prin hotărâre judecătorească se achită din bugetul local, ce aparține unității administrativ teritoriale (art. 21 alin. (1) și (5) din Legea nr. 215/2001), instanța a apreciat că acest pârât nu are calitate procesual pasivă pe niciuna dintre cele două capete de cerere, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Pârâtul Municipiul București este parte a contractului de cooperare din 06.03.2008 ce viza proiectul cartierului Henri Coandă, în legătură cu acest proiect fiind emise mai multe hotărâri ale C.G.M.B.

Din perspectiva răspunderii delictuale, invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unor dispoziții legale, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a pârâtului, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea acestui pârât, obligațiile născute în sarcina acestor pârâți în baza dispozițiilor legale invocate.

Sub aspectul răspunderii contractuale, instanța a reținut că reclamanții nu au probat existența unor raporturi contractuale cu acest pârât, motiv pentru care a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiului București doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

Pârâta S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A. este parte a convenției nr. 1909/06.05.2004, asumându-și obligația să asigure proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de alimentare cu energie electrică.

Din perspectiva răspunderii delictuale, invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unei fapte juridice a pârâtului, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a pârâtului, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea acestui pârât, calificarea convenției drept fapt juridic din perspectiva reclamanților.

În ceea ce privește răspunderea contractuală, așa cum s-a reținut anterior, convenția nr. 1909/06.05.2004 nu conține o stipulație în favoarea reclamanților, care sunt terți față de raporturile contractuale generate de acea convenție.

Față de aceste constatări, instanța a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Consiliul Județean Ilfov doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere, având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

Pârâtele GDF SUEZ ENERGY ROMÂNIA S.A. (fostă S.C. DISTRIGAZ SUD S.A.) și S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.A. au fost înființate ca urmare a divizării parțiale a S.C. DISTRIBUȚIE GAZE NATURALE DISTRIGAZ SUD S.A. în 20.02.2008.

S.C. DISTRIBUȚIE GAZE NATURALE DISTRIGAZ SUD S.A. era parte a convenției nr. 1909/06.05.02004 prin care s-a obligat să asigure proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de alimentare cu gaz metan.

Din perspectiva răspunderii delictuale, invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unei fapte juridice a pârâților sau a unei dispoziții legale, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a acestora, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea acestor pârâți, calificarea convenției drept fapt juridic din perspectiva reclamanților, obligațiile preluate de pârâți ca urmare a divizării.

În ceea ce privește răspunderea contractuală, așa cum s-a reținut anterior, convenția nr. 1909/06.05.2004 nu conține o stipulație în favoarea reclamanților, care sunt terți față de raporturile contractuale generate de acea convenție.

Față de aceste constatări, instanța a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtelor GDF SUEZ ENERGY ROMÂNIA S.A. (fostă S.C. DISTRIGAZ SUD S.A.) și S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.A. doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

În legătură cu pârâții Consiliul Local Sector 1 și Sector 1 s-a pus în discuție atât excepția lipsei capacității procesuale de folosință, cât și lipsa calității procesuale pasive. Instanța a apreciat că se impune analiza cu prioritate a excepției lipsei capacității procesuale de folosință, având în vedere că astfel se pune în discuție aptitudinea părților de a avea drepturi și obligații pe plan civil, în general, și pe plan procesual, în special.

Potrivit art. 20 alin. (1) și (4), comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale; în municipii se pot crea subdiviziuni administrativ-teritoriale, ale căror delimitare și organizare se fac potrivit legii.

De asemenea, potrivit art. 21 alin. (1), unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare.

Din interpretarea sistematică a acestor texte legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială are capacitate de folosință și exercițiu. Ca atare, numai aceasta poate sta într-un proces ca pârât.

Pe de altă parte, pârâtul Consiliul Local Sector 1 este definit ca fiind organ deliberativ al autorității administrației publice locale din municipiul București (art. 80 din Legea nr. 215/2001).

Pe cale de consecință, instanța a reținut că doar pârâta Sector 1, ca subdiviziune administrativ-teritorială a Municipiului București, are capacitate de folosință, motiv pentru care a admis excepția lipsei capacității de folosință doar în ceea ce privește pârâtul Consiliul Local Sector 1.

Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Sector 1, instanța a apreciat că invocarea unui prejudiciu ca urmare a încălcării unui drept al reclamanților, născut în baza unei fapte juridice a pârâților sau a unei dispoziții legale, este suficientă pentru a justifica, în speță, calitatea procesual pasivă a acestora în ceea ce privește răspunderea delictuală, urmând ca pe fondul cauzei, când se vor analiza condițiile răspunderii civile delictuale, să se verifice inacțiunea acestui pârât, obligațiile născute în sarcina sa prin convenția nr. 1909 sau lege.

În ceea ce privește răspunderea contractuală, reclamanții nu au probat existența unor raporturi contractuale cu acest pârât, motiv pentru care a admis în parte excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Sector 1 doar în ceea ce privește capătul subsidiar de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale.

Pârâta S.C. A. S.R.L., în calitate de antreprenor general, a încheiat cu reclamantul B. contractul de construire autentificat sub nr. x/20.04.2005, având ca obiect construirea unei locuințe la cheie în amplasamentul Henri Coandă, pe lotul nr. 955.

Ulterior s-a încheiat între pârâta S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. un contract de cesiune a contractului de antrepriză generală nr. 5182/21.05.2005, contract prin care pârâta a cesionat toate drepturile și obligațiile ce decurgeau din contractul de antrepriză, pentru realizarea de lucrări constând în construcții de locuințe la cheie, respectiv un număr de 38 unități locative din cele 41 unități ale zonei R, formată din loturile x și 979 A, precizate în anexa nr. 1.

Susținerea pârâtei S.C. A. S.R.L. în sensul nu mai poate fi urmărită pentru obligațiile asumate prin contractul de construire sau contractul de antrepriză deoarece a cesionat toate drepturile și inclusiv obligațiile născute din aceste contracte societății S.C. C. S.R.L. nu a fost primită, deoarece în dreptul român nu există cesiunea de datorii (obligații), ci doar de creanțe (drepturi).

Un astfel de efect ar fi putut avea o convenție de novație prin schimbarea debitorului, dar contractul de cesiune de creanță invocat nu poate primi o astfel de calificare deoarece îi lipsește o condiție esențială, și anume nu rezultă din cuprinsul său intenția de nova a părților contractante inițiale, respectiv lipsește manifestarea expresă de voință a creditorului (reclamantul) de a libera pe debitorul inițial (S.C. A. S.R.L.).

De altfel, instanța a constatat că în contractul de cesiune invocat de pârâta S.C. A. S.R.L. nici pârâta A.N.L., nici reclamantul nu este parte, acest contract fiind doar comunicat pârâtei A.N.L. ulterior încheierii, așa cum rezultă de pe viza de intrare A.N.L., datată 17.10.2006.

Având în vedere aceste aspecte, instanța a constatat că, în speță, contractul de cesiune nu produce efecte juridice în ceea ce privește obligațiile contractuale născute în sarcina pârâtei S.C. A. S.R.L. prin contractul de construire încheiat cu reclamantul, raporturile contractuale dintre S.C. A. S.R.L. și reclamant menținându-se în condițiile mai sus menționate și ulterior încheierii respectivei cesiuni.

Pe cale de consecință, raportându-se la raporturile contractuale dovedite cu pârâtă S.C. A. S.R.L., caracterul special al răspunderii contractuale față de răspunderea delictuală și faptul că pe ambele capete de cerere se urmărește repararea aceluiași prejudiciu, instanța a constatat că reclamanții au dovedit calitatea procesual pasivă a pârâtei S.C. A. S.R.L. doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect angajarea răspunderii contractuale a pârâtei, motiv pentru care a admis excepția lipsei calității procesual pasive cu privire la capătul principal de cerere privind răspunderea delictuală.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, s-a reținut că reclamantul a sesizat instanța cu cererea în despăgubire pentru imposibilitatea de folosință a imobilului la data de 07.07.2011, iar ulterior, la data de 25.10.2013, și-a completat cererea în sensul că solicită, în subsidiar, numai dacă sunt respinse primele două capete, obligarea pârâtelor la plata de daune-interese, din 08.07.2008, până în prezent.

Având în vedere dispozițiile contractului de construire, unde se stabilește termenul de predare al imobilului, în 24 de luni de la data emiterii ordinului de începere a lucrărilor, data emiterii ordinului de începere al lucrărilor (08.08.2005) și faptul că lucrările au fost suspendate (prin hotărâre judecătorească) 11 luni, instanța a reținut că termenul de predare a imobilului contractat de reclamanți era 08.07.2008. În baza art. 7 din Decretul nr. 167/1958, de la data de 08.07.2008 începe să curgă termenul de prescripție al dreptului de a cere despăgubiri pentru imposibilitatea de folosință a imobilului.

În acest context, raportându-se la art. 3 din Decretul nr. 167/1958, instanța a constatat că cererea de chemare în judecată a fost depusă anterior împlinirii termenului de prescripție de 3 ani (cu o zi înaintea împlinirii termenului de prescripție la 08.07.2011).

În ceea ce privește cererea completatoare depusă la 25.10.2013, instanța a reținut că prin această cerere a fost investită instanța cu un nou capăt de cerere având ca obiect pretenții reprezentând penalități de întârziere solicitate în baza art. 10 din contractul de construire și art. 62 din contractul de antrepriză generală.

Întrucât penalitățile solicitate prin cererea completatoare sunt menționate în contract ca o sancțiune pentru situația nepredării locuinței la termenul stabilit, instanța a reținut că și pentru aceste pretenții termenul de prescripție a început să curgă la 08.07.2008.

În cazul acestor pretenții, instanța a fost sesizată la data de 25.10.2013, când s-a depus cererea completatoare, deci, în raport de dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul de prescripție era împlinit la data formulării acestei cererii.

Instanța nu a reținut susținerile reclamanților în sensul că cererea inițială de chemare în judecată a întrerupt termenul de prescripție și pentru pretențiile ce fac obiectul cererii completatoare, deoarece, raportându-se la manifestarea de voință exprimată prin cererea inițială, acest efect poate fi acordat doar în legătură cu pretențiile cuprinse în acea cerere, neputându-se extinde la orice pretenții ce izvorăsc din contractul părților.

În același sens, instanța a constatat că adresele trimise reciproc de părți, unde reclamanții susțin că pârâții au recunoscut neexecutarea propriilor obligații, nu au valoarea unor acte ce întrerup prescripția deoarece, potrivit art. 17 din Decretul nr. 167/1958, acest efect îl au doar cererile de chemare în judecată sau actele de executare, or, acele adrese nu fac parte din aceste categorii.

De asemenea, instanța nu a reținut nici susținerile reclamanților privind incidența în cauză a art. 12 din Decretul nr. 167/1958, deoarece obiectul cererii completatoare este reprezentat de penalități datorate în baza clauzei penale inserate la art. 10 din contractul de construire, și nu de lipsa de folosință a imobilului, ce a fost invocată prin cererea inițială. Chiar dacă penalitățile sunt solicitate pe mai multe luni consecutive, acest aspect nu schimbă natura unică a pretențiilor, a căror naștere este legată în contract de un fenomen unic (nepredarea locuinței la termen), perioada pentru care sunt solicitate putând influenta doar calculul, valoarea acestora.

Față de cele mai sus reținute, instanța a admis în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune doar în ceea ce privește pretențiile formulate prin cererea completatoare depusă la 25.10.2013.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că între Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului, Agenția Națională pentru Locuințe, Consiliul Local al Sectorului 1 București, Consiliul Județean Ilfov, Consiliului Local al Comunei Voluntari, S.C. ELECTRICA S.A. - FDFEE Muntenia Sud, S.C. DISTRIBUȚIE GAZE NATURALE DISTRIGAZ SUD S.A. și S.C. PROIECT S.A a fost încheiată Convenția nr. MM 1909/06.05.2004, prin care au fost stabilite obligațiile specifice și necesare pentru realizarea ansamblului de locuințe pe o suprafață de 115,6889 ha pe teritoriul sectorului 1 al Municipiului București și al comunei Voluntari, jud. Ilfov.

Prin acest înscris, părțile semnatare și-au asumat mai multe obligații, expres enumerate la art. 2 lit. a) - h), individualizate pentru fiecare parte.

Convenția nr. 1909 nu are în mod evident caracterul unei stipulații pentru altul, în beneficiul reclamanților, dar nici nu reprezintă un contract sinalagmatic, ci reprezintă, așa cum rezultă chiar din titlu, o convenție încheiată între entitățile implicate în viabilizarea ansamblului de locuințe HENRI COANDĂ în cuprinsul căreia se stabilește pentru fiecare entitate, raport de propria competență stabilită de lege, obiectivele ce trebuie să le îndeplinească pentru realizarea proiectului. Cu alte cuvinte, convenția nr. 1909 reprezintă o punere în practică a obligațiilor legale pe care fiecare dintre entitățile semnatare le avea, circumstanțiate la un caz concret, respectiv ansamblului de locuințe HENRI COANDĂ, proiect care impunea însă conlucrarea tuturor acestor entități pentru viabilizarea zonei. Astfel, în art. 1 al convenției părțile stabilește necesitatea participării împreună la realizarea proiectului, viabilizarea ansamblului depinzând de îndeplinirea de către fiecare parte a obligațiilor asumate, obligații stabilite în raport de prevederile Planurilor Urbanistice Zonale și ale Studiului de Fezabilitate aprobat de Consiliul tehnico-economic al MTCT și propria lege de funcționare a fiecărei entități.

În exercitarea obligațiilor asumate prin art. 2 lit. b) din actul juridic sus - menționat, Agenția Națională pentru Locuințe a încheiat cu S.C. ELECTRICA S.A. - F.D.F.E.E. Muntenia Sud o convenție înregistrată în evidențele A.N.L. sub nr. x/9.01.2004. Prin acest contract, S.C. ELECTRICA S.A. - F.D.F.E.E. Muntenia Sud s-a obligat să realizeze proiectarea rețelelor cu alimentare energie electrică pentru ansamblul de locuințe A.N.L. Henri Coandă, să promoveze investiția și să execute rețelele de alimentare cu energie electrică pentru ansamblul de locuințe A.N.L. Henri Coandă.

De asemenea, între A.N.L. și S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. s-a încheiat o convenție înregistrată în evidențele A.N.L. sub nr. x/22.12.2003. Prin acest contract, S.C. DISTRIGAZ SUD S.A. s-a obligat să realizeze proiectarea pentru rețelele cu gaze naturale pentru ansamblul de locuințe A.N.L. Henri Coandă, până la data de 20.02.2004, să promoveze investiția și să execute rețelele de alimentare cu gaze naturale pentru ansamblul de locuințe A.N.L. Henri Coandă.

Între Municipiul București și Orașul Voluntari s-a încheiat la data de 06.03.2008 o convenție de cooperare, prin care acestea au convenit să realizeze împreună acțiunile de viabilizare a terenurilor, utilități drumuri și sistematizare verticală pentru ansamblul de locuințe Henri Coandă construit prin A.N.L.

Prin H.C.G.M.B. nr. 145/01.06.2006 s-au stabilit investițiile necesare pentru realizarea obiectivului "Realizarea rețelelor publice de alimentare cu apă și canalizare, precum și a drumurilor aferente ansamblului de locuințe "Henri Coandă sector 1", ce urmau a fi suportate din alocații de la bugetul local, credite interne/externe și alte surse în condițiile asigurării fondurilor necesare realizării investiției și a respectării clauzei 20 din contractul de concesiune a serviciilor de alimentare cu apă și de canalizare din Municipiul București privind nivelele de servicii și a clauzei 5.2 din partea a IV-a a Caietului de sarcini privind tariful.

Ulterior H.C.G.M.B. nr. 145/01.06.2006 a fost modificată succesiv prin H.C.G.M.B. nr. 174/15.04.2008, H.C.G.M.B. nr. 280/29.05.2008 și H.C.G.M.B. nr. 321/29.10.2008, în cuprinsul cărora s-au modificat doar indicatorii tehnico-economici pentru obiectiv, nu și obligațiile asumate de părți.

De asemenea, prin H.C.G.M.B. nr. 335/30.09.2009 s-a reluat angajamentul asumat prin H.C.G.M.B. nr. 145/01.06.2006, stabilindu-se noi indicatori tehnico-economici.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Sectorului 1 al Municipiului București nr. 255 din 16.12.2010 s-a aprobat transmiterea terenurilor aferente locuințelor care se construiesc prin credite ipotecare prin intermediul A.N.L., din administrarea CLS 1, în administrarea C.G.M.B., în vederea realizării rețelelor publice de alimentare cu apă și canalizare, precum și a drumurilor aferente ansamblului de locuințe Henri Coandă (în Anexa nr. 1 a hotărârii se face referire chiar la str. x).

Prin H.C.G.M.B. nr. 6/2008 s-a aprobat cooperarea între Municipiul București și orașul Voluntari în vederea realizării în comun a proiectului de viabilizare a terenurilor și sistematizare verticală pentru ansamblul de locuințe Henri Coandă promovat de A.N.L.

Pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin convenție, Agenția Națională pentru Locuințe a încheiat contractul de antrepriză generală nr. 5182/21.05.2004 cu S.C. A. S.R.L., în calitate de antreprenor general. Prin acest contract, S.C. A. S.R.L., în calitate de antreprenor, s-a obligat să realizeze lucrări de construcții de locuințe în ansamblul de locuințe ANL Henri Coandă, București-Băneasa - zona R, 35 de unități locative, în termen de 24 de luni calendaristice de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor.

Potrivit art. 4, antreprenorul general urma să încheie cu beneficiarii de credit ipotecar contracte de construire.

Pe de altă parte, între reclamantul B. și pârâta A.N.L. s-a încheiat contractul de mandat nr. x din 25.05.2004, prin care reclamantul a împuternicit A.N.L. să îl reprezinte în relațiile cu proiectantul și antreprenorul general în vederea urmăririi executării și finalizării lucrărilor, pentru ca acestea să fie realizate conform proiectului tehnic și autorizației de construire, precum și pentru a utiliza sumele din conturile de avans și de credit ale reclamantului deschise la E. în vederea recuperării cheltuielilor avansate de ANL pentru deschiderea amplasamentului și executarea lucrărilor, precum și a cheltuielilor necesare pe parcursul execuției, și a celorlalte costuri cuprinse în prețul locuinței.

În aceste condiții s-a încheiat la data de 20.04.2005 contractul de construire autentificat sub nr. x la BNP F., între reclamant, în calitate de beneficiar, și pârâta S.C. A. S.R.L., în calitate de antreprenor general.

Prin acest contract, S.C. A. S.R.L. s-a obligat să construiască în beneficiul reclamantului o locuință la cheie situată în amplasamentul Henri Coandă, pe terenul proprietatea privată a unităților administrativ-teritorial și administrat de CLS 1, Municipiul București, Consiliul Local al Orașului Voluntari și Județul Ilfov, o locuință tip S3A, pe lotul nr. x, cu nr. cadastral x, înscris în cartea funciară individuală nr. 3989, ce urma a fi alcătuită din 5 camere de locuit și dependințe contra sumei de 100.988 Euro (TVA inclus).

În art. 18 din acest contract se stipulează că reclamantul a luat cunoștință, la data semnării actului, de conținutul contractului de antrepriză generală, iar clauzele contractului de construire se completează cu cele ale contractului de antrepriză generală.

Potrivit art. 8 din contract, antreprenorul general se obligă să predea beneficiarului locuința contractată, pe baza unui proces-verbal de predare-primire, în termen de 24 luni de la emiterea ordinului de începere a lucrărilor, termen în care sunt incluse și perioadele de timp friguros.

În cazul nerespectării de către antreprenor a termenului prevăzut la art. 8, din motive imputabile, acesta urma să plătească beneficiarului penalități de 0,15% pe zi de întârziere, din valoarea contractului, până la predarea efectivă a acesteia.

Ulterior, s-a încheiat de pârâta S.C. A. S.R.L. un contract de cesiune cu S.C. C. S.R.L., avizat de A.N.L., prin care antreprenorul general a cedat o parte din drepturile și obligațiile asumate prin contractul de antrepriză generală nr. 5182/21.05.2004, respectiv cele vizând 38 de unități locative, printre care și cea care ar fi trebuit edificată pe lotul x în beneficiul reclamantului.

Cedentul s-a obligat, între altele, să predea contractele de construire încheiate cu beneficiarii de credit ipotecar și să transmită toate drepturile și obligațiile ce decurg din acestea (art. 5, 6).

Prin Ordinul de începere a execuției lucrărilor la imobilul beneficiarului nr. 8435/08.08.2005 s-a dispus începerea lucrărilor de construire la data de 08.08.2005. În cuprinsul respectivului ordin se menționează că lotul nr. x se află pe str. x, oraș Voluntari, jud. Ilfov, iar începerea lucrărilor s-a dispus în baza autorizației de construire nr. x/20.08.2004, emisă de Primăria Orașului Voluntari. De altfel, inclusiv din încheierea de intabulare nr. 22121/11.05.2005, rezultă că terenul respectiv se află pe raza localității Voluntari.

Întrucât executarea lucrărilor a fost suspendată pe o perioadă de 11 luni prin hotărâre judecătorească (fapt necontestat de nicio parte), data finalizării lucrărilor a fost decalată, locuința urmând a fi finalizată in iulie 2008, așa cum rezultă din adresa nr. x/27.11.2006 emisă de A.N.L.

Instanța a reținut că nici până la data pronunțării prezentei hotărâri locuința nu a fost finalizată "la cheie", respectiv cu toate utilitățile funcționale, situație necontestată de pârâți. În cadrul cererii de chemare în judecată reclamanții susțin că deși constructorul a terminat parțial construirea locuinței, imobilul nu poate fi predat datorită lipsei utilităților (apă curentă, canalizare, energie electrică, rețea de gaze, drumuri de acces, iluminat public).

Reclamantul a inițiat prezentul demers procesual, solicitând instanței obligarea, în solidar, a pârâților la plata unor despăgubiri pentru repararea prejudiciului produs prin lipsirea sa de folosința imobilului ce nu i-a fost predat nici până la acest moment.

Orice persoană care a suferit un prejudiciu ca urmare a unui delict poate solicita instanței repararea integrală a acestuia.

A apreciat instanța că este indiscutabil că reclamantul a suferit un prejudiciu ca urmare a nepredării locuinței la termenul stipulat în contract, verificând îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale, în raport de fiecare pârât în parte.

În ceea ce privește pârâții Județul Ilfov și Orașul Voluntari, instanța a reținut că prin convenția nr. 1909 primul și-a asumat proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de drumuri interioare pe toată suprafața ansamblului, a sistematizării verticale a ansamblului, iar cel de-al doilea și-a asumat proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de comunicații, instalației de iluminat public și a dotărilor urbane pe terenul aflat în administrare din ansamblu.

Având în vedere dispozițiile H.G. nr. 239/2004 (anexa nr. 1 pct. 2), coroborate cu mențiunile din adresa nr. x/10.08.2009 emisă de Primarul Voluntari și obligațiile asumate prin convenția nr. 1909, instanța a reținut că rețeaua se străzi interioare din cadrul ansamblului Henri Coandă se afla în administrarea Județului Ilfov, deci această instituție avea obligația de a realiza respectivele obiective. Deși atât Consiliul Local Voluntari cât și Consiliul Județean Ilfov au solicitat modificarea H.G. nr. 239/2004, în sensul trecerii în administrarea C.G.M.B. a terenurilor aferente rețelei de drumuri, o astfel de hotărâre nu a fost aprobată de Guvernul României, aspect de altfel semnalat si de Mun. București în cadrul întâmpinării depuse.

În aceste condiții, instanța a reținut că reclamanții au dovedit fapta ilicită săvârșită de pârâtul Județul Ilfov care, prin neîndeplinirea obligației legale instituite în sarcina sa prin H.G. nr. 239/2004 și circumstanțiată prin convenția nr. 1909, a contribuit la întârzierea finalizării construcției al cărei beneficiar este reclamantul, aceasta neputând fi utilizată în lipsa rețelei de drumuri interne.

În ceea ce pârâtul orașul Voluntari, instanța a reținut că ulterior încheierii convenției nr. 1909, prin H.C.L. Voluntari nr. 258/8.11.2007 s-a aprobat si asumat contractul de colaborare nr. x/06.03.2008 încheiat între Municipiul București și Orașul Voluntari, în cuprinsul căruia se stabilește că acesta din urmă va asigura proiectarea, finanțarea și execuția conform Planului de Urbanism a următoarelor lucrări de investiți: rețeaua de drumuri de acces aflate pe teritoriul administrativ al Orașului Voluntari (inclusiv str. x), rețeaua de străzi de categoria a II-a de legătură, de pe teritoriul din ansamblu pe care Orașul Voluntari îl administrează, rețeaua de comunicații-telefonie, TV, internet-pe toată suprafața ansamblului; dotările urbane (spații comerciale, spații pentru servicii publice, grădinițe, școli, spații verzi).

Reclamanții susțin ca nu au fost realizate niciunul dintre obiectivele ce au fost asumate de pârâtul Orașul Voluntari, iar acesta nu a negat situația de fapt expusă. Susținerea pârâtului, în cadrul întâmpinării, în sensul că obiectivul asumat de acesta prin contractul de colaborare, respectiv realizarea drumurilor de acces, printre care se numără și str. x, nu are legătură cu cererea reclamanților, este contrazisă de înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că imobilului ce urma a fi folosit de reclamanți se afla chiar pe str. x. Pe de altă parte, imobilului reclamanților se afla în acea zona din ansamblu administrată de Orașului Voluntari (așa cum rezultă din autorizația de construire data de Primarul orașului Voluntari, intabulare), deci îndeplinirea de către acest pârât a obligațiilor asumate prin convenția nr. 1909/2004, prin H.C.L. Voluntari nr. 258/8.11.2007 și contract de colaborare nr. x/06.03.2008 are o legătură directă cu posibilitatea ce se oferă reclamanților de a folosi respectivul imobil.

Întrucât pârâtul Orașul Voluntari nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în legătură cu acea zonă din ansamblu ce se afla în administrarea sa, printre acestea numărându-se inclusiv execuția străzii unde se afla imobilului reclamanților, aceștia au fost puși în imposibilitate de a folosi imobilul contractat, neexistând, din culpa pârâtei, un drum de acces până la imobil.

Pârâtul Sectorul 1 și-a asumat prin convenția nr. 1909/2004 mai multe obligații, dar cele care influențează situația reclamanților sunt următoarele: finanțarea și execuția rețelei de canalizare pentru ape menajere pe toată suprafața ansamblului, a rețelei de canalizare pentru ape pluviale pe toată suprafața ansamblului, a rețelei de alimentare cu apă pe toată suprafața ansamblului.

Ulterior, aceste sarcini au fost preluate de Municipiul București, prin HCGMB nr. 145/01.06.2006, hotărâre ce a fost modificată ulterior, așa cum s-a reținut mai sus.

Instanța a reținut că prin H.C.G.M.B. nr. 335/30.09.2009 Municipiul București a reluat angajamentul asumat prin H.C.G.M.B. nr. 145/01.06.2006, stabilindu-se noi indicatori tehnico-economici, iar prin contractul de colaborare nr. x/06.03.2008 încheiat între Mun. București și Orașul Voluntari, primului îi revenea obligația executării rețelei de drumuri de acces și pasaje aflate pe teritoriul administrativ al Municipiului București, a rețelei de canalizare pentru ape menajere pe toată suprafața ansamblului, a rețelei de canalizare pentru ape pluviale pe toată suprafața ansamblului, a rețelei de alimentare cu apă pe toată suprafața ansamblului, sistematizarea pe verticală pe toată suprafața ansamblului, rețeaua de iluminat public, amenajarea Văii Saulei.

Întrucât obligațiile pârâtului Sector 1 legate de viabilizarea ansamblului Henri Coandă au fost preluate de către pârâtul Municipiul București încă din 01.06.2006, instanța a reținut că prejudiciul invocat de reclamanți, și anume imposibilitatea folosirii imobilului ulterior datei de 08.07.2008, nu este urmarea inacțiunii pârâtului Sector 1, acesta nemaiavând atribuții în legătură cu acest proiect cu mult timp înainte de data stabilită pentru predarea la cheie a imobilului reclamanților, când toate lucrările de sistematizare și viabilizare a zonei ar fi trebuit finalizate.

În acest context, instanța a reținut că pentru pârâtul Sector 1 nu sunt dovedite condițiile răspunderii civile delictuale, deci pretențiile formulate împotriva sa sunt neîntemeiate.

Pârâta S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A. (fosta S.C. Electrica SA-FDFEE Electrica Muntenia Sud), prin aceeași convenție nr. 1909/2004, și-a asumat obligația să asigure proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de alimentare cu energie electrică, etapizat în funcție de graficul de lucrări.

Potrivit art. 34 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 318/2003 (in vigoare la data încheierii convenției nr. 1909/2004 și a contractului de construire de către reclamanți), operatorul de transport și de sistem desfășoară, exploatează, retehnologizează, reabilitează și dezvoltă: instalațiile din rețelele electrice de transport, instalațiile de măsurare și contorizare a transferului de energie electrică prin rețelele electrice de transport și la interfața cu utilizatorii rețelelor electrice de transport care îi aparțin. Autoarea pârâtei ENEL, respectiv S.C. Electrica SA-FDFEE Electrica Muntenia Sud, avea calitatea de operator de transport, iar ulterior abrogării Legii nr. 318/2003 (la 22.02.2007), dispozițiile art. 37 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 13/2007 prevăd aceleași obligații în sarcina operatorului de transport, în prezent pârâta S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A.

Prin sentința civilă nr. 8826/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1 (dosar nr. x/2008) S.C. Electrica SA-FDFEE Electrica Muntenia Sud a fost obligată să proiecteze și să realizeze rețeaua de alimentare cu energie electrică în cartierul Henri Coandă.

În cuprinsul întâmpinării, pârâta S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A. susține că pentru realizarea lucrării "alimentare cu energie electrica Ansamblul de locuințe H. Coandă - ANL" a obținut autorizație de construire abia la 02.08.2011 și ulterior a amplasat rețeaua de medie și joasa tensiune și au fost montate 9 posturi de transformare din totalul de 19.

Reclamanții susțin că locuința acestora nu este racordată la rețeaua de electricitate, întrucât în zona unde se află locuința lor nu este realizată o astfel de rețea.

Cele menționate în întâmpinare au fost valorificate de instanță ca o recunoaștere din partea pârâtei ENEL a faptului că până la data de 08.07.2008 (când trebuie predată locuința reclamanților) construirea rețelei electrice în cartierul Henri Coandă nici măcar nu era începută, iar ulterior, deși se susține că s-a realizat în parte lucrarea, nu s-a dovedit că str. x, unde se afla locuința reclamanților, este vizată de această lucrare parțială, iar persoanele interesate au posibilitatea racordării la rețea.

În aceste condiții, instanța a reținut că reclamanții au dovedit fapta ilicită săvârșită de pârâta S.C. ENEL DISTRIBUȚIE MUNTENIA S.A. care, prin neîndeplinirea obligației legale instituite în sarcina sa în calitate de operator de transport, dar și cele stabilite prin convenția nr. 1909/2004 și sentința civilă nr. 8826/25.06.2008 pronunțată de Judecătoria Sector 1, au contribuit la întârzierea finalizării construcției al cărei beneficiar este reclamantul, aceasta neputând fi utilizată în lipsa racordării la rețeaua electrică.

S.C. DGN DISTRIGAZ SUD S.A. trebuia să asigure, potrivit Convenției nr. 1909, proiectarea, finanțarea și execuția rețelei de alimentare cu gaz metan în ansamblul Henri Coandă.

S.C. DGN DISTRIGAZ SUD S.A, având calitatea de titular de licență din sectorul gazelor naturale, in baza cu prevederile-art. 17 lit. f) din Legea nr. 351/2004 (în vigoare la data semnării convenției nr. 1909 și a contractului de construir