ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 281/2017

Ședința publică din data de 21 februarie 2017

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 02.09.2014 sub nr. x/2014, reclamanta Postolache Ana Maria l-a chemat în judecată pe pârâtul Postolache Ionuț, solicitând instanței să dispună asupra desfacerii căsătoriei, numelui ce va fi purtat după desfacerea căsătoriei, precum și asupra situației copilului minor.

Pârâtul, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat personal în fața instanței.

Prin sentința civilă nr. 7183 din 19 mai 2016 a Judecătoriei Craiova, s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, reținându-se în esență, că potrivit art. 915 C. proc. civ., Judecătoria Sectorului 5 București este competentă în soluționarea cererii de divorț dintre doi cetățeni români, în situația în care niciunul dintre ei nu mai are locuința în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București la 22.06.2016 iar la 01.09.2016, reclamanta a depus la dosar note scrise prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 8797/2016 din 13 decembrie 2016, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, Judecătoria Sectorului 5 București a reținut că în prezent, reclamanta locuiește stabil în Italia, iar pârâtul are reședința obișnuită în Marea Britanie, potrivit declarațiilor părților și actelor de rezidență depuse la dosar. Cu toate acestea, instanța a constatat că la momentul introducerii acțiunii, reclamanta avea locuința în România, după cum reiese atât din propriile declarații, dar și din cartea de identitate eliberată de către autoritățile italiene.

Așadar, s-a constatat că documentul care atestă stabilirea reședinței reclamantei în Roma, Italia, a fost eliberat la data de 19.09.2014, la 17 zile după data introducerii acțiunii pe rolul Judecătoriei Craiova astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine judecătoriei în circumscripția căreia își avea locuința reclamanta la momentul introducerii acțiunii.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Craiova competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta Postolache Ana Maria a chemat în judecată pe pârâtul Postolache Ionuț, solicitând să se dispună asupra desfacerii căsătoriei, numelui ce-l va purta după desfacerea căsătoriei, precum și asupra situației copilului minor.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., dacă pârâtul nu are locuința în România la momentul sesizării instanței, competența de soluționare a cererii de divorț revine judecătoriei în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul, cu condiția ca instanțele române să fie competente internațional.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că la data introducerii acțiunii, 02.09.2014, reclamanta Postolache Ana Maria avea domiciliul în mun. Craiova, România iar pârâtul Postolache Ionuț avea reședința în Marea Britanie.

Pe cale de consecință, împrejurarea că ulterior introducerii acțiunii, reclamanta și-a stabilit reședința în Italia nu prezintă relevanță din perspectiva competenței teritoriale a Judecătoriei Craiova, instanța inițial învestită cu soluționarea cauzei.

Totodată, instanța supremă reține că dispozițiile art. 915 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. sunt norme de competență absolută, fiind o competență teritorială exclusivă de la care părțile nu pot deroga astfel că, prin introducerea acțiunii pe rolul Judecătoriei Craiova această instanță rămâne legal învestită, devenind competentă absolut să soluționeze cauza.

Față de considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2017.