ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 380/2017

Ședința publică din data de 2 martie 2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 262, pronunțată la data de 09 februarie 2016, în dosarul nr. x/2013, a respins apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. București împotriva sentinței civile nr. 2747/21.05.2015, pronunțată de secția a VI-a Civilă a Tribunalului București, în dosarul nr. x/2013 având ca obiect rezoluțiune contract, în contradictoriu cu intimata- reclamantă S.C. B. S.R.L. București, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L. București.

Față de dispozițiile art. 248 alin. (1) Noul C. proc. civ., luând în examinare, cu prioritate, excepția de inadmisibilitate a recursului, în raport cu prevederile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că prezentul recurs este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător, legalitatea căilor de atac fiind un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Potrivit art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și orice alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege. Așadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse hotărârile stabilite ca atare prin art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -i), …, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON, inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Deopotrivă, conform prevederilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate … în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În cauză, se constată că, cererea intimatei- reclamante S.C. B. S.R.L. București este evaluabilă în bani, valoarea pretențiilor contestate în prezentul litigiu fiind de 350.545,26 RON- plăți efectuate anticipat, conform art. 9 teza finală din contract, și 153.768,62 RON- penalități de întârziere, conform art. 10 din contract.

Astfel, acțiunea pendinte este o acțiune de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., fiind o acțiune evaluabilă în bani, dar cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, aplicabil, procesul fiind început la 24 octombrie 2014, deci, după data de intrare în vigoare a Legii nr. 2/2013, se constată că decizia pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Se reține, deci, că, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, căci dreptul de recurs există numai în ce privește hotărârile de fond, neexistând posibilitatea să se declare recurs și împotriva unei hotărâri date în revizuire, în alte condiții decât cele cerute de lege.

Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Or, în speță, recurenta- pârâtă S.C. A. S.R.L. București a declarat recurs împotriva unei decizii pronunțate în apel, hotărâre care este definitivă, conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 4 Noul C. proc. civ.

În atari condiții, decizia Curții de Apel București nu era susceptibilă de a face obiectul unui recurs, nefiind o hotărâre dintre cele enumerate de art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., astfel că, sub acest aspect, se reține inadmisibilitatea căii ordinare de atac promovate de recurenta- pârâtă.

Astfel, Înalta Curte apreciază că formularea recursului de față și, în aceste condiții, decizia nu mai este susceptibilă de a fi atacată separat cu nici o cale de atac, încalcă principiul legalității căii de atac, în raport de prevederile art. 457 Noul C. proc. civ., ceea ce este inadmisibil, exercițiul căilor de atac fiind pus la dispoziția părților, în limitele și condițiile legii.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv, a Curții Constituționale, prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi cu privire la caracterul definitiv al hotărârilor judecătorești nu se încalcă dreptul la acces liber la justiție, așa cum acesta este prevăzut de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nici nu se creează vreo discriminare în sensul celor reținute de art. 16 din Constituția României.

Pentru toate aceste considerente, și având în vedere, pe de o parte, că acțiune pendinte este o acțiune evaluabilă în bani, de natura celei enumerate la art. 483 alin. (2) Noul C. proc. civ., iar, pe de altă parte- cu o valoare inferioară pragului de 1.000.000 RON, menționat de art. VIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, se constată că decizia civilă pronunțată de Curtea de Apel București nu este supusă controlului de legalitate prevăzut în calea extraordinară a recursului.

Față de cele de mai sus, nefiind întrunite condițiile art. 483 alin. (1) Noul C. proc. civ., având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii, de fond, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității invocată din oficiu, cu consecința respingerii prezentului recurs dedus judecății, ca inadmisibil.

Așa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 262 din 9 februarie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 2 martie 2017.